Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 416/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 4288/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.416/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 11 februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: C. E. C. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
Lorența B. - judecător
T. S. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta C. de Asigurări de Sănătate a județului B. împotriva sentinței civile nr.5212/CA din data de 23.10.2013 pronunțată de Tribunalul B.-„secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal” în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 04 februarie 2014, când părțile au lipsit iar încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 11 februarie 2014.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5212/CA/23 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul B., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. și în consecință:
S-a anulat decizia de impunere nr._/26.04.2012 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Județului B..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr._/26.04.2012 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. s-a stabilit în sarcina reclamantului M. N. obligația de a achita suma totală de 813 lei compusă din: 273 lei sold contribuție, 499 lei sold majorări și 41 lei reprezentând sold penalități.
Potrivit deciziei menționate, debitul în cuantum de 273 lei reprezintă contribuție de asigurări sociale de sănătate pentru venituri obținute din cedarea folosinței bunurilor pentru perioada anilor 2005-2006, iar majorările și penalitățile au fost calculate raportat la acest debit. Modul de calcul al debitului și accesoriilor fiscale a fost arătat de către pârâtă, la solicitarea instanței de fond, potrivit înscrisului depus la fila nr. 40 din dosar.
Anterior, la data de 01.06.2010, pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. a emis decizia de impunere nr._ pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de reclamant pentru perioada 2005-2006, precum și titlu executoriu și somație de executare, toate actele și formele de executare emise de pârâtă în dosarul de executare nr._ din data de 25.10.2010 fiind anulate potrivit sentinței civile nr. 7080/10.06.2011 a Judecătoriei B., motivat de faptul că actele administrativ - fiscale nu i-au fost comunicate reclamantului în conformitate cu dispozițiile art. 44, 45 din O.G. nr. 92/2003.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 257 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 95/2006 – forma în vigoare în anii 2006, 2007 - ”Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. 1. Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra … e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor ... numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d).
În perioada anilor 2005 -2006, perioadă pentru care a fost calculată contribuția de asigurări sociale de sănătate și accesoriile, potrivit deciziei de impunere contestate, reclamantul a avut și calitatea de pensionar, iar potrivit Deciziei nr. 164/12.03.2013 a Curții Constituționale a României dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 95/2006, în redactarea de la . acesteia și până la modificările ce le-au fost aduse prin O.U.G. nr. 93/2008, sunt neconstituționale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, cum este cazul în speță.
Decizia menționată reține că, dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. a) - d) - forma în vigoare anterior O.U.G. nr. 93/2008 -, dispoziții potrivit cărora era exclusă plata cumulativă a contribuțiilor datorate în temeiul art. 257 alin. 2 lit. e), pe de o parte, și a celor datorate potrivit dispozițiilor lit. a)-d) din același articol, pe de altă parte, și care excludeau de la acest cumul contribuțiile datorate asupra veniturilor din pensii, prevăzute la litera f) din același articol, creau o diferență de tratament juridic între persoanele care realizau veniturile enumerate în art. 257 alin. 2 lit. a) – d) din Legea nr. 95/2006 față de cele care realizau venituri din pensii, dispozițiile menționate fiind contrare principiului egalității în drepturi a cetățenilor și principiului așezării juste a sarcinilor fiscale.
În speță, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv decizia nr._/30.09.2005 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, reclamantul a avut calitatea de pensionar în perioada anilor 2005 – 2006 și a realizat venituri din pensie asupra cărora datora contribuția de asigurări sociale de sănătate potrivit art. 257 alin. 2 lit. f) din Legea nr. 95/2006 (forma în vigoare în anii 2006, 2007), reclamantul nefiind inclus în categoria persoanelor scutite de plata contribuției bănești lunare pentru asigurări de sănătate conform art. 213 alin. 1 din același act normativ. Față de această situație, reclamantul nu poate fi obligat la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, astfel că, văzând Decizia nr. 164/12.03.2013 a Curții Constituționale a României, instanța reține că în mod nelegal a fost emisă de către pârâtă decizia de impunere nr._/26.04.2012 privind plata CAS aferent anilor 2005 -2006, cu majorările/dobânzile și penalitățile aferente.
În privința obligațiilor de plată accesorii instanța de fond a reținut, de asemenea, că potrivit art. 41 alin. 2 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 „Pentru neachitarea la termenul de scadență de către angajatorii și asiguratorii care au obligația plății contribuției, aceștia datorează după acest termen majorări de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale”.
Instanța de fond a reținut, însă, că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de informare anuală a contribuabilului cu privire la datoria înregistrată, așa cum stipulează prevederile art. 222 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora ”Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.”
Chiar dacă acest text de lege nu prevede sancțiunea pentru lipsa de informare anuală, instanța de fond a apreciat că pârâta nu poate percepe și impune reclamantului obligațiile fiscale accesorii, constând în dobânzi și penalități, care reprezintă veritabile sancțiuni aplicate contribuabilului, pentru neîndeplinirea în termen a obligației de plată principale, pornindu-se de la premisa că în situația în care reclamantul ar fi avut cunoștință de existența unei obligații de plată ar fi achitat-o în termenul legal.
Astfel, potrivit art.44 alin.1 Cod procedură fiscală, actul administrativ – fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat în modalitățile prevăzute de alineatele următoarele ale aceluiași articol.
Necomunicarea actului administrativ – fiscal în modalitățile menționate nu este de natură să atragă nevalabilitatea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabilului, ci doar inopozabilitatea lui, potrivit art. 45 Cod procedură fiscală.
În speță, reclamantului i s-a comunicat în mod legal obligația care îi revine, privind plata debitului în sumă de 273 lei aferent anilor 2005-2006, doar prin decizia de impunere nr._/26.04.2012 emisă de C. de Asigurări de Sănătate a Județului B..
Până la acea dată, actele administrativ –fiscale emise de pârâtă nu au produs niciun efect juridic asupra contribuabilului potrivit art. 45 alin. 2 Cod procedură fiscală, astfel că pârâta nu poate pretinde executarea de către reclamant a obligației de plată a C.A.S. decât începând cu data comunicării deciziei menționate, astfel cum se arată și în art. 44.1 din Normele metologice de aplicare a Codului de procedură fiscală.
În consecință, obligația de plată de către reclamant a contribuției de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 273 lei a devenit opozabilă reclamantului la data comunicării deciziei de impunere nr._/26.04.2012, astfel că majorările, dobânzile și penalitățile calculate de către pârâte pentru perioade anterioare acestei date, potrivit aceleași decizii, au fost în mod nelegal stabilite și din acest punct de vedere.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B., dispunând potrivit celor de mai jos.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. solicitând admiterea recursului, modificare sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că potrivit legislației în vigoare reclamantul avea obligația declarării veniturilor și plății contribuției datorate fondului de asigurări sociale de sănătate.
În consecință, pe baza datelor puse la dispoziție de către ANAF, recurenta a identificat veniturile obținute de intimatul reclamant din cedarea folosinței bunurilor în perioada 2005-2006 și a emis decizia de impunere.
Recurenta a susținut că obligația plății contribuției datorate de intimat la bugetul FNUASS nu se naște de la data primirii de la C. de Asigurări de Sănătate B. a deciziilor prin care este înștiințat asupra acestor obligații, ci de la termenele reglementate de actele normative în vigoare.
Aceasta a mai precizat că necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contraveni principiului nemo censetur ignorare legem.
Intimatul M. N. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că încă din 1990 este pensionar.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 5212/CA/23 octombrie 2013 a Tribunalului B. este nefondat. Instanța de fond și-a fundamentat hotărârea de anulare a deciziei de impunere pe faptul că a fost emisă cu nesocotirea Deciziei nr. 164/12.03.2013 a Curții Constituționale.
Astfel, prin Decizia nr. 164/12.03.2013 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că „dispozițiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea de la . acestora și până la modificările ce le-au fost aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, sunt neconstituționale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit”.
În perioada 2005-2006 intimatul reclamant a avut calitatea de pensionar astfel că nu poate fi obligat la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, astfel cum corect a reținut instanța de fond.
Dată fiind soluția asupra debitului principal, respectiv aceea de anulare a acestuia, potrivit principiului „accessorium sequitur principale” în mod corect au fost anulate și majorările de întârziere.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr. 5212/CA/23 octombrie 2013 a Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta C. de Asigurări de Sănătate a județului B. împotriva sentinței civile nr. 5212/CA/23 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. E. C. R. Grațiela M. Lorența B.
Grefier,
T. S.
Red.CEC./11.02.2014
Dact.TS.14.02.2014
Jud.fond:Z. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1847/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 715/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
