Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI. Sentința nr. 106/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 106/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 161/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 106/F Dosar nr._
Ședința publică din data de 27 iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte - D. M. S. - judecător
- G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate având ca obiect „conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2014, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. 2 și art. 396 alin.1 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27 iunie 2014.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei deduse judecății, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel B. sub numărul unic de dosar_ /25.03.2014, reclamantul D. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în principal constatarea nulității absolute a Raportului de Evaluare înregistrat sub nr._/6/II/12.03.2014 și în subsidiar anularea aceluiași Raport de Evaluare.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că, prin Raportul de evaluare care face obiectul acțiunii, s-a reținut că în perioada 20.12._13 s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deținut simultan calitatea de deputat în Parlamentul României și funcția de administrator în cadrul S.C. „FOREX CLUB” S.A., încălcând astfel dispozițiile art.82 alin.(1) lit.a) din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că cererea sa de demisie din funcția de administrator al S.C. „FOREX CLUB” S.A., înregistrată la societate sub nr.1313/28.12.2012, a fost menționată în Registrul Comerțului abia în data de 23.01.2013.
Față de cele reținute prin Raportul de Evaluare, reclamantul arată că, în principal, acesta este lovit de nulitate absolută întrucât este întocmit de un alt inspector de integritate decât cel căruia i s-a repartizat în mod aleatoriu lucrarea și care desfășurase activitățile prevăzute de art.10 lit.a), b), e) din Legea nr.176/2010, fără a se fi adus la cunoștința reclamantului motivul acestei fracturi în cercetarea dosarului său (lit.f), nefiind astfel respectat principiul legalității și al independenței operaționale prevăzut de art.8 alin.3 din Legea nr.176/2010. În aceeași ordine de idei, reclamantul mai arată că principiul legalității se referă la modul de repartizare aleatorie a lucrărilor și la situațiile excepționale de redistribuire, iar principiul independenței operaționale se referă la obligația inspectorului de integritate, căruia i s-a repartizat lucrarea, de a întocmi el raport de evaluare, iar nu altul.
În subsidiar, reclamantul solicită ca, în cazul în care se va constata că Raportul de evaluare nu este nul, aceasta să fie anulat ca fiind nelegal, întrucât potrivit art.83 din Legea nr.161/2003 și art.202 din Hotărârea nr.8/1994 a Camerei Deputaților, deputatul care se află în una din incompatibilitățile prevăzute de lege trebuie să opteze între mandatul de parlamentar și funcția ce generează incompatibilitate, demisionând din una din aceste funcții, opțiune ce trebuie făcută într-un termen de 30 de zile de la data validării mandatului de parlamentar și constă într-un act de demisie al parlamentarului, care este un act unilateral de voință ce trebuie să îmbrace, potrivit art.81 din Codul muncii, forma scrisă și să fie notificată angajatorului, text aplicabil și demisiei administratorului, în lipsa unui alt text legal.
În plus, mai arată reclamantul, legea nu cere alte condiții pentru înregistrarea demisiei, iar potrivit art.81 alin.2 din Codul muncii, dacă angajatorul nu înregistrează demisia, atunci cel care și-a manifestat intenția de demisie poate face dovada acesteia prin orice mijloc de probă, obligația de a solicita înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege revenind persoanelor fizice și juridice prevăzute la art.1 alin.1 din Legea nr.26/1990, printre care nu se numără și administratorul demisionat. De asemenea, reclamantul arată că legea reglementează, alături de obligația amintită, și dreptul, posibilitatea ca solicitarea înregistrării să fie făcută de orice persoană interesată, astfel că administratorul demisionat are doar posibilitatea, dreptul, și nu obligația de a cere înregistrarea.
Prin urmare, reclamantul învederează că administratorul unei societăți comerciale, care demisionează, are obligația de a notifica în scris această demisie comerciantului, care are, la rândul său, obligația de a solicita înregistrarea demisiei în registrul comerțului.
Reclamantul mai arată că demisia sa din funcția de administrator al S.C. „FOREX CLUB” S.A. a fost întocmită la data de 18.12.2012 și comunicată societății, prin fax, la data de 21.12.2012, întrucât activitatea acesteia a fost suspendată pe o perioadă de 3 ani, începând cu 15.02.2010 și până la 14.02.2013, iar după mai multe insistențe, reclamantul a reușit să dobândească înregistrarea la societate a demisiei, sub nr.1313/28.12.2012, însă societatea, neavând nicio activitate, nu și-a îndeplinit obligația de a menționa la Oficiul Registrului Comerțului demisia, condiții în care reclamantul a mandatat un terț pentru a întocmi procedura de înregistrare a demisiei la ORC, procedură care s-a finalizat prin rezoluția nr.4876/23.01.2013.
Concluzionând, reclamantul arată că la data de 20.12.2012, data validării mandatului de deputat, nu mai îndeplinea funcția de administrator al S.C. „FOREX CLUB” S.R.L., respectând cerința legii de a demisiona și a notifica în scris această demisie.
În drept, reclamantul a invocat art.83 din Legea nr.161/2003, art.202 din Hotărârea nr.8 a Camerei Deputaților, Legea nr.176/2010, Legea nr.26/1990, Codul Muncii.
Acțiunea a fost timbrată legal, cu 50 lei taxă judiciară de timbru (f.1 dosar), conform art.16 lit.”a” din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013
Pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare (f.29-37 dosar), prin care a solicitat respingerea contestației formulate de reclamantul D. I., întrucât susținerile acestuia sunt nefondate.
În acest sens, pârâta a arătat, în primul rând, că față de dispozițiile art.9 alin.(2) din Legea nr.176/2010, care permit redistribuirea lucrărilor repartizate inspectorilor de integritate, ca urmare a solicitării motivate a inspectorului căruia i-a fost repartizată lucrarea, și având în vedere că în speță inspectorul de integritate I. A. G. S., căreia i-a fost repartizată aleatoriu lucrarea nr._/A/II/12.11.2013 privind pe reclamant, a solicitat, la data de 10.03.2014, suspendarea raportului său de serviciu începând cu data de 12.03.2014, motivat de . de maternitate, apare drept legală repartizarea ulterioară a lucrării unui alt inspector de integritate, care a și întocmit Raportul de evaluare contestat, astfel că nulitatea absolută a raportului, invocată de reclamant, este nefondată.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamantul a deținut simultan, în perioada 20.12._13, calitatea de deputat în Parlamentul României și funcția de administrator în cadrul S.C. „FOREX CLUB” S.A., încălcând astfel dispozițiile art.82 alin.(1) lit.a) din Legea nr.161/2003, iar în ceea ce privește cererea de demisie a reclamantului din funcția de administrator la S.C. „FOREX CLUB” S.A., aceasta este opozabilă terților numai de la înregistrarea mențiunii în Registrul Comerțului, astfel cum rezultă din dispozițiile art.5 alin.(1) din Legea nr.26/1990, această înregistrare fiind făcută abia la data de 23.01.2013, conform rezoluției nr.4876.
Cu privire la susținerile reclamantului potrivit cărora suspendarea activității S.C. „FOREX CLUB” S.A. a fost cauza pentru care această societate nu și-a îndeplinit obligația de a înregistra la Oficiul Registrului Comerțului demisia sa din funcția de administrator, pârâta a precizat că suspendarea activității societății comerciale nu presupune încetarea funcției de administrator deținută de persoana evaluată în cadrul acesteia și, prin urmare, nu înlătură starea de incompatibilitate, în acest sens existând o jurisprudență constantă în spețe similare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția Civilă de C. Administrativ și Fiscal, cum ar fi Decizia nr.553/05.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ .
Concluzionând, pârâta a învederat că reclamantul D. I. trebuia să dea dovadă de o diligență sporită în momentul numirii sale ca deputat în Parlamentul României - Camera Deputaților și să procedeze în mod aprioric momentului numirii în această funcție la încetarea elementelor de fapt care atrag starea de incompatibilitate prevăzută de art.82 alin.(1) lit.a) din Legea nr.161/2003, astfel că Raportul de evaluare contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar (f.393-394), reclamantul D. I. a învederat că susține ideea nulității absolute a Raportului de Evaluare, justificată de întocmirea actului atacat de către un alt inspector de integritate decât cel căruia i-a fost repartizată lucrarea, pe motiv că schimbarea inspectorului de integritate nu i-a fost comunicată de îndată, ci doar prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, fiind astfel încălcate dispozițiile legale incidente. În acest sens, reclamantul arată că, potrivit art.32 din Legea nr.176/2010 și art.2 din Codul de procedură civilă, sunt aplicabile activității A.N.I. dispozițiile Codului de procedură civilă, care completează dispozițiile legii speciale, iar potrivit art.395 din Codul de procedură civilă, dacă un judecător care a luat parte la judecată, în sensul că în fața sa au avut loc dezbateri, este suspendat din funcție, înainte de a se pronunța, atunci cauza este repusă pe rol, cu citarea părților, pentru ca ele să pună din nou concluzii în fața completului de judecată legal constituit, această regulă nefiind infirmată de niciun text al Legii nr.176/2010, care nu are dispoziții similare și nici contrare, astfel că, activitatea inspectorului de integritate fiind jurisdicțională, din moment ce acesta a primit, controlat, procesat informațiile, a evaluat incompatibilitatea din lucrarea repartizată, a citat persoana evaluată, i-a adus la cunoștință opinia sa, atunci în cazul în care, înainte de a se pronunța, dar după ce dezbaterile au avut loc, el este suspendat, noul inspector de integritate trebuia să invite din nou persoana evaluată, conform art.20 din Legea nr.176/2010, sub sancțiunea nulității pentru nerespectarea dreptului la apărare al persoanei evaluate și principiilor legalității și independenței operaționale.
În ce privește fondul procesului, reclamantul învederează că pârâta nu a răspuns argumentelor înfățișate de reclamant în cererea sa de chemare în judecată, mulțumindu-se să copieze, în întâmpinare, părți masive din raportul de evaluare, fără a se preocupa de argumentele concrete ale reclamantului, astfel că se poate conchide că a achiesat la acestea.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, depuse de părți la dosar.
Analizând actele și lucrările cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a formulat un petit principal (constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare nr._/G/II/12.03.2014) și unul subsidiar (anularea aceluiași Raport de evaluare).
Curtea va analiza, cu prioritate, petitul principal.
În susținerea acestui petit, reclamantul a invocat, prin acțiunea introductivă de instanță, faptul că Raportul a fost întocmit de un alt inspector de integritate decât cel căruia i-a fost repartizată inițial, aleatoriu, lucrarea, prin această redistribuire a lucrării către un alt inspector de integritate având loc o încălcare a principiilor legalității și independenței operaționale care trebuie să cârmuiască activitatea Agenției Naționale de Integritate, precum și a dreptului său la apărare. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a invocat aplicabilitatea art.395 din Codul de procedură civilă, dată fiind natura jurisdicțională a activității inspectorului de integritate.
Față de aceste susțineri ale reclamantului, Curtea reține că, în fapt, la data de 12.11.2013, prin Nota nr._/A/II/12.11.2013 (f.49 dosar), Agenția Națională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că D. I., deputat în Parlamentul României, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților, lucrarea fiind repartizată, aleatoriu, spre soluționare, inspectorului de integritate I. S., conform raportului de repartizare din data de 12.11.2013 (f.50 dosar). Ulterior, inspectorul de integritate învestit cu soluționarea lucrării a solicitat redistribuirea acesteia întrucât de la data de 12.03.2013 se suspendă raportul său de muncă, urmare a concediului de maternitate (f.46 dosar), astfel că a avut loc a nouă repartizare aleatorie a lucrării, conform raportului din data de 10.03.2014 (f.43), către inspectorul de integritate G. M., care a și întocmit raportul de evaluare contestat (f.38-42 dosar).
În drept, potrivit art.9 alin.(2) lit.b) din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, la solicitarea motivată a inspectorului de integritate căruia i-a fost repartizată lucrarea, se poate face redistribuirea acestei lucrări.
Curtea apreciază că solicitarea inspectorului de integritate I. A. G. S., de redistribuire a lucrării ca urmare a intrării sale în concediu de maternitate este întemeiată și se încadrează în prevederile legale evocate mai sus, având în vedere că, în mod evident, după data intrării în concediul de maternitate (12.03.2013), aceasta nu mai putea să finalizeze evaluarea stării de incompatibilitate a reclamantului.
În ce privește susținerea reclamantului cu privire la natura jurisdicțională a activității inspectorilor de integritate și aplicabilitatea, în consecință, a normelor care reglementează activitatea de judecată, cuprinse în Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că, chiar dacă este adevărat că potrivit art.32 din Legea nr.176/2010, dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, aceasta nu înseamnă că activitatea inspectorilor de integritate are natură jurisdicțională.
În acest sens, Curtea reține că Agenția Națională de Integritate, prin inspectorii de integritate, desfășoară o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată. Funcția jurisdicțională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicție de a spune dreptul, de a soluționa printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective și de a dispune, în condițiile legii, măsuri restrictive. Această funcție se circumscrie activității jurisdicționale propriu-zise, care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate și oralitate.
Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea constată că Agenția Națională de Integritate, prin inspectorii de integritate, nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, deoarece se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate și deoarece în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.
În consecința celor ce preced, Curtea apreciază că susținerea reclamantului în sensul că inspectorii de integritate desfășoară o activitate de jurisdicție este nefondată, astfel că acestora și activității de evaluare pe care o desfășoară nu le sunt aplicabile dispozițiile art.395 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Invocarea de către reclamant a încălcării principiului independenței operaționale a inspectorului de integritate, prin redistribuirea lucrării, nu este fondată, întrucât independența operațională presupune exercitarea atribuțiilor legal stabilite, fără imixtiunea ilegală a altor persoane și/sau autorități, și nu exclude redistribuirea aleatorie a lucrării pentru motive întemeiate prevăzute de lege, astfel cum a fost situația în speță.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare, invocată de reclamant, Curtea apreciază că, întrucât reclamantul a avut posibilitatea studierii actelor și documentelor aferente lucrării de evaluare (f.355) și a depus concluzii scrise (f.356-360), acest drept i-a fost respectat.
În consecința celor ce preced, Curtea constată că toate argumentele invocate de reclamant în sprijinul tezei nulității absolute a Raportului de evaluare sunt nefondate, drept pentru care petitul având ca obiect constatarea acestei nulități urmează a fi respins.
În ce privește petitul subsidiar, prin care reclamantul solicită anularea Raportului de evaluare, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr.45/20.12.2012 a Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.869/20.12.2012, a fost validat mandatul de deputat în Parlamentul României al reclamantului D. I., astfel că exercitarea acestui mandat de către reclamant a început la data de 20.12.2012, potrivit art.2 alin.(1) din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Începând cu data de 05.09.2006, reclamantul a ocupat funcția de administrator la S.C. „FOREX CLUB” S.A. B. (f.169 dosar).
Prin cererea datată 18.12.2012 și înregistrată la S.C. „FOREX CLUB” S.A. B. sub nr.1313/28.12.2012 (f.355 dosar), reclamantul a renunțat la mandatul său de administrator în cadrul acestei societăți. Cererea de renunțare la mandat a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului B. în data de 23.01.2013, iar prin Rezoluția nr.1837/25.01.2013 (f.338 dosar) persoana desemnată a admis cererea de depunere și menționare a actului de renunțare în Registrul Comerțului.
În Raportul de evaluare contestat s-a reținut că în perioada 20.12._13, reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deținut în același timp calitatea de deputat în Parlamentul României și funcția de administrator al S.C. „FOREX CLUB” S.A. B..
În drept, potrivit art.82 alin.(1) lit.a) din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare și art.16 alin.(2), lit.a) din Legea nr.96/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, calitatea de deputat este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit art.17 alin.(1) din Legea nr.96/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Deputatul sau senatorul care, la data intrării în exercițiul mandatului, se află în una dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute în prezentul statut sau în alte legi speciale, are la dispoziție un termen de 15 zile pentru a notifica Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate. După expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul va opta, în termen de 30 de zile, între mandatul de deputat sau de senator și funcția ori funcțiile incompatibile, demisionând potrivit opțiunii sale”.
Așadar, deputatul are la dispoziție un termen care curge de la data intrării în exercițiul mandatului, pentru a opta între calitatea de deputat și funcția incompatibilă. În cazul reclamantului, care a intrat în exercițiul mandatului de deputat de la data de 20.12.2012, astfel cum s-a reținut mai sus, termenul de opțiune a expirat la data de 4 februarie 2013.
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a optat pentru calitatea de deputat și a renunțat la funcția de administrator al S.C. „FOREX CLUB” S.A. B..
Problema care se pune în cauză este aceea de a stabili momentul de la care cererea de renunțare la mandatul de administrator a produs efecte și este opozabilă.
Analizând acest aspect, Curtea apreciază, în primul rând, că susținerea reclamantului în sensul că, în cazul funcției de administrator, sunt aplicabile prevederile Codului Muncii, prin asimilare cu contractul individual de muncă, este greșită. Potrivit art.1371 alin.(3) din Legea societăților nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea pe acțiuni un contract de muncă, iar potrivit art.72 din aceeași lege (text în vigoare și la data numirii reclamantului în funcția de administrator), obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, Curtea reține că raportul juridic dintre administrator și societate este un contract de mandat, astfel că sunt aplicabile regulile specifice acestui contract, inclusiv cele referitoare la renunțarea mandatarului la mandat.
Întrucât reclamantul a fost numit în funcția de administrator al societății la data de 05.09.2006, sunt aplicabile renunțării la mandat, în lipsa unor prevederi speciale, dispozițiile Codului civil vechi (1865). Potrivit art.1556 alin.(1) din acest cod, mandatarul poate renunța la mandat, notificând mandantului renunțarea sa.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că renunțarea la mandat este un act juridic unilateral supus comunicării, singura condiție impusă de lege pentru existența sa valabilă fiind aceea a notificării mandantului.
Prin urmare, și din perspectiva dispozițiilor referitoare la incompatibilități, renunțarea la funcția de administrator operează cu data manifestării unilaterale de voință, comunicată societății, potrivit dispozițiilor art.1556 alin.(1) din Codul civil (1865).
Această concluzie a fost reținută, de altfel, și în soluția de principiu, adoptată la data de 7 noiembrie 2013 de Plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în scop orientativ pentru unificarea practicii judiciare (publicată pe Portalul www.scj.ro), conform căreia „starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr.161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voință exprimată”. În cauză, organul competent să ia act de demisie (renunțare la mandat) este, după cum s-a reținut, societatea -mandantă.
Prin urmare, Curtea constată că reclamantul a renunțat la mandatul de administrator la data de 28.12.2012, data înregistrării renunțării în evidențele mandantei S.C. „FOREX CLUB” S.A. B., aspect ce rezultă, de altfel, și din datele comunicate prin adresa nr._/13.12.2013 (f.83) a Oficiului Național al Registrului Comerțului - fila 169 a dosarului cauzei, conform cărora D. I. a renunțat la mandat în data de 28.12.2012.
În ce privește înregistrarea actului de renunțare la Registrul comerțului, Curtea apreciază că aceasta are o altă finalitate, respectiv opozabilitatea față de terții cu care contractează societatea, iar momentul înregistrării mențiunii referitoare la încetarea mandatului de administrator nu este relevantă în aprecierea incidenței art.82 alin.(1) lit.a) din Legea nr.161/2003, cu atât mai mult cu cât chiar în Registrul Comerțului s-a menționat, ca dată a renunțării la mandat a reclamantului, data de 28.12.2012 (f.169 dosar).
În acord cu dispozițiile legale incidente, așadar, reclamantul D. I., ca urmare a validării mandatului său de deputat, a înțeles să renunțe la funcția de administrator al S.C. „FOREX CLUB” S.A. B., în termenul legal, stabilit de prevederile art. art.17 alin.(1) din Legea nr.96/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel că cele reținute în Raportul de evaluare contestat, în sensul existenței stării de incompatibilitate a reclamantului până la data înregistrării cererii de mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului, nu sunt fondate.
Mai mult, Curtea are în vedere și faptul că scopul instituirii, prin lege, a incompatibilității care face obiectul evaluării în cauză, a fost acela de a sancționa exercitarea de către parlamentari a unor acte de comerț, concomitent cu derularea mandatului de parlamentar, ipoteză ce nu se regăsește în situația reclamantului, care nu și-a mai exercitat funcția de administrator în cadrul S.C. „FOREX CLUB” S.A. B. de la data validării mandatului său de deputat, activitatea acestei societăți fiind suspendată pe perioada 15.02._13, conform Rezoluției nr.2488/01.03.2010 a Directorului Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul B. (f.19 dosar), astfel că nu era posibil ca reclamantul să efectueze, în termenul de opțiune prevăzut de lege, acte de comerț din funcția de administrator al societății.
Urmare a celor ce preced, în considerarea principiului legalității, principiu fundamental al statului de drept, a tuturor argumentelor de fapt și de drept evidențiate, Curtea constată că situația de incompatibilitate reținută în privința reclamantului D. I. nu există, astfel că în mod nelegal și netemeinic a fost întocmit, de către pârâtă, Raportul de evaluare nr._/G/II/12.03.2014 și, în consecință, va admite, în parte, acțiunea reclamantului și va anula Raportul de evaluare menționat, iar petitul privind constatarea nulității absolute a aceluiași raport de evaluare îl va respinge. Totodată, va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. I., domiciliat în municipiul B., ..10, ., ., având CNP_, prin avocat D. I., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, cu sediul în municipiul București, ..15, sector 1 și, în consecință:
Anulează Raportul de evaluare a stării de incompatibilitate nr._/G/II/12.03.2014; întocmit de Agenția Națională de Integritate – Inspecția de Integritate.
Respinge petitul privind constatarea nulității absolute a aceluiași raport de evaluare.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel B..
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 27 iunie 2014.
Președinte, pentru grefier,
D. M. S. G. P.
aflată în concediu de odihnă
semnează grefier șef de secție
C. C.
Red./Dact: D.M.S./17.07.2014
Dact. / CR/18.07.2014 /4 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 1043/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 2623/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
