Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 2143/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2143/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 4607/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2143/R
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Grațiela M.
Judecător Lorența B.
Judecător S. P. G.
Grefier M. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta Asociația „Alianța pentru Combaterea Abuzurilor” B. împotriva sentinței civile nr.5851/CA/22.11.2013 pronunțată de Tribunalul B.-secția contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr._, având ca obiect „comunicare informații de interes public” (Legea Nr.544/2001).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 9 septembrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.396 alin.1 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16 septembrie 2014, apoi pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea cauzei la data de 23 septembrie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr.5851/CA/22.11.2013 pronunțată de Tribunalul B.-secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația ,,Alianța pentru Combaterea Abuzurilor” în contradictoriu cu pârâta Poliția Locală B..
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta ASOCIAȚIA ALIANȚA PENTRU COMBATEREA ABUZURILOR a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a sentinței și în urma rejudecării admiterea cererii de chemare astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, cu privire la primul petit se susține că este nelegală sentința instanței de fond prin care a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect furnizarea informațiilor de interes public constând în actele normative în temeiul cărora două echipaje ale Poliției Locale B. au escortat elefanții circului Gartner în timpul circulației pe drumurile publice din B. și au blocat/încetinit sau modificat fluxul traficului rutier la data de 10.04.2013. Recurenta arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că reclamantei i s-au furnizat informațiile solicitate, în realitate răspunsul primit de la pârâtă se referă la niște acte normative care nu au nicio legătură cu activitatea Poliției Locale B. ci se referă la actele normative în baza cărora administratorul drumului a emis autorizația prin care a permis reprezentanților circului să plimbe elefanții pe drumurile publice.
În ce privește petitele 2 și 3 ale cererii introductive constând în furnizarea datelor referitoare la numele și funcția angajaților Poliției Locale care au autorizat escortarea elefanților si blocarea, încetinit sau modificarea fluxul traficului rutier la data de 10.04.2013, și respectiv al angajaților care au escortat efectiv elefanții în timpul deplasării lor pe drumurile publice, recurenta susține că sentința de fond este nelegală, întrucât în mod greșit tribunalul a apreciat că respectivele date sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor. Recurenta arată că demersul său nu a vizat date cu caracter personal, că legiuitorul nu a considerat că prin comunicarea numelui unui angajat al unei instituții ar fi încălcat cadrul normativ ce asigură protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, și că, dimpotrivă, prin art. 5 lit.c din Legea nr. 554/2001 s-a stabilit obligația autorităților de a comunica numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice.
Se mai susține că recurenta și-a justificat interesul în susținerea cererii introductive și că totodată avizarea deplasării elefanților de către Primăria și Poliția Rutieră nu au nici un temei legal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 496, 498 și 488 pct. 8 NCPCIV.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată.
Intimatul reclamant legal citat a formulat întâmpinare ( f.11) solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.
Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare ( f. 24-28).
În recurs s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri respectiv un extras de pe site-ul Politiei Locale B., respectiv lista nominală a declarațiilor de avere precum și declarațiile de avere ale angajaților respectivei instituții.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 8 și 488 alin.2 NCPCIV și a recursului declarat Curtea constată următoarele:
Criticile de recurs formulate vizează greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor de drept material fără insă ca recurenta să indice acele dispoziții și respectiv care era aplicarea corectă a acestora.
Astfel, în ce privește criticile vizând soluția primului petit, se reține că instanța de fond a apreciat că reclamantului i s-a răspuns la solicitările de informații de interes public, fiindu-i indicate temeiurile legale ale desfășurării activității Poliției Locale, respectiv dispozițiile art. 7 din Legea Poliției Locale nr. 155/12.07.2010 învederându-se faptul că pe site-ul instituției sunt comunicate din oficiu actele normative în baza cărora își desfășoară activitatea respectiva instituție.
De asemenea s-a comunicat petentei că instituția pârâtă nu a fost implicată în activitatea de avizare a deplasării, aceasta fiind realizată de Poliția Rutieră a Municipiului B. sau de escortare a animalelor, ci doar au acordat asistență potrivit avizului administratorului public din cadrul Primăriei Municipiului B..
Criticile recurentei sunt neîntemeiate, în mod corect instanța de fond constatând că reclamantei i s-au furnizat informațiile de interes public solicitate.
Astfel, reclamantei i s-a comunicat prin adresa 5502/07.05.2013 că pârâta nu a emis documente de autorizare sau avizare, avizarea fiind realizată de Poliția Rutieră B., iar autorizarea de către Administratorul drumului, singura sa implicare constând în acționarea în conformitate cu autorizația și avizul dat de cele două instituții.
Este corectă susținerea reclamantei în sensul că răspunsul inițial nu a fost unul complet, respectiv că nu au fost indicate dispozițiile legale în baza cărora s-a acționat, că nu s-a făcut nici o referire la numele și funcția persoanelor care au autorizat sau escortat elefanții, însă, în speță, reclamanta s-a prevalat de posibilitatea formulării reclamației administrative prevăzute de art. 21 din Legea nr. 544/2001 astfel că în mod corect în analizarea cererii de chemare în judecată instanța de fond a avut în vedere atât răspunsul inițial cât și răspunsul dat la reclamația administrativă.
Plângerea formulată în temeiul art. 22 din Legea nr. 544/2001 are o natură juridică distinctă de acțiunea în anularea unui act administrativ propriu-zis, soluția pronunțată de instanță putând consta fie în respingerea cererii fie în obligarea autorității publice să furnizeze informațiile de interes public, fără a face referire sau a interveni asupra răspunsului dat.
În consecință, în mod corect instanța de fond nu s-a rezumat la analiza răspunsului inițial al pârâtei ci a avut în vedere și răspunsul la reclamația administrativă formulată de reclamantă, prin care s-a completat și clarificat răspunsul inițial .
Astfel, prin adresa nr. 6466/28.05.2013 s-a precizat că pârâta a acționat în baza art. 7 din Legea Poliției Locale nr. 155/12.07.2010 învederându-se faptul că pe site-ul instituției sunt comunicate din oficiu actele normative în baza cărora își desfășoară activitatea respectiva instituție.
De asemenea s-a precizat că nici un angajat al instituției pârâte nu a avizat sau autorizat respectivele activități și nici nu a escortat elefanții, ci doar s-a acordat asistență conform avizului Administratorului Public din Primărie.
În acest context criticile recurentei referitoare la lipsa de relevanță a actelor normative în baza cărora a acționat, vizează aspecte legate de legalitatea activității desfășurate și nu lipsa/ ori caracterul necorespunzător al informațiilor de interes public solicitate.
În ce privește soluția dată cu privire la petitele 2 și 3 criticile se centrează asupra greșitei rețineri de către instanța de fond a caracterului de informații exceptate de la accesul liber al cetățenilor al datelor cu caracter personal în senul art. 12 alin.1 lit.d din Legea nr. 554/2004 al informațiilor privind numele și funcția angajaților pârâtei.
Curtea reține că instanța de fond a reținut pe de o parte că nici un angajat al instituției sale nu a avizat, autorizat deplasarea ori respectiv escortarea elefanților iar pe de altă parte că numele și funcția angajaților instituției ar fi reprezentat date cu caracter personal.
Curtea urmează a valida raționamentul instanței de fond în sensul că informațiile referitoare la numele și funcția angajaților instituției sunt date cu caracter personal în sensul art. 12 alin.1 lit. d din Legea nr. 554/2004, cu aplicarea art. 2 lit. c care definește informația cu caracter personal și respectiv a excepției de strictă interpretare prevăzută de art. 14 alin.1 din aceeași lege, potrivit cu care informațiile cu privire la datele personale ale cetățeanului pot deveni informații de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice.
Față de starea de fapt ce face obiectul prezentei cauze, reținându-se că în realitate nici un angajat al instituției nu a realizat activitățile presupuse de către reclamantă, chiar reținând că termenul de escortare s-ar suprapune cu activitatea de acordare de sprijin ori asistență, nu se poate reține că s-ar putea constata vreo afectare a capacității de exercitare a unei funcții publice prin necomunicarea numelui și a funcției angajaților respectivi.
Dispozițiile art. 5 lit.c din legea nr. 554/2001 invocate în cererea de recurs fac referire la persoanele responsabile cu privire la difuzarea de informații publice și nu pot fi extinse altor categorii de persoane.
Pe de altă parte, regimul juridic al declarațiilor de avere este guvernat de dispoziții legale speciale care nu pot fi aplicate prin analogie în prezenta cauză.
Concluzionând, criticile formulate de recurentă se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct.8 NCPCIV, însă nu sunt întemeiate.
Raportat la aceste considerente rezultă că soluția primei instanțe de respingere a cererii este întemeiată, astfel încât în baza art. 496 NCPCIV, Curtea va respinge recursul formulat de reclamantă, menținându-se sentința recurată.
Față de soluția pronunțată, reținând culpa procesuală a recurentei, raportat la art. 453 NCPCIV se va respinge cererea recurentei având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta ASOCIAȚIA ALIANȚA PENTRU COMBATEREA ABUZURILOR împotriva sentinței civile nr. 5851/CA/22.11.2013 a Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care o menține.
Respinge cererea recurentei având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.09.2014.
Președinte, R. Grațiela M. | Judecător, Lorența B. | Judecător, S. P. G. |
Grefier, M. D. |
Red: RGM/17.11.2014
Dact: MD/17.11.2014 - 4 ex.
Jud.fond: D.U.
M.D. 23 Septembrie 2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 60/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 2313/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
