Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2609/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2609/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 459/62/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 2609/RDosar Nr._
Ședința publică de la 18 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P. G.
Judecător Lorența B.
Judecător M. R. Grațiela
Grefier R. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 1668/CA din 05.06.2014, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „ anulare act control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 noiembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 18 noiembrie 2014.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1668/CA din 05.06.2014 Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. și în consecință:
A anulat în parte decizia de impunere nr._/06.11.2013 emisă de pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B., în privința accesoriilor majorări/dobânzi în cuantum de 2900 lei și penalităților în cuantum de 4988 lei.
A respins cererea reclamantului privind anularea deciziei de impunere nr._/06.11.2013 emisă de pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B., în privința debitului în cuantum de 33.256 lei și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.410 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul M. I. care a solicitat admiterea căii de atac, rejudecarea cererii introductive și modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii. Criticile aduse au constat în următoarele:
Judecătorul fondului a făcut o greșită analiză a raporturilor dintre Ordinul nr.2333/2007, Codul fiscal și Legea nr. 95/2006, precum și o analiză greșită cu privire la efectele produse de decizia civilă nr.2025/R/17.04.2013 a Curții de Apel B..
Referitor la natura juridică a veniturilor realizate de recurent și incidența prevederilor art. 257 alin .1 lit.b sau a art.257 alin .2 lit.f din Legea nr. 95/2006, s-a arătat că Legea nr. 95/2006 conține dispoziții speciale în materia contribuțiilor asigurărilor sociale de sănătate, că la nivelul anilor 2008-2011 această cotă a fost reglementată exclusiv pe Legea nr. 95/2006 și doar din anul 2012 Codul fiscal preluând și această arie de reglementare, astfel că prevederile Ordinului nr. 2333/2007 nu fac nicio trimitere la actul normativ menționat sau la cotele de contribuție la asigurări sociale de sănătate.
Recurentul a arătat că este adevărat că a obținut venituri din cedarea folosinței bun urilor în perioada 2008-2010 însă trei instanțe anterior învestite au considerat că nu se impune obligarea sa la plata contribuției. Tribunalul B. a colaționat considerente ale hotărârii Curții de Apel B. și a considerat că reclamantului i se aplică prevederile art. 257 alin.1 lit.b din Legea nr. 95/2006.
Încadrarea realizată de intimată, a veniturilor obținute, în prevederile Ordinului nr.2333/2007, este eronată, în opinia recurentului, întrucât aceste prevederi au ca obiect de reglementare, exclusiv, stabilirea normelor de individualizare contabilă a veniturilor. Reîncadrarea naturii juridice a veniturilor este un artificiu menit să schimbe modul în care recurentul își stabilește venitul net impozabil.
Impozitul pe venit este o obligație fiscală complet diferită de contribuția la fondul de sănătate.
Nu este necesar ca din dispozițiile Ordinului nr. 2333/2007 să rezulte că acesta nu determină aplicabilitatea cotei de contribuție la CAS, ci, din contră, din dispozițiile sale ar trebui să rezulte că prin acest ordin se reglementează și cota de contribuție la asigurările de sănătate.
Acest ordin nu schimbă în mod irevocabil și opozabil erga omnes natura juridică a veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, ci doar stabilește că, din punct de vedere al ținerii evidenței contabile, veniturile respective, vor fi asimilate veniturilor din activități independente.
De asemenea, în opinia recurentului, acest act normativ nu este aplicabil speței întrucât este emis exclusiv în scopul aplicării normelor cuprinse în Codul fiscal și în H.G. nr. 44/2004.
Deși în perioada respectivă, veniturile recurentului erau exceptate expres prin Legea nr. 95/2006 de la aplicarea obligației de plată a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, instanța apreciază că un ordin înlătură acest efect. D. din 2012 sfera de reglementare a Codului fiscal s-a extins și asupra contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, hotărârea de guvern și ordinele emise în interesul aplicării Codului fiscal vizând și acest tip de contribuție.
Litigiul în care s-a pronunțat decizia nr.2025/R/17.04.2013 a Curții de Apel B. nu a avut acest obiect, neexistând un impediment pentru judecătorul fondului de a soluționa cauza.
Intimata CASJ B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 488 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit reglementărilor legale în vigoare în perioada 2009-2010, contribuția lunară de asigurări de sănătate se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente.
Ordinul nr. 2333/2007 califică drept venituri din activități independente pe cele din cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte închiriere/subînchiriere.
Ca urmare, ordinul prevede o situație a calificării veniturilor din cedarea folosinței bunurilor în activități independente iar legea specială reglementează aplicarea cotei de contribuție la asigurările de sănătate la activitatea independentă. În cauză nu este vorba despre o încadrare a veniturilor recurentului, ci de o aplicare a cotei de asigurări de sănătate la veniturile identificate.
De asemenea, nu sunt fundamentate susținerile privind ierarhia actelor normative, Legea nr. 95/2006 și Ordinul nr. 2333/2007 neavând dispoziții contrare, iar Legea nr. 95/2006 fiind cea care prevede plata contribuțiilor, nu Ordinul nr.2333/2007.
Obligația achitării contribuției de asigurări de sănătate aferentă anilor 2009-2010 a mai făcut obiectul analizei instanței, stabilindu-se prin hotărâre definitivă că recurentul datorează suma reprezentând debitul principal rezultat prin aplicarea cotei la venituri din activități independente - cedarea folosinței locuinței.
Urmare a Deciziei nr. 2025/R/17.04.2013 a Curții de Apel B., intimata a emis o nouă decizie conținând contribuții pentru care decizia de impunere anterioară nr._/16.11.2011 a fost menținută în parte prin hotărâre judecătorească. În aceste condiții este corectă reținerea primei instanțe privind efectele puterii de lucru judecat.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, va fi respins recursul reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
D E C I DE :
Respinge recursul formulat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr 1668/CA/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2014.
Președinte Judecător Judecător
S. P. G. Lorența B. R. Grațiela M.
Grefier
R. P.
Red. L.B./19.12.2014
Dact.R.P./19.12.2014
Jud. Fond: M.Z.
4 ex
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2608/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2048/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
