Obligaţia de a face. Decizia nr. 1105/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1105/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 1757/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1105/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 28 martie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. C.
Judecător: M. F.
Judecător: M. I. M.
Grefier: E. Bernád
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul P. C. Ghidfalău împotriva sentinței civile nr. 2703/_ pronunțată de Tribunalul C.-secția civilă-, în dosarul nr._ având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recursul promovat de recurentul-pârât P. C. Ghidfalău este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 100 de lei achitată conform chitanței . B nr._/24.10.2013. În conformitate cu dispozițiile art. 223 noul cod de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța constată că recursul formulat de recurentul-pârât P. C. Ghidfalău nu este declarat prin consilier juridic/avocat, motiv pentru care, în temeiul art. 246 cod procedură civilă, invocă din oficiu excepția nulității declarării recursului, față de dispozițiile art. 486 noul cod de procedură civilă raportat la art. 13 din noul cod de procedură civilă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra excepției nulității declarării recursului, invocată din oficiu.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2703/21.11.2013 Tribunalul C. a admis acțiunea formulată de reclamantul P. județului C. în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Ghidfalău și în consecință a obligat pârâtul la îndepărtarea de pe sediul Primăriei . ,,Községháza”.
Mai exact, prin acțiunea înregistrată sub nr._ la sediul primei instanțe, reclamantul P. jud. C. a chemat în judecată pârâtul P. . ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la îndepărtarea de pe sediul Primăriei . ,,Községháza”.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a solicitat Primarului . în cauză, întrucât amplasarea sa este nelegală. P. nu a comunicat răspuns dar ulterior a fost formulată plângere prealabilă în condițiile Legii 554/2004, iar P. a comunicat faptul că nu intenționează să înlăture inscripția menționată.
Reclamantul a arătat că amplasarea acestei inscripții pe sediul administrației publice locale este nelegală deoarece contravine prev. art. 12 din HG 1206/2001 și art. 76 alin. 4 din Legea 215/2001 ce stabilesc expres cadrul legal căruia trebuie să i se circumscrie orice inscripție amplasată pe sediul unei autorități a administrației publice locale, fiind interzisă orice altă inscripționare care nu corespunde acestor prevederi legale. În plus s-a arătat că denumirile autorităților administrației publice locale șunt enumerate în art. 77 din legea 215/2001 iar între acestea nu se regăsește și denumirea ,,casa comunei”, aceasta reprezentând traducerea inscripției amplasate pe sediul Primăriei Ghidfalău.
La dosar a depus întâmpinare pârâtul P. . se solicită respingerea acțiunii ca nefondată, motivându-se că inscripția este amplasată pe sediul Primăriei de la începutul sec. XX și în acest moment are o valoare simbolică, traducerea acesteia în limba română nu reprezintă denumirea vreunei instituții publice.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În partea superioară a fațadei clădirii Primăriei Ghidfalău a fost realizată inscripția ,,KÖZSÉGHÁZA” care în traducere nu reprezintă denumirea unei autorități a administrației publice locale, astfel cum recunoaște pârâta prin întâmpinarea formulată în cauză. În partea inferioară a fațadei au fost amplasate două plăcuțe cu inscripțiile ,, ROMÂNIA-CONSILIUL -. TANÁCS-” și ,,ROMÂNIA–PRIMĂRIA-. HIVATAL–KÖZSÉG” (f.10)
Prin adresa nr. 4641/18.03.2013 P. jud. C. a cerut Primarului . inscripții dar P. nu a dat curs acestei solicitări și nici nu a comunicat reclamantului un răspuns la adresa menționată.
Referitor la fondul cauzeiinstanța, față de starea de fapt expusă anterior, a reținut că problema care se pune în cauză este de a stabili dacă o inscripție, alta decât denumirea autorității publice locale și traducerea echivalentă în limba maghiară, poate fi amplasată pe clădirea Primăriei, în speță pe clădirea Primăriei Ghidfalău.
Potrivit prev. art. 1 alin. 2 și art. 6 din Legea 500/2004 ,,orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoțit de traducerea sau de adaptarea în limba română…În cazul textelor de interes public scrise în limbi străine, aflate la vedere în locuri publice sau difuzate prin mijloace de informare în masă, traducerea completă în limba română trebuie să aibă caractere de aceleași dimensiuni cu cele ale textului în limba străină și să facă parte integrantă din ansamblul grafic respectiv.”
De asemenea, conform prev. 76 alin. 4 din Legea 215/2001 ,,autoritățile administrației publice locale vor asigura inscripționarea denumirii localităților și a instituțiilor publice de sub autoritatea lor, precum și afișarea anunțurilor de interes public și în limba maternă a cetățenilor aparținând minorității respective, în condițiile prevăzute la alin. 2” iar conform art. 12 din HG 1206/2001 ,,inscripționarea în limba maternă a denumirii instituțiilor publice de sub autoritatea consiliilor locale sau județene se face printr-o tăbliță similară ca dimensiune, caracter, mărime a literelor și culori cu cea inscripționată în limba română. Tăblița se va amplasa sub tăblița care conține denumirea oficială în limba română.”
Față de cele arătate instanța a constatat că inscripția ,,KÖZSÉGHÁZA” este nelegal amplasată pe sediul primăriei Ghidfalău deoarece reprezintă o construcție lingvistică ce în traducere nu are o corespondență cu vreo instituție din dreptul administrativ român și este amplasată pe fațada principală deasupra celorlalte inscripții oficiale.
P. reprezintă o autoritate publică și este obligat să asigure punerea în aplicare a legilor și hotărârilor de guvern inclusiv cele referitoare la inscripțiile aplicate pe clădiri oficiale.
Chiar și art. 4 din Carta europeană a autonomiei locale prevede la art. 4 faptul că ,,competențele de bază ale autorităților administrației publice locale sunt prevăzute de Constituție sau lege”. De asemenea, art. 10 pct.2 lit.d și g din Carta europeană a limbilor minoritare fac referire la publicarea de către autoritățile locale a textelor oficiale și în limbile regionale sau minoritare precum și la folosirea, dacă este cazul, alături de denumirea în limba oficială a formelor tradiționale și corecte ale toponimiei în limbile minoritare, fără însă a reglementa dreptul minorităților de a inscripționa pe sediul autorităților publice alte texte/cuvinte, în afara celor reglementate expres de lege. De altfel, nici persoanele aparținând majorității nu au dreptul de a inscripționa alte cuvinte sau texte în limba română pe clădirile oficiale în afara celor prev. de lege.
Art. 5 alin. 2 din Legea 215/2001 conferă dreptul autorităților administrației publice locale ca, în limitele legii, să aibă inițiative în toate domeniile, cu excepția celor care sunt date expres în competențe altor autorități publice; rezultă fără echivoc faptul că P., în calitate de autoritate publică are obligația de a respecta prevederile actelor normative. În acest sens sunt și disp. art. 68 alin. 1 lit a din Legea 215/2001 (P. îndeplinește următoarele atribuții principale: a) asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului; dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor și ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, precum și a hotărârilor consiliului județean;).
OG 53/2002 privind stabilirea Statutului-cadru al unităților administrativ-teritoriale din România nu conferă Primarului dreptul de a păstra pe sediul Primăriei alte inscripții decât cele prev. de actele normative menționate anterior și, indiferent de traducerea textului în discuție, față de natura și poziționarea acestuia instanța concluzionează că o astfel de inscripție nu este permisă.
Împotriva acestei soluții pârâtul a declarat recurs, susținând că inscripția în discuție nu este una nelegală, fiind așezată pe un suport demontabil cu ușurință, pe o tăbliță similară ca dimensiune, caracter, mărime a literelor cu cea inscripționată în limba română, și cu o semnificație istorică pentru locuitorii comunei. Clădirea cu caracter de monument pe care se află inscripția „KOZSEGHAZA” constituie proprietatea locuitorilor . 100 ani și face parte din istoria acestora, înlăuntrul ei funcționând primăria și consiliul local al UAT Ghidfalău. Se consideră că acțiunea introductivă este neîntemeiată în fapt și în drept, punându-se concluzii pe admiterea recursului și casarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii ei, dat fiind dreptul la identitate recunoscut prin art. 6 din Constituția României. Se arată că în ariile locuite de un număr substanțial de persoane aparținând unei minorități naționale, părțile, în cadrul sistemului lor legal, pot să-și expună denumirile locale tradiționale și în limba maternă minoritară.Or, inscripția în discuție exprimă tocmai destinația clădirii, nedistorsionând în nici un fel realitatea. Prevederile HG nr. 1206/2011 permit afișarea și în limba minorităților naționale a denumirii localităților, a străzilor, a denumirii autorităților și instituțiilor publice
Curtea, cercetând cuprinsul probatoriului existent la dosar, raportând sentința recurată la motivele de casare invocate prin însăși cererea de recurs, reține următoarele:
- potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, acesta este reprezentantul Guvernului pe plan local, garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local, activitatea sa bazându-se pe principiile enumerate la art. 5. P. poate verifica în temeiul art. 20 măsurile întreprinse de primar și poate sesiza organele competente în vederea stabilirii măsurilor necesare, în condițiile legii. Controlul de legalitate exercitat de prefect sau controlul de tutelă administrativă reprezintă una dintre cele mai importante atribuții constituționale ale acestuia. Chiar dacă noțiunea de tutelă administrativă nu și-a găsit consacrare expresă în Legea nr. 340/2004, acest lucru s-a produs mai târziu, în dispozițiile Legii nr. 554/2004,
- din utilizarea formulei „prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ”, reieșită din art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 7 alin. 5 din același act normativ, rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că în cazul acțiunilor introduse de prefect ca urmare a controlului de legalitate exercitat asupra actelor considerate nelegale, emise de autoritățile administrației publice locale, a fost eliminat caracterul obligatoriu al procedurii de reanalizare a respectivului act administrativ în cadrul unei proceduri prealabile. Prin actuala soluție legislativă s-a pus capăt discuțiilor din teoria și practica administrativă atât cu privire la termenul în care prefectul putea introduce acțiunea în cadrul tutelei administrative cât și cu privire la obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile. Deși potrivit dispoz. art. 7(5) din Legea nr. 554/2004 încazul acțiunilor introduse de prefect nu este obligatorie plângerea prealabilă, iar pentru acțiunile ce vizează actul administrativ atipic nu se pune problema unei astfel de proceduri, în speță, reclamantul P. jud. C. a prezentat înscrisul ce atestă faptul parcurgerii procedurii prealabile, acesta solicitând pârâtului, anterior promovării acțiunii judiciare, înlăturarea inscripției „KOZSEGHAZA”de pe sediul primăriei pe considerentul că ar excede cadrului legal privind utilizarea în administrația publică locală a limbii materne aparținând minorităților naționale și contravine prevederilor constituționale și dispozițiilor Legii nr. 215/2001(fila 5 dosar fond).
- dispozițiile art. 11(3) din Legea nr. 554/2004 abilitează prefectul să introducă o acțiune în contencios administrativ prin intermediul căreia să solicite anularea actului sau obligarea la rezolvarea cererii. Fundamentul legal actual al controlului de tutelă administrativă se regăsește în dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acestea reglementând dreptul prefectului alături de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și al oricărui subiect de drept public de a formula acțiuni în contencios administrativ. Prin urmare, indicarea reprezentantului legal al Instituției Prefectului nu era necesară din moment ce acțiunea a fost formulată de către prefect în nume propriu. Cu toate acestea a fost anexată cererii introductive și împuternicirea consilierului juridic îndrituit a reprezenta în instanță prefectul jud. C., fiind îndeplinite astfel cerințele art. 194 din NCPC. Totodată, în cadrul verificării cererii și a regularizării acesteia nu s-a pus în vedere reclamantului necesitatea completării sau a modificării cererii dedusă judecății sub sancțiunea nulității, nu s-au constatat anumite lipsuri din cele menționate în art. 194-197 din NCPC, apreciindu-se în mod corect că aceasta întrunește toate cerințele legale, dispunându-se prin rezoluție comunicarea acesteia către pârât,
- potrivit art. 13 alin. 2 teza a 2-a Noul Cod de Procedură Civilă, în recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.
Conform art. 84 Noul Cod de Procedură Civilă, persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii. La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii.
Potrivit art. 486 Noul Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate;
b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului;
c) indicarea hotărârii care se atacă;
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. 2, a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.
La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic.
Mențiunile prevăzute la alin. 1 lit. a și c - e, precum și cerințele menționate la alin. 2 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. 1, art. 83 alin. 3 și ale art. 87 alin. 2 rămân aplicabile.
Coroborând textele de lege antemenționate, curtea de apel reține că, în redactarea, exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate sau reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic.
Având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada formulării recursului de către persoanele expres prevăzute de legiuitor, cerință prevăzută sub sancțiunea nulității, Curtea de Apel B. va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă, va anula recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului.
Anulează recursul declarat de recurentul pârât P. . civile nr. 2703/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul C.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 28.03.2014
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. M. F. M. I. M.
Grefier,
E. Bernád
Red. MF/28.03.2014
Tehnored.EB/04.04.2014- ex
Jud. fond. M.D.V.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 572/2014.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1509/2014.... → |
|---|
