Pretentii. Decizia nr. 2531/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2531/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 6219/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2531/R Dosar nr._
Ședința publică de la 04 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Grațiela M.
Judecător S. P. G.
Judecător Lorența B.
Grefier T. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul B. V. C. împotriva sentinței civile nr. 969/CA/17.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal -, în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că reprezentantul convențional al recurentului reclamant B. V. C., în cuprinsul răspunsului la întâmpinările formulate în cauză, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin.1 pct.7 din NCPCIV suspendarea judecării prezentului dosar până la soluționarea cauzei nr. 331/13 aflată pe rolul CJUE privind taxa de poluare, având în vedere că această cauză s-a soluționat, cererea de suspendare a rămas fără obiect.
De asemenea, instanța constată că intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu s-a conformat dispozițiilor date prin citația emisă și nu a depus la dosar delegația consilierului juridic care a redactat întâmpinarea aflată la dosar la filele 42-48.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.969/CA/17.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca inadmisibilă în contencios administrativ, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. V. C., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., și Administrația F. pentru Mediu București. S-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de același reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu București; s-a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul BURGHEZ V. C. care a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în tot a sentinței civile în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată de la fond. Criticile aduse au constat în aceea că recurentul apreciază necompatibilitatea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispozițiile art. 110 TFUE dar și neconstituționalitatea unor dispoziții din acest act normativ.
Intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. a formulat întâmpinare( f.37) prin care a solicitat respingerea recursului, învederând că recurentul nu formulează critici împotriva sentinței de fond ci doar reiterează aspecetele invocate în cererea introductivă. Totodată se sublinuază că în cauză în mod corect instanța de fond a reținut aplicabilitatea Legii nr. 9/2012 și nu a OUG 9/2013.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 488 NCPCIV și recursul declarat, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice competente, restituirea unei sume reprezentând contravaloarea unei taxe achitată la data de 14.03.2013, pentru înmatricularea unui autoturism second-hand înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE, cererea nefiind soluționată favorabil, astfel că prin prezenta cerere de chemare în judecată, formulată în condițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, tribunalul, ca instanță de contencios administrativ, a fost învestit cu analiza caracterului justificat sau nu al refuzului de restituire a sumei solicitate.
Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant – înlăturarea de către instanța de fond a susținerilor sale referitoare la caracterul discriminatoriu al dispozițiilor OUG 9/2013 prin raportare la art. 110 TFUE – se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 c.pr.civ., dar nu sunt fondate.
Raportat la data formulării plății taxei, în speța de față instanța de fond în mod corect a stabilit incidența dispozițiilor Legii nr.9/2012 aplicabilă după 01.01.2013 până la 15.03.2013, iar interpretarea acestor norme de drept material a fost corect făcută prin sentința recurată, în lumina jurisprudenței CJUE, în cauzele C-402/09 și C-263/10 CJUE unde a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, la determinarea caracterului discriminatoriu al unei taxe aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România trebuie analizat, prin raportare la această concluzie a CJUE, dacă legiuitorul face o distincție referitoare la această taxă în funcție de proveniența autovehiculelor – din parcul auto național sau din parcul auto al unui alt stat membru UE.
Or, dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012 stabilesc obligația plății acestei taxe de emisii poluante la momentul înscrierii în circulație de către primul proprietar, indiferent dacă e vorba de un autovehicul nou sau unul rulat, înmatriculat anterior în UE, la momentul „repunerii în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8”, la momentul „reintroducerii în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7” și inclusiv „cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa”.
Prin urmare, prin instituirea acestei obligații de achitare a taxei de emisii poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România a unui autovehicul rulat, se creează egalitate de tratament între vehiculele rulate existente în parcul auto național și cele rulate importate din alte state membre UE, taxa aplicându-se, deopotrivă, indiferent de originea lor, cu respectarea interdicției stabilite de art. 110 TFUE. În acest mod, ambele categorii de vehicule sunt supuse aceluiași nivel de taxare, iar cumpărătorul național nu mai este orientat, cu precădere spre vehiculele din parcul național (anterior nesupuse vreunei taxări), ci are libertatea de a alege un vehicul, indiferent de origine lui, taxele legate de formalitățile de înmatriculare fiind identice.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge, în temeiul art. 496 NCPCIV, recursul declarat.
Totodată se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul BURGHEZ V. C. împotriva sentinței civile nr.969/CA/17.03.2014 pronunțată de Tribunalul B.-Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. Grațiela M. S. P. G. Lorența B.
Grefier,
T. S.
Red.RGM./04.11.2014
Dact.TS/.10.11.2014
Jud.fond: O. M.
| ← Contract administrativ. Sentința nr. 82/2014. Curtea de Apel... | Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990.... → |
|---|
