Pretentii. Hotărâre din 22-01-2014, Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 3321/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B. SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.l89/RDosar nr._
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. R. – judecător
Judecător: I. Ț.
Judecător: L. P.
Grefier: M. F.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul M. P. împotriva sentinței civile nr. 4208/CA/l 1.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ . având ca obiect „pretenții".
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. D. pentru recurentul - reclamant . lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei-pârâte Administrația Finanțelor Publice B. și al intimatei-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța. în baza art. 11 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a art. 23 din HG nr. 520/2013 și a Ordinului 2211/2013. emise în aplicare ordonanței de urgență, constată transmisă calitatea procesuală pasivă de la intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice B. la Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Se constată că recursul formulat de reclamantul M. P. este declarat și motivat în termenele prevăzute de art. 485-487 Cod procedură civilă.
Reprezentanta convențională a recurentului reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat, astfel că. instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta convențională a recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului dedus judecății. în raport de actele și lucrările de la dosar.
CURTEA: Asupra recursului de față. constată că:
Prin sentința civilă nr. 4208/CA/l 1.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. P. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B..
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul M. P. criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art 488 pct 8 NCPC, arătând că Legea nr 9/2012 nu respectă reglementările CJUE fiind in continuare discriminatorie, iar taxa plătită trebuie restituită.
Examinând hotărârea atacată, probele administrate în cauză, motivele de recurs prevăzute de art 488 pct 8 NCPC, se constată următoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4947 lei achitată la 10.01.2013 cu titlu de taxă de emisii poluante, solicitând aplicarea principiului supremației dreptului comunitar asupra dreptului național în ce privește Legea nr 9/2012.
Instanța constată că reclamantul a plătit la data de 10.01.2013 cu chitanța . nr_ suma de 4947 lei cu titlu taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule.
Acesta a solicitat restituirea taxei întrucât autoturismul Opel, pentru care a plătit această taxă, a fost pentru prima oară înmatriculat în Italia în 5.07.2006.
Instanța constată că pârâta a procedat conform legii naționale atunci când a refuzat restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Revine instanței, în temeiul art 148 alin 2 din Constituția României, să verifice conformitatea legii naționale cu dreptul comunitar, iar în caz în care există dispoziții contrare, prioritare sunt dispozițiile comunitare, respectarea prevederilor actului de aderare la Uniunea Europeană, principiul supremației dreptului comunitar fiind astfel reglementat.
Astfel, în speță în art 4 alin 1 din Legea nr 9/2012 se stabilește că obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
În alin 2 al aceluiași articol se arată că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Art 110 art 1 din Tratatul de funcționare a Uniunii europene stabilește că „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
În reglementarea anterioară Legii nr 9/2012, respectiv în OG nr 50/2008, au existat dispoziții normative contrare cu dreptul comunitar, în ce privește înmatricularea autoturismelor second - hand în parcul auto național. Practica constată a instanțelor judecătorești prin care se constata neconformitatea normei de drept naționale cu dreptul comunitar și hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene care s-a pronunțat în cauzele C 402/2009 - T. și C263/2010 - N., au stabilit că articolul 110TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
| ← Pretentii. Decizia nr. 733/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 162/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
