Pretentii. Decizia nr. 1815/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1815/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 2548/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1815/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 13 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. C. - judecător
M. I. M. - judecător
S. P. G. - judecător
C. R. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 244/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul C.– Secția civilă, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare îndeplinită.
Recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. este declarat și motivat în termenele și în condițiile prevăzute de art. 485 - 487 N.C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 30 din OUG 80/2013 și a fost declarat prin consilier juridic V. C., cu delegație la fila 6 în dosar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 alin.2 N.C.pr.civ. și art. 486 N.C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 238 N.C.pr.civ. instanța estimează durata procesului la o lună și două săptămâni.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (fila 5 din dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 raportat la art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 244/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a AJFP C. și a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. O. C. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și, în consecință, AJFP C. a fost obligată să restituie reclamantului suma de 5285 lei reprezentând taxă de poluare, dobânda legală de la data plății și până la data restituirii,adică 13.06.2013,precum și cheltuieli de judecată în cuantum de300 lei. Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și, în consecință, aceasta a fost obligată să restituie pârâtei suma de 5285 lei reprezentând taxă emisii poluante, dobânda legală și cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în baza art 488 alin 1 pct.8 cpc pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.,susținând că din analiza dispozițiilor art. I - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană și art. 148 al 2 din Constituția României rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii fiecărei stat membru în parte.
Recurenta a invocat faptul că prevederile OUG 50/2008, sub imperiul cărora a fosta achitată taxa solicitată a fi restituită de către reclamant, nu sunt contrare legislației UE, aceasta respectând principiile stabilite de CJUE în cauza T., legea nouă fiind bazată pe principiul „poluatorul plătește”, fiind datorată atât de vehiculele noi, cât și de cele deja înmatriculate în România.
Prin urmare, existența taxei de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motiv temeinic pentru a dispune restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de poluare.
Se mai critică și acordarea cheltuielilor de judecată.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG 80/2013.
Intimatul – reclamant nu a formulat întâmpinare conform art. 494 raportat la art 201 alin 2 Noul Cod de Procedură Civilă.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 488 pct.8 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice C., restituirea unei sume reprezentând contravaloarea unei taxe de emisii poluante achitată pentru înmatricularea unui autoturism second-hand înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE, cererea nefiind soluționată favorabil, astfel că prin prezenta cerere de chemare în judecată, formulată în condițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, tribunalul, ca instanță de contencios administrativ, a fost învestit cu analiza caracterului justificat sau nu al refuzului de restituire a sumei solicitate.
Recurenta a invocat ca motive de recurs, pe de o parte, inaplicabilitatea dreptului comunitar, iar, subsecvent acestei apărări, compatibilitatea acestei taxe de emisii poluante cu normele comunitare, dar aceste susțineri nu sunt fondate.
Astfel, preeminența dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar.
În acest context se impune a se mai preciza ca TFUE se bucură de aplicabilitate directă în dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Referitor la compatibilitatea taxei de emisii poluante instituită de Legea nr. 9/2012, modificată, în forma în vigoare la data de 17.08.2012 – data achitării taxei (aceasta fiind aplicabilă raportului juridic dedus judecății), Curtea constată că aceasta nu este compatibilă cu dispozițiile art. 110 TFUE.
Astfel, Legea nr. 9/2012 care a instituit obligația de plată a taxei pentru emisii poluante a abrogat OUG nr. 50/2008 care reglementa taxa de poluare.
Cu privire la acest ultim act normativ – OUG nr. 50/2008 instanța de recurs constată că prin Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-402/09 (T.), s-a reținut că această taxă de poluare nu este compatibilă cu art. 110 TFUE.
Art. 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, fapt ce vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate să decurgă din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, deoarece, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale și, ca urmare, pe baza principiilor rezultate din jurisprudența sa, CJUE a analizat neutralitatea acestei taxe.
Astfel, referitor la această neutralitate în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe, s-a concluzionat că un sistem precum cel instituit de OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor sisteme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elemente referitoare la vechimea și la rulajul mediul anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și care au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Cu toate acestea, în privința autovehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate deja pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, referitor la neutralitatea taxei, s-a reținut că art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În acest sens, CJUE a reținut, fără echivoc, că OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, reținând că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
După pronunțarea acestei hotărârilor în cauzele C-402/09 și C-263/10 a fost adoptată Legea nr. 9/2012 (în vigoare la data de 13.01.2013) care la art. 4 al. 2 a instituit obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal sau taxa de poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin urmare, prin dispozițiile art. 4 al. 2 din Legea nr. 9/2012, introducându-se obligația de plată a taxei de emisii poluante și pentru vehiculele deja înmatriculate în România și pentru care nu s-a achitat taxa specială reglementată de Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (în perioada 01.01._08) sau taxa de poluare pentru autovehicule (01.07._12) s-a eliminat regimului fiscal discriminatoriu constatat de CJUE prin soluțiile pronunțate în cauzele menționate.
Însă, prin suspendarea dispozițiilor art. 4 al. 2, respectiv prin dispoziția de restituire integrală a sumelor deja achitate cu titlu de taxe de emisii poluante în intervalul 13.01._12, măsuri adoptate prin art. 1 și 2 din OUG nr. 1/2012, Curtea constată că s-a revenit practic la regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele deja înmatriculate în România și care nu au fost supuse unei taxe cu ocazia primei lor înmatriculări și cele de ocazie cumpărate din alte state membre, fiind descurajată punerea în circulație, în România, a acestora din urmă.
Pentru toate aceste considerente, criticile privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 110 TFUE și, ca urmare, a conformității taxei de emisii poluante instituită prin Legea nr. 9/2012 astfel cum a fost suspendată prin OUG nr. 1/2012 cu acestea, vor fi respinse.
Cu privire la cheltuielile de judecată, Curtea constată că acestea au fost legal stabilite în sarcina părții care are culpă procesuală – pârâta, conform art. 451 c.pr.civ., aceasta refuzând nejustificat restituirea taxei pe cale administrativă, astfel cum reclamantul i-a solicitat anterior promovării cererii de chemare în judecată, în condițiile în care caracterul contrar dreptului comunitar al acestor taxe de emisii poluante a fost stabilit prin nenumărate hotărâri judecătorești, iar, ulterior, în sarcina chematei în garanție, care a fost beneficiara efectivă a sumelor încasate de către pârâtă, astfel cum s-a detaliat în considerentele sentinței recurate.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată se constată că acestea reprezintă c/val taxei de timbru achitate la fond, așa încât criticile recurentei referitoare la onorariul de avocat nu își găsesc aplicabilitatea,iar potrivit art 451 alin 4 Cod Procedură Civilă cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei de timbru nu pot fi micșorate.
Raportat la aceste considerente, în baza art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 244/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 244/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 13.06.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. C. M. I. M. S. P. G.
Grefier
C. R.
Red/M.C./ 13.06.2014
Tehnored. CR/13.06.2014, 5 ex.
Jud. fond. I. A. V.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2155/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1193/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
