Pretentii. Sentința nr. 313/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 313/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 3108/62/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 1644/RDosar Nr._
Ședința publică de la 21 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R.
Judecător I. Ț.
Judecător L. P.
Grefier R. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta . SRL împotriva sentinței civile nr.313/CA din 21.01.2014, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constatată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul promovat de reclamanta . SRL este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, este timbrat potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr.146/1997. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 223 cod de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 223 noul cod de procedură civilă, instanța, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 313/CA din 21.01.2014 Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
A respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă, față de chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta V. E. criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art 488 pct 8 NCPC, arătând că Legea nr 9/2012 nu respectă reglementările CJUE fiind in continuare discriminatorie, iar taxa plătită trebuie restituită.
Examinând hotărârea atacată, probele administrate în cauză, motivele de recurs prevăzute de art 488 pct 8 NCPC, se constată următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2942 lei achitată la 07.03.2013 cu titlu de taxă de emisii poluante, solicitând aplicarea principiului supremației dreptului comunitar asupra dreptului național în ce privește Legea nr 9/2012.
Instanța constată că reclamanta a plătit la data de 07.03.2013 cu cu OP nr_ suma de 2942 lei cu titlu taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule.
Acesta a solicitat restituirea taxei întrucât autovehiculul Skoda, pentru care a plătit această taxă, a fost pentru prima oară înmatriculat în Germania în 29.01.2009.
Instanța constată că pârâta a procedat conform legii naționale atunci când a refuzat restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Revine instanței, în temeiul art 148 alin 2 din Constituția României, să verifice conformitatea legii naționale cu dreptul UE, iar în caz în care există dispoziții contrare, prioritare sunt dispozițiile dreptului UE, respectarea prevederilor actului de aderare la Uniunea Europeană, principiul supremației dreptului UE fiind astfel reglementat.
Astfel, în speță în art 4 alin 1 din Legea nr 9/2012 se stabilește că obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
În alin 2 al aceluiași articol se arată că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Art 110 art 1 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene stabilește că „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
În reglementarea anterioară Legii nr 9/2012, respectiv în OG nr 50/2008, au existat dispoziții normative contrare cu dreptul UE, în ce privește înmatricularea autoturismelor second – hand în parcul auto național. Practica constată a instanțelor judecătorești prin care se constata neconformitatea normei de drept naționale cu dreptul UE și hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene care s-a pronunțat în cauzele C 402/2009 – T. și C263/2010 - N., au stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin Legea nr 9/2012 legiuitorul român s-a conformat și a înlăturat textul de lege neconform cu dreptul UE. Prin dispozițiile alin 2 al art 4 din lege s-au înlăturat situațiile discriminatorii în care s-ar afla proprietarii autoturismelor second – hand achiziționate din țară sau din alte țări UE.
Ca urmare, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul se va respinge ca nefondat, conform art 496 alin 1 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanta . SRL împotriva sentinței civile nr 313/CA/21.01.2014 pronunțată de Tribunalul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. R. I. Ț. L. P.
Grefier
R. P.
Red MR 29.05.2014
Dact RP 29.05.2014
Jud fond SS M.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2757/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţia de a face. Sentința nr. 5764/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
