Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 355/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 355/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 4610/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 355/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 04 februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: Lorența B. - judecător
C. E. C. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta reclamantă R. E. și de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr. 4182/CA/11 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr._ având ca obiect „anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28 ianuarie 2014, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în baza art. 146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, potrivit art. 260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04 februarie 2014.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. nr. 4182/CA/11 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta R. E. în contradictoriu cu pârâtele C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. și în consecință:
A fost anulată în parte decizia de impunere nr._/11.06.2011 emisă de pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. cu privire la obligația de plată a sumei de 725 lei cu titlu de majorări/dobânzi și a sumei de 81 lei cu titlu de penalități.
S-a menținut decizia cu privire la suma totală de 537 lei stabilită cu titlu de contribuție aferentă anilor 2006 – 2012.
A fost anulată decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/31.12.2012 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr._/11.06.2012 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. s-a stabilit în sarcina reclamantei R. E. obligația de a achita suma totală de 1.343 lei compusă din: 537 lei sold contribuție, 725 lei sold majorări și 81 lei reprezentând sold penalități.
Potrivit deciziei menționate, debitul în cuantum de 537 lei reprezintă contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru venituri obținute din cedarea folosinței bunurilor pentru perioada 2005-2007.
La data de 31.12.2012 pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. a emis decizia nr._ referitoare la obligațiile de plată accesorii, potrivit căreia reclamantei îi revine obligația de a achita suma de 44 lei reprezentând accesorii la contribuția de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoanele care nu realizează venituri.
Decizia nr._/11.06.2012 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. a fost comunicată reclamantei la data de 15.06.2012, potrivit confirmării de primire depuse la fila nr. 10 din dosar.
Anterior, pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. emisese decizia de impunere nr._/01.06.2010 potrivit căreia reclamantei îi revenea obligația să achite suma de 1.088 lei, din care 534 lei reprezentând debit principal (contribuție FNUASS), precum și titlul executoriu și somația nr._ din data de 25.10.2010. Somația și titlul executoriu au fost anulate potrivit sentinței civile nr. 8686/05.07.2011 a Judecătoriei B., rămasă irevocabilă prin constatarea nulității recursului.
Reclamanta nu a contestat faptul că a realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor în perioada 2005 – 2007, arătând doar nu a realizat neîntrerupt venituri din chirii, că nu a avut condiții bune de închiriere și că, dacă ar fi cunoscut debitul, l-ar fi achitat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 257 alin. 2 lit. e) – devenită litera f) potrivit O.U.G. nr. 93/2008 - din Legea nr. 95/2006, menționate ca și temei al deciziei de impunere ” Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. 1, 2. Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra … f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit …”.
Așadar, debitul în cuantum de 537 lei a fost în mod corect stabilit potrivit deciziei nr._/11.06.2012 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Județului B..
Reclamanta nu a făcut dovada calității sale de pensionar pentru perioada anilor 2005 - 2007, astfel că în privința sa nu aputut fi reținută ca fiind incidentă decizia nr. 164/12.03.2013 a Curții Constituționale, potrivit căreia dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituționale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor.
Nu au putut fi reținute susținerile reclamantei în sensul că dreptul pârâtei de a stabili obligații fiscale în sarcina sa este prescris.
În acest sens, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 91 C.proc.fiscală, coroborat cu art. 257 alin. 8 din Legea nr. 95/2006, termenul de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale este de 5 ani și începe să curgă la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. În speță, creanța fiscală a pârâtei pentru plata contribuției pentru asigurările de sănătate pentru anii 2005 -2007 s-a născut la data de 01.01.2006, 01.01.2007 și respectiv 01.01.2008, conform art. 12 alin. 3, art. 35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, însă termenul de prescripție de 5 ani a fost întrerupt prin emiterea titlului executoriu nr._/25.10.2010, în condițiile art. 92 alin. 1 lit. a) din OG nr. 92/2003 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la data nașterii raportului juridic dedus judecății.
Cu privire la penalitățile stabilite prin actele administrativ – fiscale contestate de reclamantă, instanța a reținut că, potrivit art. 41 alin. 2 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 „Pentru neachitarea la termenul de scadență de către angajatorii și asiguratorii care au obligația plății contribuției, aceștia datorează după acest termen majorări de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale”.
Instanța a reținut, însă, că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de informare anuală a contribuabilului cu privire la datoria înregistrată, așa cum stipulează prevederile art. 222 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora ”Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.”
Chiar dacă acest text de lege nu prevede sancțiunea pentru lipsa de informare anuală, instanța a apreciat că pârâta nu poate percepe și impune reclamantei obligațiile fiscale accesorii, constând în dobânzi și penalități, care reprezintă veritabile sancțiuni aplicate contribuabilului, pentru neîndeplinirea în termen a obligației de plată principale, pornindu-se de la premisa că în situația în care reclamanta ar fi avut cunoștință de existența unei obligații de plată ar fi achitat-o în termenul legal.
Astfel, potrivit art. 44 alin. 1 C.proc.fiscală, actul administrativ – fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat în modalitățile prevăzute de alineatele următoarele ale aceluiași articol.
Necomunicarea actului administrativ – fiscal în modalitățile menționate nu este de natură să atragă nevalabilitatea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabilului, ci doar inopozabilitatea lui, potrivit art. 45 C.proc.fiscală.
În speță, reclamantei i s-a comunicat în mod legal obligația care îi revine, privind plata debitului în sumă de 537 lei aferent anilor 2005-2007, doar prin decizia de impunere nr._/11.06.2012 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Județului B.. Decizia respectivă i-a fost comunicată reclamantei la data de 15.06.2012, astfel cum s-a arătat mai sus, astfel că actul administrativ – fiscal menționat produce efecte asupra reclamantei doar de la data comunicării sale legale, 15.06.2012.
Până la acea dată, actele administrativ –fiscale emise de pârâte nu au produs niciun efect juridic asupra contribuabilului potrivit art. 45 alin. 2 C.proc.fiscală, astfel că pârâtele nu pot pretinde executarea de către reclamantă a obligației de plată a C.A.S. decât începând cu data menționată, astfel cum se arată și în art. 44.1 din Normele metologice de aplicare a Codului de procedură fiscală.
În consecință, obligația de plată de către reclamantă a contribuției de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 537 lei a devenit opozabilă reclamantei la data de 15.06.2012, astfel că majorările, dobânzile și penalitățile calculate de către pârâte pentru perioade anterioare acestei date, potrivit deciziei nr._/11.06.2012 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. și deciziei nr._/31.12.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., au fost în mod nelegal stabilite.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta R. E. în contradictoriu cu pârâtele C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanta R. E. și pârâtele C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Recurenta R. E. a solicitat admiterea recursului, modificare sentinței atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că în mod eronat instanța de fond nu a reținut că în perioada 2005-2007 avea calitatea de pensionară. Aceasta a precizat că este pensionată din anul 1997 și a depus în susținerea acestor afirmații un cupon de pensie, copia deciziei nr._/30.11.2005 privind recalcularea pensiei din sistemul public și copia carnetului de muncă.
Recurenta C. de Asigurări de Sănătate a județului B. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că potrivit legislației în vigoare reclamanta avea obligația declarării veniturilor și plății contribuției datorate fondului de asigurări sociale de sănătate.
În consecință, pe baza datelor puse la dispoziție de către ANAF, recurenta a identificat veniturile obținute de intimata reclamantă din cedarea folosinței bunurilor în perioada 2005-2007.
Recurenta a susținut că obligația plății contribuției datorate de intimată la bugetul FNUASS nu se naște de la data primirii de la C. de Asigurări de Sănătate B. a deciziilor prin care este înștiințată asupra acestor obligații, ci de la termenele reglementate de actele normative în vigoare.
Recurenta a precizat că decizia de impunere conține toate elementele obligatorii, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Recurenta a menționat că nu sunt motive pentru anularea titlului de creanță în ce privește accesoriile dacă debitul la care au fost calculate a fost acceptat.
Recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură. Astfel pentru termenul de judecată din 4.09.2013 a fost citată cu mențiunea de a depune la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei nr._/31.12.2012, referitoare la obligațiile de plată accesorii, fără a primi acțiunea introductivă pentru a putea formula apărări în cauză.
Recurenta a mai arătat că nu a fost parcursă procedura prealabilă pentru actul emis de Administrația Finanțelor Publice B..
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de recurenta R. E. este întemeiat, iar recursurile declarate de recurentele C. de Asigurări de Sănătate B. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. sunt nefondate.
Susținerile recurentei Administrația Județeană Finanțelor Publice B. potrivit cărora nu a fost legal citată și nu i s-a asigurat dreptul la apărare nu sunt întemeiate având în vedere pe de o parte faptul că cererea de chemare în judecată a fost depusă inițial la Judecătoria B., instanță care i-a comunicat recurentei pârâte o copie a cererii de chemare în judecată, aspect ce rezultă din faptul că aceasta a formulat întâmpinare, și pe de altă parte faptul că în citația comunicată pentru termenul de judecată din 4.09.2013 la Tribunalul B. cuprinde mențiunile prevăzute de art. 88 Cod procedură civilă. De altfel recurenta pârâtă a depus la dosar pentru acel termen de judecată o notă de ședință prin care a menționat că la baza emiterii deciziei nr._/31.12.2012 referitoare la obligațiile de plată accesorii a stat debitul transmis de către C. de Asigurări de Sănătate a județului B..
În ceea ce privește neîndeplinirea procedurii prealabile pentru decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, Curtea constată că potrivit adagiului „accessorium sequitur principale” soarta acestei decizii depinde de soarta deciziei care cuprinde debitul principal.
Pe fond, Curte constată că în mod eronat s-a dispus anularea deciziei de impunere emisă de C. de Asigurări de Sănătate a județului B. doar în ceea ce privește penalitățile.
Prin Decizia nr. 164/12.03.2013 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că „dispozițiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea de la . acestora și până la modificările ce le-au fost aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, sunt neconstituționale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit”.
În perioada 2005-2007 intimata reclamantă a avut calitatea de pensionară astfel că nu poate fi obligată la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.
Mai mult, pentru anul 2005 debitul principal scadent în anul 2006 este prescris în raport cu data emiterii deciziei de impunere, respectiv 11.06.2012.
Dată fiind soluția asupra debitului principal, respectiv aceea de anulare a acestuia, potrivit principiului „accessorium sequitur principale” în mod corect au fost anulate și majorările de întârziere cuprinse în decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă de Administrația Finanțelor Publice B..
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de recurenta R. E. împotriva sentinței civile nr. 4182/CA/11 septembrie 2013 a Tribunalului B., va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va anula în tot decizia de impunere nr._/11 iunie 2012 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a județului B. și în ceea ce privește debitul principal în cuantum de 537 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile declarate de recurentele C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta R. E. împotriva sentinței civile nr. 4182/CA/11 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Anulează în tot decizia de impunere nr._/11 iunie 2012 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a județului B. și în ceea ce privește debitul principal în cuantum de 537 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge recursurile declarate de recurentele C. de Asigurări de Sănătate a județului B. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2014.
Președinte Judecător Judecător
Lorența B. C. E. C. R. Grațiela M.
Grefier
G. P.
Red. CEC/04.02.2014
Tehnored. G.P/14.02.2014 /2 ex
Jud Fond: M.Z.
| ← Pretentii. Decizia nr. 338/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 73/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
