Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2195/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2195/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 511/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2195/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 30 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: Lorența B. - judecător
S. P. G. - judecător
M. I. M. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr. 517/CA/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ având ca obiect „anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2014, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă precum și în baza art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 23 septembrie 2014 și, față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 septembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 517/CA/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P. R. L. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și în consecință:
- a fost anulată în parte Decizia de impunere nr._/12.06.2012, emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., în ceea ce privește majorările, dobânzile și penalitățile calculate prin decizia de impunere contestată și a fost exonerată reclamanta de la plata acestor obligații.
S-au respins restul pretențiilor reclamantei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere nr._/12.06.2012, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumelor de 1737 lei cu titlu de contribuție, 679 lei reprezentând dobânzi și majorări și 260 lei reprezentând penalități.
Împotriva deciziei de impunere mai sus menționată, reclamanta a formulat contestație la data de 15.11.2012.
În privința datelor privind veniturile realizate, pentru care s-a calculat contribuția, pârâta a menționat în decizia mai sus menționată, la pct. 2, „venituri din profesii libere și comerciale”.
Argumentele invocate de reclamantă și care au vizat debitul principal (contribuția de asigurări sociale) au fost nefondate.
Astfel, susținerile reclamantei privind plata contribuției aferentă anului 2008 și calculul eronat realizat de pârâtă pentru acest an, calcul din care rezultă că ar datora o sumă mai mare decât plata efectuată, nu au putut fi primite.
În acest sens, s-a constatat din adresa nr.1695/5.11.2013 că, în luna iunie 2009, reclamanta a declarat venitul estimat pe anii 2008 – 2009 și a achitat contribuția aferentă acestor venituri.
Ulterior, s-a procedat la regularizarea veniturilor aferente perioadei 2008 – 2010, aceste venituri fiind preluate prin protocol de la ANAF la data de 26.08.2011. De asemenea, în mai 2012, în baza aceluiași protocol au fost preluate veniturile estimate ale anilor 2010 și 2011 și regularizarea anului 2009.
D. urmare, pârâta a emis decizia de impunere având în vedere cuantumul veniturilor preluate prin protocol de la ANAF.
Așadar, pentru anul 2008, reclamanta a achitat contribuția datorată calculată la venitul estimat, în timp ce, preluând de la ANAF cuantumul venitului net realizat de reclamantă în anul 2008, mai mare de cât cel estimat, pârâta a calculat în mod corect contribuția aferentă.
Susținerile reclamantei potrivit cărora nu a solicitat servicii medicale și nu a beneficiat de vreun drept în calitate de asigurat al pârâtei nu prezintă relevanță în speță.
Cu privire la accesorii (dobânzi, majorări și penalități), instanța a constatat că acțiunea reclamantei a fost întemeiată.
În acest sens, s-a reținut că potrivit art. 41 din Ordinul nr. 617/2007, pentru neachitarea la termenul de scadență de către angajatorii și asiguratorii care au obligația plății contribuției, aceștia datorează după acest termen majorări de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale.
Cu toate acestea pârâta nu și-a îndeplinit obligația de informare anuală a contribuabilului cu privire la datoria înregistrată, așa cum stipulează prevederile art. 222 din Legea nr.95/2006 conform cărora fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Chiar dacă acest text de lege nu prevede sancțiunea pentru lipsa de informare anuală, instanța a apreciat că pârâta nu poate percepe și impune reclamantei obligațiile fiscale accesorii, constând în dobânzi, majorări și penalități, care reprezintă sancțiuni aplicate contribuabilului pentru neîndeplinirea în termen a obligației de plată principală, pornindu-se de la premisa că, în situația în care reclamanta ar fi avut cunoștință de existența unei obligații de plată, ar fi achitat-o în termenul legal.
De asemenea, instanța a mai reținut că potrivit art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006, persoanele prevăzute la art. 257 și art. 258 au obligația de a pune la dispoziția ANAF, respectiv al organelor de control ale acesteia sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond.
În concluzie, declarația de venituri care poate fi avută în vedere la stabilirea sumei de plată cu titlu de CASS se putea depune începând cu anul 2006 și la A.F.P. B., aspect care rezultă inclusiv din folosirea conjuncției "SAU".
Așadar, pârâta era obligată să ia începând cu anul 2006 respectivele informații de la A.F.P. B. și să emită la timp decizia de impunere, cu indicarea sumei de plată și a scadenței, pe care să o comunice, pentru a putea ști cât este de plată și când se poate efectua plata.
Posibilitatea depunerii declarației și la A.F.P. este confirmată ulterior și de art. 35 alin. 1 din Ordinul nr. 617/13 august 2007 care dispune că decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Respectivul articol confirmă această posibilitate a contribuabilului.
Așadar, CASJ B. trebuia să verifice la timp și în respectivul an declarațiile de impunere depuse la A.F.P. B. și să stabilească suma de plată cu titlu de CASS, precum și scadența, pentru a putea ști cât și până la ce dată trebuie să se plătească.
CASJ B. a rămas în mod nejustificat în pasivitate până în 2012, când a emis decizia de impunere contestată, în care a calculat și inclus în mod nelegal dobânzi, majorări și penalități de întârziere, până la data emiterii.
Este de principiu că regula în materie fiscală o constituie stabilirea obligațiilor fiscale printr-o decizie de impunere, iar excepția o constituie stabilirea obligațiilor fiscale prin declarația fiscală, atunci când legea stabilește obligația contribuabilului de a calcula cuantumul obligației fiscale. Este firesc, întrucât contribuabilii nu au pregătire de specialitate în domeniul fiscal, fiind astfel posibil ca stabilirea propriilor obligații de plată să se facă eronat.
În cazul de față, nu revenea contribuabilului obligația de a determina cuantumul obligației de plată ce decurge din art. 257 al Legii nr. 95/2007, întrucât nu s-a prevăzut expres faptul că obligația de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate revine acestuia.
Pârâta era obligată să emită în anul respectiv, pentru stabilirea concretă a obligațiilor de plată către această instituție, decizia de impunere, prin care să încunoștințeze efectiv despre sumele datorate și despre termenul de plată, adică despre scadență.
Esențială este emiterea la timp pentru anul în care trebuie plătită contribuția a deciziei de impunere, precum și comunicarea efectivă și în timp util a acesteia către contribuabil, pentru a se putea ști de plătitor care este data limită până la care trebuie să plătească (scadența) și după care încep să curgă dobânzile, majorările și penalitățile de întârziere.
În lipsa emiterii unei decizii de impunere care să stabilească în concret suma ce trebuie plătită cu titlu de CASS de fiecare contribuabil și data scadenței, precum și în lipsa comunicării efective către contribuabil, este evident că acesta nu are cum ști cât trebuie să plătească și până la ce dată, astfel încât să i se calculeze ulterior și pretinde să plătească dobânzi și penalități de întârziere.
Din moment ce suma nu fusese determinată în concret și la timp printr-o decizie de impunere, care să prevadă și termenul de plată, nu se putea cunoaște ce sumă trebuie plătită către CASJ B. și până la ce dată.
Nefiind imputabilă această situație contribuabilului, nu se poate pretinde acestuia să plătească dobânzi, majorări și penalități de întârziere.
Trebuie menționat că, inclusiv în cazul în care se considera că nu ar fi existat depusă declarația privind veniturile, CASJ B. avea obligația stabilirii din oficiu a obligațiilor fiscale.
Însă stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. În cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere.
Pârâta nu a respectat nici această regulă, rămânând în pasivitate în raport de obligațiile pentru anii anteriori până în 2012, când a emis, după cum s-a arătat, decizia de impunere care face obiectul prezentei cauze, în care a calculat și inclus în mod nelegal dobânzi, majorări și penalități de întârziere.
Raportat considerentelor expuse, în temeiul art. 218 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, au fost admise în parte pretențiile formulate de reclamanta P. R. L. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., dispunându-se conform dispozitivului sentinței.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii formulate și a cererii referitoare la cheltuielile de judecată. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel B. sub nr._ .
Prin cererea de recurs a arătat următoarele:
Intimata a realizat venituri din profesii libere și comerciale începând cu anul 2007 pentru care avea obligația plății contribuției de asigurări de sănătate.
Informațiile în legătură cu faptul că intimata a realizat venituri le-au fost puse la dispoziție de către chiar intimata, prin depunerea la data de 14.03.2007 a declarației nr._, dată la care a efectuat și plata reprezentând contribuție la FNUASS aferentă anului 2007 în cuantum de 310,74 lei cu chitanța nr. 3977.
Intimata a informat-o și prin depunerea la data de 04.06.2009 a declarației nr._ și_, dată la care a efectuat și plata reprezentând contribuție la FNUASS aferentă anului 2008 și 2009.De asemenea, aceste informații i-au fost puse la dispoziție de ANAF pe bază de protocol la datele de 26.08.2011 și in mai 2012, pentru regularizarea anului 2008 și estimatul anului 2010 și respectiv pentru regularizarea anului 2009 și estimatul anului 2011.
Față de împrejurarea că ultima plată s-a efectuat la data de 04.06.2009, s-a procedat la emiterea deciziei de impunere nr._/20.06.2012, comunicată prin poștă cu confirmare de primire.
Deoarece nu s-a confirmat primirea plicului, s-a procedat la aplicarea prevederilor art. 44 alin.2 lit. d, respectiv a fost comunicată prin anunț colectiv.
Împotriva acestei decizii de impunere intimata a formulat contestație la data de 16.11.2012.
Este netemeinică și nelegală afirmația instanței de fond că nu s-a adus la cunoștința intimatei existența debitului. Nu i se poate reproșa ei, recurentei, acest fapt deoarece nu a avut cunoștință de acele venituri, respectiv cele aferente perioadei pentru care nu s-a depus declarație decât după preluarea bazelor de date de la ANAF.
Că ea nu își poate îndeplini obligația de informare decât când are cunoștință despre venituri, iar intimata este cea care nu a făcut declarațiile pentru anii 2010 și 2011.
Art.222 din Legea nr. 95/2006 indică faptul că contribuabilii pot beneficia de dreptul la informare doar dacă se înregistrează la organul fiscal și că necunoașterea actelor normative și, implicit, a obligațiilor nu poate constitui motiv de neplată, norma juridică fiind prezumată a fi cunoscută.
Că obligația plății nu se naște la data primirii de la CASJ a deciziilor, ci la termenele prevăzute de actele normative în vigoare.
Că motivele invocate de către instanța de fond nu justifica sancțiunea extrema a anularii parțiale a actului administrativ si nici exonerarea de la plata contribuției către fondul de sănătate de către acesta constând în accesorii calculate pentru neplata la scadenta a debitului principal.
Legal citată, intimata – reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de către recurenta – pârâtă, dar și a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin.2 C.pr.civ., Curtea apreciază că acest recurs este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr._/12.06.201 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. s-a stabilit în sarcina intimatei obligația de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru venituri obținute din profesii libere și comerciale pentru perioada anilor 2008-2012: 1737 cu titlu de contribuție, 679 lei dobânzi și 260 lei penalități..
Motivul anulării accesoriilor, respectiv neîndeplinirea de către recurenta pârâtă a obligației de informare anuală a contribuabilului despre nivelul, respectiv cuantumul contribuției datorate este întemeiat.
Constatând că recurenta pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de informare anuală a contribuabilului cu privire la datoria înregistrată, obligație prevăzută de art. 222 din Legea nr. 95/2006, în mod corect instanța a reținut că intimata reclamantă nu datorează obligații fiscale accesorii, constând în accesorii. Aceste accesorii au natura unei sancțiuni aplicate contribuabilului pentru neîndeplinirea în termen a obligației principale, ori în speță intimata reclamantă nu a avut cunoștință de existența obligației principale, nefiind astfel în culpă pentru neplata acestea în termen.
Pentru a fi aplicabile dispozițiile legale privind calcularea de majorări și dobânzi, este necesar să existe un termen de scadență, termen ce are rolul de a permite contribuabilului să fie încunoștințat, să poată plăti sau, eventual, sa poată contesta impunerea sumei.
Intimatei nu i-au fost respectate aceste drepturi la informare și beneficiului termenului de scadență, astfel că, în mod corect, în lipsa unui moment de la care să curgă dobânzile și majorările de întârziere, instanța de fond a înlăturat obligația de plată a acestora.
În consecință, criticile aduse în recurs nu sunt în măsură să înlăture considerentele instanței de fond, intimata fiind în mod corect exonerată de plata accesoriilor stabilite prin deciziile atacate.
Față de aceste considerente, constatând și faptul că sentința recurată nu conține cauze de nulitate absolută, urmează ca în temeiul art. 312 C.pr.civ. să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr. 517/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2014.
Președinte Judecător Judecător
Lorența B. S. P. G. M. I. M.
Grefier
G. P.
Red. SPG/30.09.2014
Tehnored. G.P/30.09.2014 /2ex
Jud Fond: D.U.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 5764/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1203/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
