Anulare act administrativ. Sentința nr. 171/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 171/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 239/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 171/F Dosar nr._
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2014
Completul de judecată constituit din:
Președinte: A.-G. S.
Grefier: E. Bernád
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta ..R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 20 noiembrie 2014, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.394 alin.2 din noul cod de procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27 noiembrie 2014.
CURTEA:
Asupra cererii de față:
Constată că prin acțiunea în contencios administrativ introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 22.04.2014 sub nr. de mai sus reclamanta S.C. O. S. S.R.L. Siculeni a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (reorganizată în Agenția P. Finanțarea Investițiilor Rurale- A.F.I.R.) – O.J.P.I.R. B. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea deciziei (notificării) nr._/13.03.2014 prin care s-a declarat neselectat pentru finanțare proiectul cererii de finanțare cu titlul „ Înființare Centru Prelucrare Piatră la S.C. O. S. S.R.L „ înregistrat cu nr. 312M_ ; anularea Deciziei prin care s-a respins de către pârâtă contestația reclamantei împotriva raportului de evaluare pentru sesiunea de cereri de proiecte derulată în perioada 01.12.-28.09.2012 pentru Măsura M312 ; admiterea contestației formulate împotriva raportului de evaluare contestat ,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că:
Ab initio reclamanta a învederat că întreaga documentație necesara accesării acestor fonduri a fost realizată având în vedere Ghidul solicitantului pentru Măsura aferentă cererii.
Ce este de reținut este faptul că acest Ghid stabilește termenii, condițiile și pașii pe care trebuie să-i respecte orice solicitant care dorește accesarea acestor fonduri. În cadrul acestui Ghid sunt stabilite toate documentele care sunt necesare a fi depuse și toate actele doveditoare pe care trebuie să le atașeze cererii, anexele la aceasta, pentru accesarea acestor fonduri europene.
În cuprinsul acestui Ghid sunt menționate criteriile în temeiul cărora un proiect este apreciat eligibil sau neeligibil, indicându-se în mod expres cazurile care conduc la stabilirea eligibilității sau neeligibilității acestor proiecte.
Nu există în acest document situații indicate cu titlu de excepții care să stabilească că un
proiect este eligibil sau neeligibil în niciuna dintre împrejurările arătate de către pârâta în cadrul notificării de respingere a cererii reclamantei.
Cererea de finanțare a fost însoțită de documentația solicitată de Agenție care a stabilit care sunt actele necesare pe care trebuia reclamanta să le anexeze în vederea soluționării cererii sale. Întreaga documentație a fost depusă cu respectarea întru totul a cerințelor impuse prin Ghidul solicitantului, singura sursă de informare publică cu privire la conținutul cererii și a anexelor acesteia.
În acest sens reclamanta arată că i s-a solicitat și a depus toate înscrisurile solicitate de Agenție, documentele necesare soluționării cererii de finanțare. Având în vedere obiectul cererii și a Măsurii pentru care a optat să solicite această finanțare, a verificat care sunt toate documentele necesare.
În acest context reclamanta a arătat că avea obligația de a depune dovada dreptului de proprietate asupra imobilului teren pe care dorea să realizeze investiția, respectiv în vederea creării centrului de prelucrare a pietrei.
A depus dovada existenței societății, a înregistrării acesteia, dovada sediului.
Așa cum a menționat, argumentele aduse de Agenție în vederea respingerii contestației formulate de reclamantă împotriva raportului de evaluare încheiat sunt pur formale și lipsite de obiectivitate.
Astfel argumentele reținute au vizat aspecte pe care în cele ce urmează le-a analizat punctual, fiind în măsură să demonstreze netemeinicia.
Având în vedere că soluția de respingere a contestației a vizat părerea expertului, toate criticile au avut în vedere reținerile și rațiunile dezvoltate de către acesta.
În ceea ce privește argumentele pe care expertul evaluator le-a reținut s-a observat că acestea nu au vizat proiectul în sine, ci au fost simple presupuneri bazate pe niște detalii tehnice raportate la alte proiecte depuse pentru finanțare.
În motivarea concluziei sale expertul s-a rezumat la o enumerare de circumstanțe care nu țin de forma și de esența proiectului analizat, ci de modul în care mai mulți beneficiari au obținut documentația necesară.
Inițial, acesta a invocat faptul că există 20 de solicitanți cu același obiect de activitate, fără a indica temeiul legal al încălcării sau prevederea legală. Reclamanta și-a pus întrebarea care este dispoziția normativă încălcată, dacă există vreo condiționare de timp ( zile, luni) care trebuie respectată de persoanele fizice care doresc să se organizeze ( ex. să înființeze o societate cu răspundere limitată) conform normelor juridice, pentru a beneficia de fonduri nerambursabile.
Expertul evaluator nu a precizat în ce fel această situație constituie o concluzie de creare de condiții artificiale, așa cum a făcut cu toate celelalte „ pseudo-argumente” reținute.
S-a menționat apoi că mai multe dintre cele 20 de proiecte au același consultant denotă faptul că acest argument nu este valid.
S-a înțeles din concluziile experților că este ilegal ca mai multe entități juridice care desfășoară aceeași activitate să solicite finanțare? În acest caz reclamanta a solicitat baza legală care precizează acest lucru, căci din documentația avută la dispoziție de către reclamantă nu s-a regăsit un asemenea criteriu de eligibilitate.
Experții evaluatori au considerat că elaborarea de către aceeași firmă de consultanță și proiectare a mai multor proiecte constituie creare de condiții artificiale.
Nicio prevedere din procedurile de lucru, nicio lege națională, nicio reglementare europeană nu precizează acest lucru.
Chiar și așa, în cel mai rău caz, conform Ghidului Solicitantului Cap. 2.2 – Condiții minime obligatorii pentru acordarea sprijinului – se menționează că „ În situația în care se regăsesc în Studiul de Fezabilitate/Memoriu Justificativ informații copiate identic din alte
proiecte similare se poate decide diminuarea cheltuielilor de la Capitolul 3- Cheltuieli pentru proiectare sau neeligibilitatea în cazul în care nu se dovedește o particularizare la specificul proiectului”.
Expertul APDRP care a considerat că aceste aspecte dovedesc crearea de condiții artificiale nu a demonstrat nici direct nici indirect concluzia reținută, dosar s-a mulțumit să formuleze o supoziție fără a avea suport legal sau faptic.
Prin urmare, în ceea ce privește furnizorii de servicii de consultanță, nu există în legislație nicio interdicție ca mai mulți solicitanți să aibă același consultant, cu atât mai mult cu cât piața acestor specialiști este una destul de restrânsă.
Păstrând aceeași concluzie - de creare a condițiilor artificiale - s-a mai reținut, în defavoarea solicitantului, faptul că certificatele de urbanism și avizele obținute pentru cele 20 de proiecte sunt eliberate în aceeași zi și cu numere consecutive, cele 20 de loturi fiind cumpărate de la același vânzător, respectiv B. V. A. și B. D..
Este perfect plauzibil ca mai multe persoane interesate să dezvolte o afacere – prelucrarea pietrei - în zona respectivă, să fructifice o șansă în acest sens. Este mai mult decât evident că obținerea unui drept de proprietate, pentru o suprafață de teren suficient de mare și care să susțină o investiție de genul celei prevăzută în proiect, este mai puțin costisitoare decât închirierea unui astfel de teren - cu o plată periodică.
În ceea ce privește tipul contractului - crearea unui drept de proprietate - trebuie specificat că reprezintă singura variantă de contract, funcțională pentru ambele părți contractante, asigurându-se astfel proprietatea terenului precum și proprietatea exclusivă asupra viitoarelor construcțiilor.
Mai mult decât atât, reclamanta a solicitat să se aibă în vedere că existența unor sarcini cu privire la teren nu este de natură a aduce atingere prevederilor legale ce trebuiau respectate de către reclamantă în depunerea proiectului.
Eventual, în situația în care experții ar fi în continuare nelămuriți cu privire la titlul de proprietate al terenului, anterior implementări proiectului, ar fi putut solicita clarificări cu privire la situația juridică a acestuia, dar, toate acestea, la acel moment, al implementării proiectului și nu în prezent.
În ceea ce privește faptul că certificatele de urbanism și avizele obținute pentru cele 20 de proiecte sunt eliberate în aceeași zi și cu numere consecutive nu poate fi considerat un aspect negativ; dimpotrivă dezvoltarea întregii zone reprezintă o dovadă de normalitate și nu poate fi considerat un argument negativ pentru implementarea proiectului.
O altă premisă a creării de condiții artificiale o „constituie” vecinătatea terenurilor asupra cărora s-a constituit dreptul de proprietate precum și faptul că nu a fost identificat un drum de acces la aceste parcele de teren.
În afara faptului că în economia reală este bine cunoscută practică conform căreia un investitor atrage după sine alți investitori, vecinătatea fiind de domeniul normalului, reclamanta a arătat că nu putea să nu se întrebe care este distanța minimă acceptată, care trebuie să existe între terenurile pe care se vor realiza finanțări cu fonduri nerambursabile… 5 metri, 10 metri, 100 de metri, o altă zonă geografică poate? … sau care este materialul din care trebuie construită delimitarea unui teren pe care urmează să se realizeze o atare investiție.
În condițiile în care nu există nicio formă care să dispună cu privire la aceste aspecte o astfel de apreciere este cel puțin absurdă, dacă nu chiar rău- intenționată.
Cu privire la lipsa utilităților, în situația în care experții aveau nevoie de lămuriri suplimentare cu privire la acest aspect s-a apreciat că se impunea solicitarea unor astfel de lămuriri pe cale oficială.
În acest sens reclamanta a solicitat să se aibă în vedere că în zona există o sursă de apă și o sursă de energie electrică.
În situația în care experții ar fi solicitat explicații suplimentare, astfel cum prevederile legale o impun, aceștia ar fi observat existența unor utilități în zonă precum și faptul căci, costurile aferente dezvoltării acestor utilități urmau a fi suportate de către solicitanți, în mod exclusiv.
Cu privire la lipsa unui drum de acces, în situația în care experții au nevoie de lămuriri suplimentare cu privire la acest aspect s-a apreciat că se impunea solicitarea unor astfel de lămuriri pe cale oficială.
Având în vedere că terenul vizat face parte dintr-o parcelă de teren ce este situată în extravilan este absolut normal ca în prezent să se valorifice cât mai bine terenul prin cultivarea acestuia.
În situația în care experții ar fi solicitat explicații suplimentare, astfel cum prevederile legale o impun, aceștia ar fi observat că pe respectiva parcelă a fost prevăzut un drum de acces, ce urma a fi realizat la implementarea proiectului și nu anterior acestui fapt, costurile amenajării acestuia fiind suportate de către solicitanți exclusiv.
În fine, conform expertului evaluator constituie crearea de condiții artificiale și faptul că certificatul de urbanism, avizele și acordurile obținute în aceeași zi pentru mai mulți solicitanți, având numere consecutive, și că extrasele de cont care dovedesc capacitatea de cofinanțate sunt eliberate de aceeași bancă, fără să se precizeze dispozițiile normative încălcate în baza cărora s-a ajuns la această concluzie.
Întocmirea documentațiilor pentru obținerea documentelor necesare s-a efectuat de către consultant și este perfect legal ca acesta să depună și să obțină certificate de urbanism, avize și acorduri în aceeași zi pentru mai mulți solicitanți, eliminând astfel pierderea de timp și de bani.
Din întreaga argumentație, expertul evaluator nu a precizat care anume obiective au fost încălcate, în ce fel și nici care a fost „avantajul” obținut de solicitant.
Toate obiectivele, așa cum au fost ele prezentate și detaliate în studiul de fezabilitate, sunt conforme cu cele ale prevederilor legale aplicabile, nu contravin legislației naționale și nici celei europene, și cel mai important - nu creează vreun „avantaj” contrar acestora.
Fiecare dintre proiecte are capacitatea de a funcționa independent, având utilități și un flux tehnologic propriu, care nu se intersectează sau completează în nicio fază pentru obținerea unui produs finit. Mai mult, beneficiarii nu au în comun niciun asociat ( fiind vorba de asociați unici) nu există legături patrimoniale între aceștia( aspecte verificabile la Oficiul Registrului Comerțului ) iar dovada asigurării cofinanțării s-a făcut prin prezentarea extrasului de cont.
Crearea condițiilor artificiale privind funcționarea ca un tot unitar după implementarea proiectelor nu poate fi demonstrată în faza de evaluare sau implementare ci doar după finalizarea acestora, când se poate verifica dacă există relații de orice natură între proiecte; astfel motivele invocate de expert nu au susținere legală sau faptică.
Orice tip de sancțiune se aplică pentru fapte sau acte desăvârșite, care pot fi și trebuie dovedite prin raportarea la normele încălcate. Refuzul de a acorda finanțarea, motivat de o posibilă situație contrară dispozițiile normative, ce poate interveni sau nu în viitor, este abuziv și discriminatoriu, putând atrage sancțiuni de natură penală și civilă.
Punctual, eligibilitatea tehnică și financiară a proiectului există, dar soluția finală este contrară fiind susținută de supoziții și presupuneri.
Față de modul lacunar și insuficient al motivării cuprinse în actul administrativ, evident că reclamanta nu putea să formuleze o apărare exhaustivă.
Nu rezultă de niciunde cum de s-a ajuns la această concluzie și ce anume a fost avut în vedere la întocmirea raportului.
Potrivit art. 24 din Constituție dreptul la apărare este garantat, iar nemotivarea măsurilor luate de organul evaluator a pus reclamanta în imposibilitatea de a se apăra.
Prin urmare, motivele de neeligibilitatea trebuie să fie definite și în mod expres de ghidul solicitantului și mai ales în fișele de evaluare pe care lucrează experții APDRP, așa cum în mod expres sunt enumerate cele de eligibilitate. Conform formularelor de evaluare a conformității și eligibilității, cererea subscrisei îndeplinește toate criteriile de eligibilitate și, pe cale de consecință este eligibilă.
Este indubitabil stabilit în aceste condiții că argumentele invocate în respingerea contestație formulate nu sunt întemeiate, urmând, ca față de probele pe care reclamanta le-a solicitat a fi administrate, instanța de judecată, verificându-le, să dispună respingerea lor așa cum s-a solicitat.
În concluzie s-a apreciat că nu există nici un motiv pentru considerarea proiectului depus ca neeligibil, motivele invocate fiind interpretate abuziv în defavoarea solicitantului și s-a solicitat schimbarea soluției în sensul aprobării cererii de finanțare.
În drept au fost invocate prevederile art. 11 alin. 1 lit.”a” din Legea nr. 554/2004,Ghidul solicitantului.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
În cauză pârâta Agenția P. Finanțarea Investițiilor Rurale- A.F.I.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă ca nefondată.
S-a invocat și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a fostului Oficiu Județean de Plăți P. Dezvoltare Rurală și Pescuit B.- în prezent O.J.P.I.R. Se arată că chiar dacă experții din cadrul O.J.P.I.R. procedează la verificarea,evaluarea,acordarea punctajelor și completarea fișelor de evaluare,toate aceste operațiuni și toate actele emise sunt considerate a fi efectuate de A.F.I.R.
Pe fondul cauzei se motivează în esență că reclamanta a avut o conduită ce reprezintă o încălcare gravă a dispozițiilor legale interne și comunitare ce reglementează „ajutorul de minimis” și a urmărit depășirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali prin crearea de entități juridice care au accesat simultan Măsura 312.
La data de 14.01.2015- după dezinvestirea acestei instanțe prin pronunțarea sentinței civile nr. 171/F/27.11.2014 reclamanta S.C. O. S. S.R.L. a declarat că renunță la judecata cauzei,depunând o cerere în acest sens prin registratura Curții. Față însă de momentul în care reclamanta a înțeles să uzeze de dispozițiile art. 406 Cod procedură civilă Curtea nu va acorda eficiență acestui act de dispoziție a părții, urmând a expune considerentele de fapt și drept pentru care a pronunțat prezenta sentință.
Astfel, analizând cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a O.J.P.I.R. B. Curtea constată că este nefondată.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă de către reclamantă la data de 24.04.2014 când erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției SAPARD.
Ulterior, această Ordonanță a fost abrogată prin O.U.G. nr. 41 din 18 iunie 2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.
Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 13/2006 „(1) Agenția are în structură 8 centre regionale de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, fără personalitate juridică, care își au sediul în fiecare dintre regiunile de dezvoltare constituite în temeiul Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Directorii centrelor regionale de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit se subordonează directorului general al Agenției.
(3) La nivelul fiecărui județ se înființează un oficiu județean de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, fără personalitate juridică, aflat în coordonarea centrului regional de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, condus de un director adjunct.”
Iar potrivit art.4 alin. 1 și 5 din O.U.G. nr. 41/2014 „ (1) Agenția are în structură 8 centre regionale pentru finanțarea investițiilor rurale, fără personalitate juridică, care au arondate județele constituite în regiunile de dezvoltare potrivit Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 8 București-Ilfov care are arondate județele Ilfov, Călărași și Ialomița, precum și municipiul București.
(5) La nivelul fiecărui județ, cu excepția județului Ilfov, se înființează și funcționează un oficiu județean pentru finanțarea investițiilor rurale, fără personalitate juridică, aflat în coordonarea centrului regional pentru finanțarea investițiilor rurale….”
Fiind o structură subordonată și aflată în coordonarea „centrului regional pentru finanțarea investițiilor rurale” - aflat la rândul său în structura A.F.I.R. - rezultă că O.J.P.I.R. B. are capacitate procesuală de folosință chiar dacă nu are personalitate juridică ,întrucât are atribuții de verificare,evaluare ,acordare punctaje și completare a fișelor de evaluare.
Trebuie avute în vedere în acest sens dispozițiile art. 56 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora „pot sta în judecată asociațiile,societățile sau alte entități fără personalitate juridică ,dacă sânt constituite potrivit legii” cât și dispozițiile art. 2 alin.1 lit. b din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care prin autoritate publică se înțelege „orice organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public” .
Din întreaga reglementare a Legii nr. 554/2004 rezultă că pârât în contencios poate fi autoritatea publică emitentă a actului atacat, relevantă fiind nu existenta capacității juridice civile, ci existența capacității de drept administrativ, respectiv aptitudinea prevăzută de lege de a-și realiza competențele în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii și faptul că notificarea contestată provine de la fostul Centru Regional de Plăți P. Dezvoltare Rurală și Pescuit A.-căruia i se subordonează O.J.P.I.R. B..
Ca atare, excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată va fi respinsă.
Cât privește fondul cauzei,Curtea reține că cererea reclamantei este nefondată,iar actele administrative emise de pârâta A.F.I.R. sânt temeinice și legale.
Astfel, în cadrul Măsurii 312 sesiunea 01/12 privind „Înființare centru prelucrare piatră” la S.C. O. S. S.R.L. a fost depusă de către reclamantă Cererea de Finanțare nr. F312M_ iar verificarea condițiilor de acordare a sprijinului a fost efectuată de către fosta O.J.P.D.R. B. ( în prezent O.J.F.I.R. B.).
În urma verificării cererii de finanțare depusă de către reclamantă pârâta a considerat investiția ca „ neeligibilă” ,fiind emisă în acest sens Notificarea nr._/12.11.2013.
Împotriva acestei Notificări reclamanta S.C. O. S. S.R.L. a depus contestație la fostul O.J.P.D.R.P. B., înregistrată sub nr. 4735/21.11.2013 ,ce a fost respinsă cu motivarea în esență că proiectul nu îndeplinește criteriile de eligibilitate EG2 și EG6 și că au fost create de către societatea reclamantă condiții artificiale în scopul depășirii plafonului maxim nerambursabil de 200.000 de Euro, prin crearea de entități juridice care au accesat simultan Măsura E312.
Aceste concluzii ale pârâtei sunt fondate.
În conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului sprijinul acordat prin Măsura 312 se face potrivit Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a art. 87 și a art. 88 al Tratatului privind ajutorul „de minimis”, și potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.54/13.03.2012 de modificare a Ordinului nr. 567/2008 pentru aprobarea
Schemei de ajutor de minimis „Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural”.
Potrivit pct. (17) din preambulul Regulamentului Comisiei Comisia (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a art. 87 și a art. 88 al Tratatului privind ajutorul „de minimis” Comisia are „ obligația de a se asigura că sunt respectate normele privind ajutoarele de stat și, în special, că ajutorul acordat în temeiul normelor de minimis respectă condițiile acestor norme. În conformitate cu principiul cooperării, prevăzut la articolul 10 din tratat, statele membre trebuie să faciliteze îndeplinirea acestei obligații prin instituirea mecanismelor necesare care să garanteze că suma totală a ajutoarelor de minimis acordate aceleiași întreprinderi în temeiul normei de minimis nu depășește plafonul de 200 000 EUR pe durata a trei exerciții fiscale. În acest scop, la acordarea unui ajutor de minimis, statele membre trebuie să informeze întreprinderea în cauză în legătură cu valoarea ajutorului și cu caracterul de minimis al acestuia, prin trimitere la prezentul regulament. De asemenea, înainte de acordarea acestui ajutor, statul membru în cauză trebuie să obțină de la întreprinderea respectivă o declarație referitoare la alte ajutoare de minimis primite pe durata exercițiului fiscal în cauză și a ultimelor două exerciții fiscale și să verifice cu atenție dacă plafonul de minimis nu va fi depășit de noul ajutor de minimis. De asemenea, trebuie să existe posibilitatea de a garanta respectarea plafonului prin intermediul unui registru central sau, în cazul sistemelor de garanție instituite de Fondul European de Investiții, acesta din urmă poate stabili o listă a beneficiarilor și poate solicita statelor membre să informeze beneficiarii în legătură cu ajutorul de minimis primit.”
Art. 2 alin. 2 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1998/2006 prevede că: „ (2) Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi nu depășește 200 000 EUR pe durata a trei exerciții fiscale. Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectorul transportului rutier nu depășește 100 000 EUR pe durata a trei exerciții fiscale.”
Potrivit art. 9 din Ordinul nr. 567/2008 (cu modificările ulterioare) prevede că: „f) valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate beneficiarilor pe o perioadă de 3 ani consecutivi (2 ani fiscali precedenți și anul fiscal în curs), cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, nu depășește echivalentul în lei a 200.000 euro (100.000 euro în cazul beneficiarilor care activează în sectorul transporturilor);”
Potrivit art. 19 alin. 2 din același Ordin „(2) APDRP va acorda un ajutor de minimis după ce va verifica, pe baza declarației pe propria răspundere a beneficiarului, faptul că suma totală a ajutoarelor de minimis primite pe parcursul unei perioade de 3 ani fiscali, inclusiv anul fiscal în curs, fie din surse ale statului sau ale autorităților locale, fie din surse comunitare, nu depășește pragul de 200.000 euro, respectiv 100.000 euro pentru beneficiarii care activează în domeniul transporturilor, echivalent în lei.
Iar art. 25 alin. 4 din Ordinul susmenționat prevede obligația A.F.I.R. ( A.P.D.R.P.) de a „ verifica respectarea regulii de minimis conform modelului prevăzut în ghidurile solicitantului pentru măsurile 312, 313 și 322 - componenta "c", din cadrul axei 3 - PNDR.”
În sfârșit, potrivit art. 4 pct.8 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 arată că . „8. Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.”
Potrivit Regulamentului este interzisă acordarea de ajutor financiar candidaților/beneficiarilor în cazul cărora se stabilește că nu au autonomie funcțională și/sau că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de ajutor și pentru a obține un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor;
Lipsa de autonomie funcțională poate presupune fie separarea în mod artificial a proceselor tehnice și de producție în cadrul diferitelor proiecte sau utilizarea în comun a unei infrastructuri finanțate prin programul de dezvoltare rurală,în scopul definit de art. 4 pct. 8 din Regulament. Iar prin crearea de „condiții artificiale” –conform procedurilor de lucru ale pârâtei A.F.I.R. – și potrivit practicii în materie se înțelege crearea condițiilor de eligibilitate sau de selecție cu scopul transformării solicitanților neeligibili în solicitanți eligibili,în scopul de a spori punctajul obținut în cadrul criteriilor de selecție sau de a se obține o intensitate/plafon mai mare a „ajutorului de minimis”.
În cauză,din toate probele administrate în cauză rezultă că proiectul propus de către societatea reclamantă face parte dintr-un grup omogen de 20 de solicitanți de ajutor de minimis pe Măsura M312 din aceeași sesiune de depunere. Aceștia au același domeniu de activitate,cod CAEN 2370 „Tăierea,fasonarea și finisarea pietrei” și au fiecare câte o parcelă de 475 mp de teren ,toate cele 20 de loturi aferente investițiilor propuse fiind cumpărate de la aceeași vânzători.
Proiectele respective au la bază certificate de urbanism și avize eliberate în aceeași zi, cu numere consecutive, extrasele de cont ce dovedesc capacitatea de cofinanțare sunt eliberate de către aceeași bancă și pentru aceeași sumă iar o parte din proiecte au buget indicativ, studiu de fezabilitate și oferte identice ,precum și același consultant. Este dovedit în cauză că reclamanta S.C. O. S. S.R.L. a achiziționat . care urma să dezvolte investiția (identică celei din restul proiectelor depuse în cadrul măsurii M312) dintr-o suprafață de teren dezmembrată anterior de către cei doi vânzători B. V. A. și B. D. dreptul de proprietate fiind transmis sub condiția achitării integrale a prețului până la data stabilită în contract ,sub sancțiunea anulării acestuia și repunerii părților în situația anterioară în cazul neîndeplinirii obligației de plată de către reclamantă. (act filele 66-67 dosar Curte).Ori, ghidul solicitantului interzice fărâmițarea exploatațiilor agricole pentru crearea de condiții artificiale iar criteriul EG6 din Ghid -cu trimitere la art. 10 lit.”f” din Ordinul nr. 567/2008- condiționează eligibilitatea proiectului de dovedirea de către beneficiarul investiției a dreptului de proprietate asupra terenului pe care se realizează aceasta pe o perioadă de cel puțin 10 ani.
Este de observat că în contractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanta S.C. O. S. S.R.L. în calitate de cumpărătoare a terenului înscris în C.F._ V. cu nr. cad. nou_ și vânzători a fost inserată clauza potrivit căreia „pentru prețul neachitat să fie instituit în favoarea vânzătorilor un pact comisoriu pentru garantarea plății integrale a prețului vânzării până la 31 .12 2013 …” în Cartea Funciară fiind înscrisă interdicția de înstrăinare,grevare și închiriere asupra terenului susmenționat.
Pe de altă parte, în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312 dreptul de proprietate este definit ca fiind „ dreptul unei persoane de a se bucura si dispune de un bun fizic în mod exclusiv si absolut, concretizat prin contract de vânzare cumpărare, extras de carte funciară ,titlu de proprietate sau orice alt act juridic care atesta proprietatea bunului conform legislației în vigoare”.
Este corectă astfel concluzia pârâtei cuprinsă în Decizia nr._/05.12.2013 de soluționare a contestației reclamantei S.C. O. S. S.R.L. în sensul încălcării de către reclamantă a dispozițiilor legale interne și comunitare prin crearea de către aceasta de „condiții artificiale”, întrucât situația expusă anterior cu privire la proiectul reclamantei conține indicii temeinice că s-a urmărit obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.
Între proiectul reclamantei și proiectele aferente celorlalte cereri de finanțare pe măsura 312 există legături obiective –economice,funcționale,geografice,juridice-prezentate în considerentele hotărârii instanței ,astfel încât este evident că ceea ce s-a urmărit a fost depășirea intensității sprijinului financiar permis de Regulamentele comunitare și legislația internă în materie.
Pe de altă parte, corect a reținut pârâta că proiectul de finanțare al reclamantei nu demonstrează viabilitatea investiției în sensul art. 10 lit.” b” din Ordinul nr. 567/2008 cu trimitere la Capitolul 2 subpct.2.2. din Ghid întrucât din documentația anexată cererii rezultă că pe terenul propus de reclamantă ca amplasament pentru investiția sa nu exista la data vizitei pe teren a experților evaluatori nici o sursă de apă și nici sursă de alimentare cu energie electrică, în studiul de fezabilitate depus la dosar nefiind prevăzute cheltuieli privind racordarea utilităților apă și energie electrică necesare acestei investiții la rețelele exterioare de energie electrică și apă.
De altfel, chiar prin cererea de chemare în judecată reclamanta arată în mod explicit că terenul este cultivat, (fiind astfel valorificat) ,că nu are drum de acces iar costurile amenajării acestuia cât și cele aferente dezvoltării utilităților „urmând a fi suportate de către solicitanți în mod exclusiv”. Însă este de remarcat că prin proiect nu se propune nici o soluție tehnică și financiară pentru realizarea drumului de acces și nici pentru alimentarea investiției cu apă sau energie electrică, iar în studiul de fezabilitate aceste tipuri de cheltuieli nu sânt trecute ca fiind „cheltuieli neeligibile”,așa cum era firesc.
Nefiind deci asigurate de către reclamantă utilitățile descrise ca soluție în Studiul de Fezabilitate rezultă că soluția propusă de reclamantă nu este fezabilă,fiind neîndeplinite cerințele art. 2 lit.”h” din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013.
Potrivit acestui text de lege „h) costuri generale ale proiectului - reprezintă acele costuri necesare pentru pregătirea și implementarea proiectului, constând în cheltuieli pentru consultanță, proiectare, monitorizare și management, inclusiv taxele pentru eliberarea certificatelor, conform art. 55 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1.974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, . nr. 368 din 23 decembrie 2006, precum și cele privind obținerea avizelor și autorizațiilor necesare implementării proiectelor, așa cum sunt acestea prevăzute în legislația națională;”
Art. 6 din aceeași H.G. arată că „ (1) Cheltuielile privind costurile generale ale proiectului sunt eligibile dacă respectă prevederile art. 71 alin. (1) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.698/2005 și dacă îndeplinesc următoarele condiții:
a) sunt prevăzute sau rezultă din aplicarea legislației în vigoare în vederea obținerii de avize, acorduri și autorizații necesare implementării activităților eligibile ale operațiunii sau rezultă din cerințele minime impuse de PNDR și sunt solicitate de APDRP;
b) sunt aferente unor studii și/sau analize întocmite în conformitate cu prevederile legislației în vigoare;
c) sunt necesare în procesul de achiziții publice pentru activitățile eligibile ale operațiunii;
d) sunt aferente activităților de coordonare și supervizare a execuției și recepției lucrărilor de construcții-montaj.”
Ca atare, față de cele arătate anterior Curtea,constatând că acțiunea reclamantei este nefondată urmează a o respinge în temeiul art. 8 și 11 alin. 1 lit.”a” din Legea nr. 554/2004.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a O.J.P.D.R.P. B. (în prezent O.J.F.I.R. B.), invocată de pârâta Agenția P. Finanțarea Investițiilor Rurale ( prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit);
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. O. S. S.R.L. Siculeni în contradictoriu cu pârâta Agenția P. Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) - având ca obiect „anulare acte administrative”.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 27.11.2014.
Președinte, Grefier,
A. G. S. E. Bernád
Red. A.G.S/26.01.2015
Tehnored. E.B./27.01.2015- 4 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 50/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2709/2014.... → |
|---|
