Obligaţia de a face. Sentința nr. 5764/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5764/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 2280/62/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 1650/R Dosar Nr._
Ședința publică de la 21 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R.
Judecător I. Ț.
Judecător L. P.
Grefier R. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta N. A. împotriva sentinței civile nr. 5764/CA din 19.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat T. T. pentru recurenta reclamantă N. A., lipsă fiind intimatul chemat în garanție M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, intimații pârâți U. S. Haret, F. de S. –Psihologie, F. de S. - Psihologie din cadrul Universității S. Haret B..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, răspuns la întâmpinare din partea recurentei reclamante N. A., răspuns ce a fost comunicat părților conform dovezilor de comunicare atașate la dosarul cauzei.
Avocat T. T., întrebat fiind de instanță precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat T. T. pentru recurenta reclamantă N. A., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, învederând instanței că recurenta reclamantă încă de la susținerea examenului de admitere cunoștea din anunțurile publicitare faptul că F. de psihologie-pedagogie B. pe care a urmat-o este acreditată . De asemenea, precizează că prin acreditare se recunoaște valabilitatea întregii activități desfășurate de instituțiile de învățământ superior până la data acordării acesteia.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. . 5764/CA din 19.11.2013 Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta N. N. A. în contradictoriu cu pârâții U. S. Haret, F. de S. Psihologie București, din cadrul Universității S. Haret și F. de S. Psihologie B..
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului formulată de reclamanta N. N. A. și pârâta U. S. Haret București.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adeverințelor nr. 7/23.07.2009 și nr. 1138/23.08.2010 eliberate de pârâta U. S. Haret - F. de Psihologie, reclamanta a absolvit F. de S. Psihilogie din București, specializarea S. - Psihologie, din cadrul Universității S. Haret, durata studiilor 5 ani, promoția 1997, și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 cu nota de 9,30, fiind declarată Licențiată în S. Psihologie.
Astfel cum s-a reținut din Foaia matricolă depusă de reclamantă la dosarul cauzei, forma de învățământ urmată pe întregul parcurs al școlarizării a fost Fără Frecvență (FF) și nu FR (frecvență redusă), cum a susținut reprezentantul convențional al reclamantei.
Din adeverința nr. 8022/23.10.2013 eliberată de Agenția Română de asigurare a Calității în Învățământul Superior s-a reținut că, în perioada 1992 – 1997, programul de studii universitare de licență S. - Psihologie din cadrul Facultății de S. – Psihologie B. a Universității S. Haret din București nu avea autorizare de funcționare provizorie sau acreditare pentru forma de învățământ fără frecvență.
U. S. Haret (USH) a fost fondată în anul 1991 (Fundația România de Mâine) și înființată și acreditată prin Leg. 443/2002.
Potrivit art. 15 din Lg. 88/1993, instituțiile de învățământ superior pot organiza admiterea și pot continua activitatea de învățământ la specializările pentru care au obținut autorizația de funcționare provizorie sau acreditarea.
Art. 10 din HG 568/1995 prevede că instituțiile de învățământ superior pot continua activitatea de învățământ numai la specializările pentru care au autorizație de funcționare sau au obținut autorizație de funcționare provizorie în condițiile prevăzute de Legea nr. 88/1993 și de prezenta hotărâre a Guvernului.
Din Anexa 1 la HG 568/1995 modificată prin HG 225/1996 - pct. 13.25., instanța reține că Universității S. Haret București nu i se acordase autorizația de funcționare provizorie pentru F. de S. – Psihologie, pentru nicio formă de învățământ.
Potrivit Anexei 1 pct. 13 din HG 1371/1996, Universității S. Haret București i se acordase autorizație de funcționare provizorie pentru F. de S. Psihologie, numai pentru forma de învățământ - zi.
Prin HG 294/1997 – Anexa 2 pct. 15, U. S. Haret – F. de Socio - Psihopedagogie a fost acreditată să funcționeze pentru specializarea S. - Psihologie numai pentru forma de învățământ – zi.
Față de actele normative anterior menționate se reține că F. de Socio - Psihopedagogie din cadrul USH, nu a fost acreditată pentru forma de învățământ – Fără Frecvență (FF), în perioada 1992 – 1997.
Potrivit art. 67 alin. 2 din Lg. 84/1995 (în vigoare la data terminării studiilor), studiile în învățământul universitar de lungă durată se încheie cu examen de licență, care constă în proiect sau lucrare de diplomă și în probe generale și de specialitate. Criteriile de organizare a examenului de licență se stabilesc de către M. Învățământului, iar metodologia, de către senatele universitare.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că absolvenții care nu au promovat examenul de licență primesc, la cerere, un certificat de studii și copie de pe foaia matricolă. Ei mai pot susține examenul de cel mult două ori, în decurs de 5 ani de la absolvire.
Art. 67 alin. 4 a fost modificat, iar în forma în vigoare la data de 03.08.2004 și ulterior, nu se mai prevedea un termen în care absolvenții puteau susține examenul de licență.
Din analiza actelor normative anterior invocate, instanța a reținut că F. de Psihologie din cadrul Universității S. Haret București nu a fost niciodată acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ fără frecvență (FF)
Pârâta U. S. Haret București are posibilitatea de a organiza și alte forme de învățământ decât cele de Zi, însă numai după parcurgerea procedurii de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ.
Aceasta nu era îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze adeverințe, să desfășoare procesul de învățământ pentru forma de învățământ Fără Frecvență, în condițiile în care nu a urmat etapa de autorizare provizorie și acreditare și să organizeze examenul de licență pentru absolvenții formelor de învățământ neacreditate.
Autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitatea, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, dar cu respectarea strictă a legislației în vigoare. Această autonomie nu implică existența unei autonomii de reglementare și de decizii ale instituției de învățământ superior în afara cadrului legal care este general obligatoriu.
Prin urmare, potrivit legii, stabilirea ciclurilor de studii, a formelor de învățământ și a numărului de credite pe domenii și specializări nu intră în competența Senatului universitar, fiind legiferat dreptul de control al autorității asupra calității studiilor oferite de o instituție de învățământ superior.
Față de considerentele reținute în fapt și în drept, constatând că refuzul pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a refuza tipărirea și emiterea formularelor tipizate în vederea eliberării diplomei de licență este întemeiat și legal, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefiind fondată.
Pe cale de consecință, a fost respinsă si cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta N. N. A. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivare recurentul invocă faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii și este lipsită de temei legal, fiind încălcat dreptul la învățătură, dreptul la egalitate de tratament, dreptul la un proces echitabil și dreptul la nediscriminare.
Recurenta arată că în perioada 1992/1993 – 1996/1997 a urmat cursurile Facultății de S. Psihologie B., la forma de învățământ fără frecvență din cadrul Universității S. Haret, specializarea sociologie – psihologie, cu durata studiilor de 5 ani. A susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, când i-au fost eliberate adeverințele nr. 7/23.07.2009 și nr. 1138/23.08.2010, cu termen de valabilitate până la eliberarea Diplomei de licență.
Recurenta mai arată că de la momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâtele 1-3, în sensul că și-a plătit taxele de studii, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență, a avut un comportament bun și nu a săvârșit abateri de nici un fel.
Se mai arată că, potrivit art. 60 alin. 3 din Legea 84/1995 și art. 140 alin. 5 din Legea 1/2011, diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii pentru aceeași specializare sunt echivalente indiferent de forma de învățământ absolvită.
Se menționează că în perioada în care reclamanta a urmat cursurile facultății și a susținut examenul de licență, nicio autoritate publică sau persoană juridică nu i-a atras atenția că facultatea pe care o urmează nu este acreditată ori că are probleme de legalitate cu statutul și funcționarea sa, culpa în acest sens aparținând pârâtelor.
Se precizează că potrivit art.28 din Legea nr. 88/17.12.1993, prin acreditare se recunoaște valabilitatea întregii activități desfășurate de instituțiile de învățământ superior până la data acordării acesteia.
Din dispozițiile legale care au menirea de a asigura calitatea procesului de învățământ superior Ministerului Educației Naționale îi revine o multitudine de obligații, inclusiv monitorizarea Universității S. Haret, a facultăților și a specializărilor din cadrul acesteia.
Potrivit art.6 din legea nr. 443/2002 M. Educației Naționale are dreptul de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității dacă se constată că nu se respectă condițiile impuse de lege.
Conform art.141 din legea nr. 84(1995 M. educației Naționale conduce sistemul de învățământ național, organizează rețeaua de învățământ, aprobă planurile de învățământ, elaborează și controlează sistemul de evaluare de pregătire a elevilor și studenților etc.
Potrivit art. 121 din legea nr. 1/2011 M. Educației Naționale ca autoritate publică, este obligat să urmărească, să controleze aplicarea și respectarea reglementărilor legale în domeniul învățământului superior și să aplice dacă este cazul sancțiuni.
Se arată că M. Educației Naționale nu și-a îndeplinit obligațiile legale menționate în textele anterior citate.
Se precizează că procesul de acreditare/autorizare provizorie a unei instituții de învățământ superior privește exclusiv pe acesta și Satul prin organele sale abilitate – M. educației Naționale și ARACIS.
Beneficiarii educației (studenții, elevii) nu au nici atribuție legală în acest proces și nici nu au competența de a interveni în vreun fel.
Forma de învățământ cu frecvență redusă pe care reclamantul a absolvit-o a avut asigurată calitatea educației atâta vreme cât programele de studii, cadrele didactice, baza materială ( biblioteci, laboratoare etc), modalitatea de învățare, examinare, criteriile, standardele de evaluare au fost aceleași cu cele de la forma de învățământ cu frecvență de zi necontestată de M. Educației Naționale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a absolvit studiile universitare ale Facultății de S.-Psihologie din București, din cadrul Universității S. Haret susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Din probele administrate rezultă derularea raporturilor reclamantei, în calitate de student, cu pârâta U. S. Haret.
Pârâta, în calitate de parte în contractul încheiat de reclamant, s-a obligat să asigure pregătirea profesională a acesteia, potrivit prevederilor Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, H.G. nr. 88/2005 și Legii nr. 87/2006 și potrivit prevederilor legale citate, evaluarea pregătirii prin organizarea, la finalizarea studiilor, a examenului de licență și să emită diploma care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență.
La rândul său, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență.
Astfel, reclamanta a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Ca atare, pârâta U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de S.-Psihologie, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat al reclamantei, să elibereze și diploma de licență.
Prin eliberarea diplomei de licență, pârâta consfințește practic realitatea că reclamanta a absolvit facultatea și a dobândit titlul de licențiat. Ca urmare a acestui titlu, ea poate pretinde în mod legal eliberarea diplomei de licență.
Refuzul de a elibera diploma pe motivul că specializarea urmată de reclamantă nu a fost niciodată autorizată provizoriu/acreditată nu are o justificare legală.
În primul rând, trebuie precizat că astfel de susțineri nu pot fi reținute deoarece aspectul criticat nu formează obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de judecată nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cererea de chemare în judecată vizează doar eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă ca urmare a promovării examenului de licență și dobândirii titlului de licențiat.
În al doilea rând, se impune a se menționa că pârâta U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de învățământ, aparență rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc.
Pârâta a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență) și a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat. Aceste acte nu sunt revocate sau anulate, astfel că se bucura de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței nr. 4534/8.07.2009 și nici nu a cerut printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către pârâta U. S. Haret.
În al treilea rând, eventualele disfuncționalități existente la nivelul conducerii instituției de învățământ superior privat, privind formele de învățământ pe care era îndreptățită conform legii a le derula, nu pot fi opuse absolventului unor cursuri de învățământ superior ce a parcurs și etapa examenului de licență, pentru a se motiva refuzul eliberării actului doveditor al absolvirii efective a acestor cursuri.
Cu atât mai mult cu cât se poate reține lipsa de diligență a Ministerului Educației Naționale prin instituțiile specializate, de a supraveghea corectitudinea procesului de învățământ (în acest sens ARACIP este o instituție publică de interes național, în subordinea Ministerului Educației Naționale cu personalitate juridică și cu buget propriu de venituri și cheltuieli, înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea nr. 87/2006, care realizează evaluarea externă a calității educației oferite de instituțiile de învățământ preuniversitar și de alte organizații furnizoare de educație, precum și autorizarea, acreditarea și evaluarea periodică a unităților de învățământ preuniversitar)
În ce privește O.U.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la program de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, curtea de apel constată că acest act normativ nu este aplicabil reclamantei care a susținut examenul de licență în iulie 2009 (anterior adoptării actului normativ), astfel cum s-a reținut constant și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (cu titlu exemplificativ, dec. civ. nr. 5722/2011).
Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul formulat este fondat astfel încât sentința recurată va fi modificată.
Curtea va admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și în consecință va obliga pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a absolvirii cursurilor Facultății de S.-Psihologie, din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009.
În privința pârâtului M. Educației Naționale curtea constată că, în raportul juridic dedus judecății, subiect pasiv al obligației de eliberare a diplomei de licență este pârâta U. S. Haret, fără ca între pârâtul M. Educației Naționale și reclamantă să existe un raport direct.
Cum reclamanta a solicitat să fie obligat pârâtul M. Educației Naționale la emiterea și aprobarea actelor și pentru că nu a făcut dovada faptului că raportul juridic dedus judecății stabilește o astfel de obligație în sarcina M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, instanța apreciază ca nu s-a făcut dovada legitimării procesuale pasive a acestui pârât, motiv pentru care va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată, aceasta este întemeiată în parte, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 Cod procedură civilă.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret, s-a solicitat obligarea chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și a daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Cererea de chemare în garanție este fondată în parte, cu privire la solicitarea obligării chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
Obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă obligației intimatului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba tipărirea diplomei de licență deoarece pentru tipărire instituția de învățământ are nevoie de avizul chematului în garanție.
Prin urmare, admiterea acestei cereri asigură efectiv punerea în executare a sentinței, în condițiile în care eliberarea de către pârâtă a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție.
În lipsa admiterii cererii, această obligație a pârâtei nu ar putea fi dusă la îndeplinire deoarece M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză tipărirea formularelor tipizate necesare.
Motivul refuzului este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze. De remarcat faptul chematul în garanție nu a opinat într-un sens neechivoc despre situația reclamantei, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate.
Din probele administrate rezultă că cele două instituții s-au învinuit reciproc de netipărirea diplomelor.
Astfel, pârâta a efectuat demersuri pentru obținerea aprobării chematului în garanție în scopul tipăririi formularelor tipizate (adresa nr. 385/06.04.2009; adresa nr. 769/25.08.2009, înregistrată la M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sub nr._/02.09.2009, prin care s-a solicitat în condițiile menționate de M.E.C.T.S. prin adresa sa nr._/25.06.2009 să fie dată pârâtei aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac SA; adresa nr. 960/08.10.2009, înregistrată la chematul în garanție sub nr._/09.10.2009, de revenire pentru a afla răspunsul M.E"C.T.S. la adresa nr. 769/25.08.2009; adresa nr. 31/21.06.2010; adresa nr. 557/12.10.2010; adresa nr. 569/18.10.2010; adresa nr. 573/26.10.2010; adresa nr. 1054/03.02.2011; adresa nr. 278/05.08.2010) pentru actele de studii pentru anul 2009, solicitări rămase însă fără răspuns (favorabil, nefavorabil sau cu punerea în vedere a unor eventuale vicii/lipsuri de formă, cerințe specifice).
Chematul în garanție susține că, prin adresele nr._/21.06.2010,_, 12356F/25.10.2010,_/29.11.2010,_,_,_/13.10.2010, ar fi acordat avizul de achiziționare de către pârâtă a formularelor tipizate solicitate prin adresele pârâtei, astfel că cererea de chemare în garanție este lipsită de obiect.
Chematul în garanție nu a dovedit susținerile sale în privința aprobării formularelor tipizate pentru reclamant, astfel că, pentru a se asigura efectiv îndeplinirea obligației pârâtei U. S. Haret, de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, curtea urmează să admită în parte cererea de chemare în garanție, obligația pârâtei fiind condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție.
Curtea va respinge celelalte capete ale cererii de chemare în garanție având ca obiect fixarea unui termen de executare și obligarea la plata unor daune cominatorii deoarece în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sensul că, dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În cazul refuzului de executare devin aplicabile dispozițiile art. 24 alin. 2 din aceeași lege care prevăd că, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța de judecată o va obliga pe pârâta U. S. Haret la plata către reclamantă și pe chematul în garanție la plata către pârâtă a sumei de 1004,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată respectiv onorariu avocațial redus în conformitate cu prevederile art. 274 alin.3 C. pr. civ., taxă de timbru și timbru judiciar.
Față de prevederile art. 274 C. pr. civ. având în vedere că recursul reclamantei a fost admis, cererea intimatei U. „S. Haret” de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă neputându-se considera că recurenta „a căzut în pretenții”.
Pentru aceste motive Curtea va admite recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Opinie majoritară
Admite recursul formulat de reclamanta N. N. A. împotriva sentinței civile nr. 5764/CA/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. pe care o modifică în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta N. N. A. în contradictoriu cu pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Admite acțiunea formulată de reclamanta N. N. A. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, F. de S. Psihologie București și F. de S. Psihologie B. din cadrul Universității S. Haret și în consecință:
Obligă pe pârâte să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a absolvirii cursurilor Facultății de S.-Psihologie din București, din cadrul Universității S. Haret și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009.
Admite în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de către pârâta U. S. Haret și în consecință:
Obligă pe chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant.
Respinge restul pretențiilor formulate de pârâta U. S. Haret prin cererea de chemare în garanție.
Obligă pe pârâta U. S. Haret să plătească reclamantei suma de 1004,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Obligă pe chematul în garanție să plătească pârâtei U. S. Haret suma de 1004,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Respinge cererea intimatei U. „S. Haret” de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2014
JudecătorJudecător
I. Ț. L. P.
Cu opinie minoritară în sensul respingerii recursului formulat de reclamantă.
Judecător
M. R.
Grefier
R. P.
Red. I.Ț./21.05.2014
Dact.R.P./26.7.05.2014/2 ex.
Jud. Fond: S.Ș.M.
Opinie minoritară
Deosebit de opinia majoritară apreciez nefondat recursul reclamantei, cu consecința respingerii acestuia.
Starea de fapt rezultă din coroborarea probelor administrate și în esență aceasta privește împrejurarea că reclamanta a absolvit studiile universitare ale Facultății de S. - Psihologie din București, specializarea S. - Psihologie, a Universității S. Haret, forma învățământ – fără frecvență, susținând și promovând în anul 2009 examenul de licență.
S-au reținut motive procedurale care ar împiedica analizarea situației în fond întrucât instanța nu este investită cu cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță iar pârâta a creat aparența de legalitate a formelor de învățământ.
Rețin din probe că nu există dovada că forma de învățământ urmată de reclamantă a fost acreditată sau autorizată prin hotărâre de guvern.
Conform art 29 din OUG nr 75/2005 privind asigurarea calității educației, "în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării. Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Evaluarea externă în vederea acreditării se declanșează la cererea furnizorului de educație care își propune să ofere unul sau mai multe programe de educație inițială sau continuă și se bazează pe un ansamblu de standarde referitoare la domeniile și criteriile prevăzute la art. 10" din ordonanță.
Sunt încălcate astfel dispoziții exprese de lege - Legea nr 88/1993, OUG nr 75/2005, HG nr 1418/2006 – conform cărora formele de învățământ fără frecvență, cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Tot legiuitorul a stabilit, ca și condiție prealabilă, că acestea se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate astfel de cursuri dacă universitatea respectivă nu are organizate cursuri la zi la disciplina respectivă.
Ulterior specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.
Prin H.G. nr. 676/2007 și H.G. 635/2008 U. S Haret nu a fost niciodată acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, la această facultate, cu alte forme de învățământ decât cea la zi.
În fapt, pârâta U. S. Haret nu era îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru forme de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii și prin urmare ministerul nu poate fi obligat să emită formulare tipizate pentru diplome, dacă specializările urmate nu au fost organizate conform prevederilor legale.
Cu privire la faptul că instanța nu a fost sesizată să se pronunțe asupra legalității acreditării formei de învățământ urmată de reclamantă, constat că este reală această constatare, dar starea de fapt trebuie stabilită integral, astfel cum rezultă din probe, ulterior rămânând să se constate, în limitele cadrului procesual și ținând seamă de principiul disponibilității părții, care sunt chestiunile de drept de soluționat.
Amputarea stării de fapt și aplicarea exclusivă a principiului disponibilității părții, în condițiile în care pârâta U. S. Haret a adoptat o poziție procesuală convenabilă ei, fără a se opune în mod real pretențiilor părții reclamante întrucât nu avea interesul, duce la reținerea unei stări de fapt incomplete, care dă posibilitatea omiterii reținerii dispozițiilor legale imperative.
De asemenea, faptul că pârâta a creat aparența de legalitate a formelor de învățământ nu se transformă într-un avantaj al acesteia, culpa ei fiind extrem de gravă, încălcând dispoziții de lege imperative.
S-a reținut că nu este imputabil reclamantei situația în care se află pârâta, dacă a creat această aparență de legalitate. Este real că reclamantei nu i se poate imputa faptul că pârâta nu a obținut acreditarea formei de învățământ urmate, dar aceasta nu poate forța aplicarea legii solicitând ocrotirea interesului ei întrucât a fost de bună credință, astfel încât să se poate aplica principiul error communis facit jus.
Judecător
M. R.
Red.M.R./29.05.2014
Dact.R.P./30.05.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 313/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2195/2014.... → |
|---|
