Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1509/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1509/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 3713/62/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr.1509/R Dosar Nr._
Ședința publică de la 07 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. Ț.
Judecător M. R.
Judecător O. B.
Grefier R. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr.5723/CA din 19.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , având ca obiect „anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2014, apoi pentru data de 07 mai 2014.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 5723/CA din 19.11.2013 Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de contestatoarea S. F. G. în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. și în consecință:
A anulat Deciziile de impunere nr._/24.01.2013, nr._/24.01.2013 și nr._/24.01.2013 emise de intimată.
A obligat intimata să recalculeze contribuția de asigurări de sănătate datorată de contestatoare pentru anii 2007-2012 în funcție de veniturile efectiv realizate de aceasta și să emită decizie de impunere în acest sens.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. și a solicitat respingerea acțiunii întrucât contestatoarea avea obligația de a achita contribuția datorată FNUASS, având în vedere că a realizat venituri din profesii libere și comerciale în perioada 2006 - 2012. Informațiile privind veniturile realizate au fost primite de la Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar încadrarea veniturilor într-o anumită categorie este realizată de aceasta. Pârâta este obligată să înscrie în titlul de creanță categoria de venituri realizate și stabilite de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Obligația declarării veniturilor în vederea impunerii cade în sarcina reclamantei. Pârâta poate să își îndeplinească obligația de informare a contribuabililor despre nivelul obligațiilor la FNUASS dosar în condițiile în care are cunoștință despre acestea și despre veniturile lor. Obligația plății contribuției se naște la termenele prevăzute de lege, nu la data comunicării de către pârâtă a înscrisurilor prin care este înștiințată asupra acestor obligații. Ca urmare, faptul că reclamantul nu a fost informat cu privire la aceste obligații nu are relevanță juridică sub aspectul obligației sale de plată.
După preluarea datelor de la Agenția Națională de Administrare Fiscală, în urma Protocolului încheiat între acestea, s-a constatat că reclamanta avea declarate venituri din profesii libere și comerciale, acesta fiind motivul emiterii deciziei de imputare din speță.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art 488 pct 8 Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă, actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Instanța de fond a reținut din probele administrate și coroborate că în sarcina contestatoarei S. F. G. pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. a stabilit obligația de plată a următoarelor sume:
- prin Decizia de impunere nr._/24.01.2013 –pentru anul 2006– suma de 139 lei cu titlu de debit principal, 943 lei– majorări, 52,69 lei –dobânzi și 40,35 lei– penalități;
- prin Decizia de impunere nr._/24.01.2013 –pentru anul 2007– suma de 1241 lei cu titlu de debit principal, 1310,75 lei– majorări, 374,29 lei –dobânzi și 186,15 lei– penalități;
- prin Decizia de impunere nr._/24.01.2013 –pentru anii 2008 -2012– suma totală de 10.026 lei cu titlu de debit principal, 2.322,33 lei– majorări, 1.911,70 lei –dobânzi și 1.090,95 lei– penalități.
Contestatoarea a formulat plângere prealabilă împotriva acestor decizii de impunere, la care nu a primit un răspuns pozitiv astfel că a formulat acțiunea în instanță.
La soluționarea contestației, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 257 din Legea nr.92/2006, invocate în Deciziile de impunere, potrivit cărora:
„(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
b). veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.”
Instanța a reținut că Deciziile de impunere au fost emise în baza art.35 din Ordinul nr. 617/2007, emis de CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de Sănătate, în temeiul dispozițiilor expres menționate din Legea nr. 95/206 privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin.3, 213 alin.3 și 4, art. 216, 256-260 ș.a.) și al Statului Casei Naționale de A. de Sănătate, aprobat prin HG. nr. 972/2006 (art. 7, 17 alin.(5) și art.18 pct.36), text de lege pe care, într-o decizie de speță (nr.3878/2010) ÎCCJ l-a considerat ca fiind legal.
S-a constatat fondată apărarea reclamantei în sensul că deciziile de impunere au fost emise înainte de a se aștepta soluția din dosarul nr._, unde se analizau debitele pentru aceeași perioadă 2006-2012, intimata procedând la emiterea unor noi decizii de impunere în care a repetat greșeala de calcul din decizia anterioară cu nr._/7.11.2011, ce a fost anulată prin Sentința civilă nr. 1359/CA/27.02.2013 a Tribunalului B..
În al doilea rând, cu privire la Decizia de impunere nr._/24.01.2013 –pentru anul 2006, instanța apreciază întemeiate apărările contestatoarei în sensul că a intervenit prescripția dreptului la executare, având în vedere că nu s-a respectat termenul de 5 ani prevăzut de art. 131 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Or, acest termen s-a împlinit la data de 01.01.2012, iar decizia de impunere ce cuprinde contribuția pentru anul 2006 a fost emisă la data de 24.01.2013, cu depășirea acestui termen. Prin urmare nu se mai puteau calcula nici majorări, dobânzi și penalități de întârziere. Cum nu s-a invocat nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripție (decizia anterioară cu nr._/7.11.2011 fiind anulată) intimata nu mai poate calcula debite pentru anul 2006, fiind prescris dreptul acesteia.
În al treilea rând, cu privire la Deciziile de impunere nr._/24.01.2013 și nr._/24.01.2013, aferente anilor 2007 și 2008-2009, instanța a constatat fondate apărările contestatoarei cu privire la debitul principal, în condițiile în care din compararea sumelor reținute ca bază de calcul în deciziile de impunere și sumele stabilite în declarațiile de impunere depuse la AFP și comunicate intimatei CASJ rezultă că există diferențe, astfel:
- pentru anul 2008 –baza de calcul este de 25.085 lei și nu 36.058 lei;
- pentru anul 2009 – nu s-a ținut cont de prevederile art.1 din OUG nr.226/2008 care prevede cota de contribuție de 5,5%;
- pentru anul 2011 –baza de calcul este de 27.922 lei și nu 30.241 lei:
- pentru anul 2012 –baza de calcul este de 27.753 lei și nu 46.012 lei.
Prin urmare, se impune recalcularea debitelor în funcție de veniturile efectiv realizate de contestatoare în perioada 2007-2012.
În ceea ce privește calculul accesoriilor, instanța reține că, potrivit art. 41 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru stabilirea documentației justificative pentru dobândirea calității de asigurat: „(2) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către angajatorii și asiguratorii care au obligația plății contribuției, aceștia datorează după acest termen majorări de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale”.
Instanța reține însă că, intimata nu și-a îndeplinit obligația de informare anuală a contribuabilului cu privire la datoria înregistrată, așa cum stipulează prevederile art. 222 din Legea nr.95/2006: ,, Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.”
Chiar dacă acest text de lege nu prevede sancțiunea pentru lipsa de informare anuală, instanța apreciază că intimata nu poate percepe și impune contestatoarei obligațiile fiscale accesorii, constând în majorări, dobânzi și penalități, care reprezintă sancțiuni aplicate contribuabilului, pentru neîndeplinirea în termen a obligației de plată principală, pornindu-se de la premisa că în situația în care contestatoarea ar fi avut cunoștință de existența unei obligații de plată ar fi achitat-o în termenul legal.
Instanța de recurs reține că prin deciziile de impunere contestate, pentru anii 2006 – 2012 au fost calculate contribuția la FNUASS și debitele accesorii, datorate de reclamanta pentru veniturile din profesii libere și comerciale declarate la organele fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
S-a constatat în mod temeinic faptul că pentru anul 2006 este prescris debitul principal, ținând seamă de data emiterii deciziei – 24.01.2013 - și dispozițiile art 131 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal, fiind anulate și obligațiile accesorii constând în majorări de întârziere, penalități și dobânzi, în temeiul principiului "accesorium sequitur principale".
Pentru anii 2007-2012 debitul principal este datorat, însă ceea ce se contestă de reclamantă este întinderea acestuia. Instanța de fond a constatat că baza de clacul pentru anii 2008, 2011, 2012 este mai mică decât cea reținută prin deciziile de impunere nr._/24.01.2013 și nr._/24.01.2013 iar pentru anul 2009 cota de contribuție este cea prevăzută de art 1 din OUG nr.226/2008, diferită de cea reținută de pârâtă.
În ce privește obligațiile accesorii calculate prin actul contestat, față de dispozițiile art art. 257 al Legii nr. 95/2006 și de dispozițiile art 41 alin 2 din Ordinul Președintelui CNSAS nr 671/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, se constată că pârâta nu a respectat obligația legală.
Pârâta trebuia să constate că dacă contestatoarea și-a îndeplinit obligația legală de achitare a debitelor fiscale, în temeiul deciziilor de impunere emise, data la care acesta a realizat acest fapt și dacă se datorează sau nu accesorii. În cazul în care nu s-au achitat obligațiile principale în termen legal, se emite decizia pentru obligațiile accesorii. Prin aceeași decizie de impunere nu se pot calcul și debite principale și debite accesorii, contravenind legii.
Nu îi este imputabil contribuabilului faptul că nu i s-au calculat obligațiile anuale pe baza veniturilor declarate și nu i s-a emis în fiecare an decizia prin care să se indice, în mod determinat, cuantumul obligației de plată a acestei contribuții. Ca urmare, nu îi este imputabil acestuia dobânzile și penalitățile pentru o obligație care nu i-a fost adusă la cunoștință.
În cazul neîndeplinirii obligației de încunoștințare a contribuabilului, conform art 222 din Legea nr 95/2006, cum este situația în speță, sancțiunea inevitabilă este înlăturarea debitelor accesorii.
Aceste decizii de impunere au fost în mod legal și temeinic anulate de instanța de fond, iar pârâta, după emiterea deciziilor de impunere pentru debitul principal și după epuizarea termenului până la care obligațiile principale trebuie îndeplinite, va calcula, dacă sunt întrunite condițiile legale, și obligațiile accesorii aferente.
Ca urmare, se va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. conform art 496 alin 1 Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. împotriva sentinței civile nr 5723/CA/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7.05.2014
Președinte Judecător Judecător
I. Ț. M. R. O. B.
Grefier
R. P.
Red MR 22.05.2014
Dact RP 22.05.2014/2 ex
Jud fond M L.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1105/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2068/2014.... → |
|---|
