Anulare act administrativ. Decizia nr. 1549/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1549/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 1515/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1549/R Dosar nr._
Ședința publică de la 09 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. M.
Judecător M. C.
Judecător M. F.
Grefier C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr. 306/CA din 21.01.2014, pronunțată de către Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „ anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că recursul promovat de recurenta pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art. 301 - 303 Cod procedură civilă și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997. Totodată se solicită soluționarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
De asemenea, se constată că intimatul reclamant S. C. Ș. a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare în cuprinsul cărora nu se invocă chestiuni noi, fiind calificată ca și concluzii scrise, precum și notă de ședință prin care se solicită soluționarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 306/CA/21.01.2014 a Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă contestația formulată de contestatorul S. C. Ș. în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. și, în consecință, a anulat Deciziile de impunere nr._/09.11.2012 și nr._/19.11.2012 emise de intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că intimata C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. a stabilit în sarcina contestatorului S. C. Ș. obligația de plată a următoarelor sume, prin deciziile de mai jos:
- prin Decizia de impunere nr._/19.11.2012 (f.4-5):
- debit principal în sumă de 800 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane fizice din venituri din profesii libere și comerciale aferente anilor 2008-2012;
- accesorii calculate pentru debite neachitate sau achitate cu întârziere astfel: 230 lei reprezentând dobândă și majorări de întârziere și 112 lei reprezentând penalități de întârziere.
- prin Decizia de impunere nr._/09.11.2012 (f.8):
- debit principal în sumă de 0 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane fizice din venituri din profesii libere și comerciale aferente anului 2007;
- accesorii calculate pentru debite neachitate sau achitate cu întârziere astfel: 45 lei reprezentând dobândă și 58 lei reprezentând penalități de întârziere.
- accesorii calculate pentru debite neachitate sau achitate cu întârziere astfel: 25 lei majorări de întârziere.
Prima instanță a mai constatat că, împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat plângere prealabilă (f.2-3), care nu a fost soluționată favorabil (f.35), astfel că s-a formulat prezenta acțiune.
La soluționarea contestației, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 257 din Legea nr. 92/2006, invocate în Decizia de impunere, potrivit cărora: „(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1). (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: a). veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit; b). veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.”
Tribunalul a reținut că Decizia de impunere a fost emisă în baza art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de Sănătate, în temeiul dispozițiilor expres menționate din Legea nr. 95/206 privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin.3, 213 alin.3 și 4, art. 216, 256-260 ș.a.) și al Statului Casei Naționale de A. de Sănătate, aprobat prin HG. nr. 972/2006 (art. 7, 17 alin. 5 și art. 18 pct. 36, text de lege pe care, într-o decizie de speță (nr.3878/2010) ÎCCJ l-a considerat ca fiind legal.
Tribunalul a reținut, însă, că debitele pentru care s-au întocmit Deciziile de impunere nr._/09.11.2012 și nr._/19.11.2012 au fost achitate de contestator cu documentele de plată depuse la filele 9-13, de îndată ce acesta a luat cunoștință de existența debitului, respectiv: debitul total aferent anului 2011 a fost achitat cu chitanțele de la fila 13 dosar, iar debitul aferent anului 2012 a fost achitat cu chitanțele de la fila 9 dosar.
Anterior emiterii acestor decizii nu s-a făcut dovada că intimata ar fi emis alte decizii de impunere, prin care contribuabilul să fie înștiințat cu privire la debit și data scadenței acestuia, pentru anii 2007-2012, pentru care s-au calculat accesoriile.
Or, potrivit dispozițiilor art. 41 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru stabilirea documentației justificative pentru dobândirea calității de asigurat: „(2) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către angajatorii și asiguratorii care au obligația plății contribuției, aceștia datorează după acest termen majorări de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale”.
De asemenea, art. 222 din Legea nr. 95/2006 arată că: ,,Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.”
Chiar dacă acest text de lege nu prevede sancțiunea pentru lipsa de informare anuală, instanța apreciază că intimata nu poate percepe și impune contestatorului obligațiile fiscale accesorii, constând în majorări, dobânzi și penalități, care reprezintă sancțiuni aplicate contribuabilului, pentru neîndeplinirea în termen a obligației de plată principală, pornindu-se de la premisa că în situația în care contestatorul ar fi avut cunoștință de existența unei obligații de plată ar fi achitat-o în termenul legal.
În lipsa unei comunicări a debitului principal, nici accesoriile din Deciziile de impunere nr._/09.11.2012 și nr._/19.11.2012 nu sunt datorate de contestator.
Pentru toate aceste considerente și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a admis acțiunea și a anulat decizia contestată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii promovate de către reclamant.
În motivare, a arătat că au calitatea de asigurat conform art. 211 din Legea nr. 95/2006 toți cetățenii români cu domiciliul în țară, invocând totodată aplicarea OUG nr. 150/2002 și a normelor de aplicarea a acesteia aprobate prin Ordinul nr. 221/2005, conform cărora persoanele care realizează venituri impozabile din profesii libere și comerciale datorează contribuție la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, calculată ca și cotă asupra acestor venituri.
În plus, se mai arată că reclamantul avea obligația de a declara și plăti această contribuție și că a fost identificat în baza de date furnizată prin protocol de ANAF, cu venituri din profesii libere și comerciale aferente perioadei 2007-2012, motiv pentru care, în temeiul art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, au fost emise deciziile de impunere nr. nr._/09.11.2012 pentru anul 2007 și nr._/19.11.2012, pentru anii 2008-2012. De asemenea, recurenta pârâtă a mai arătat că în cele două decizii de impunere au fost calculate accesorii pentru neplata la scadență a debitului principal, până la data achitării debitului – 24.10.2008 și 08.07.2009.
Recurenta a mai arătat că decizia a fost emisă în baza informațiilor primite de la ANAF, în condițiile în urma preluării bazelor de date prin protocol, iar debitul a fost determinat în raport de legislația aferentă perioadei respective.
În plus, recurenta a mai arătat că nu putea să își îndeplinească obligația prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind informarea anuală asupra nivelului obligațiilor, decât în ipoteza în care contribuabilul ar fi depus declarațiile referitoare la cuantumul veniturilor realizate, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
În susținerea acestei poziții recurenta a invocat o decizie a Curții de Apel Cluj.
În drept a fost invocată aplicarea c.pr.civ. și legislația specială - OUG nr. 150/2002 și a normelor de aplicarea a acesteia aprobate prin Ordinul nr. 221/2005, Legea nr. 95/2006, Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată.
Intimatul reclamant S. C. Ș., prin întâmpinare la recursul declarat de către pârâta CASJ B. (fila 11), a solicitat respingerea acestuia sentința pronunțată fiind legală și temeinică.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 c.pr.civ., a art. 304 c.pr.civ. și recursul declarat de părți, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs referitor la calitatea de asigurat a intimatului reclamant S. C. Ș. și la obligația sa de a achita contribuția la FNUASS nu are relevanță în soluționarea recursului, deoarece nici tribunalul, nici chiar intimatul nu au reținut sau invocat contrariul.
Astfel, tribunalul a reținut în considerentele hotărârii recurate că intimatul – reclamant S. C. Ș. avea obligația de plată a contribuției pentru asigurările de sănătate, în funcție de veniturile realizate din profesii libere și comerciale cu care figurează în evidența organelor fiscale – AJFP B., aspect recunoscut de altfel de intimat, ceea ce s-a invocat fiind însă efectuarea plăților anterior emiterii deciziilor de impunere contestate, conform documentelor de plată depuse la filele 9-13, respectiv: debitul total aferent anului 2011 a fost achitat cu chitanțele de la fila 13 dosar, iar debitul aferent anului 2012 a fost achitat cu chitanțele de la fila 9 dosar.
Motivul de recurs referitor la faptul că, în mod greșit a interpretat prima instanță dispozițiile legale care stabileau faptul că intimatul avea obligația de a declara veniturile din profesii libere și comerciale exclusiv la structurile sale, prin înregistrarea declarației privind cuantumul veniturilor realizate, declarație necesară pentru stabilirea cuantumului contribuției la FNUASS, se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ., dar nu este fondat.
Potrivit art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 (text nemodificat până la data pronunțării prezentei decizii) „persoanele prevăzute la art. 257 și 258 au obligația de a pune la dispoziția ANAF, respectiv a organelor de control ale acesteia sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond.”
Prin urmare, din interpretarea gramaticală a acestei norme, astfel cum corect a reținut și tribunalul, rezultă că declarația de venituri care trebuia să fie avută în vedere la stabilirea sumei de plată la FNUASS se putea depune și la AFP B., nu doar la CASJ B., fapt rezultat din folosirea conjuncției „sau”.
Recurenta nu justifică în nici un fel de ce, deși recunoaște că avea încheiat încă din anul 2007 Protocol cu ANAF, nu a emis măcar începând cu acel an decizii de impunere, ci a făcut acest lucru abia din 2012.
Lipsa de colaborare între organele fiscale teritoriale și casele de asigurări județene în transmiterea informațiilor înregistrate la acestea existentă până în anul 2007 nu poate fi imputată contribuabilului, cât timp acesta și-a îndeplinit obligația de a declara veniturile realizate la unul dintre cele două organe stabilite alternativ de către legiuitor în acest scop.
Prin urmare, Curtea va înlătura motivul de recurs invocat de recurenta CASJ B. referitor la inaplicabilitatea în cauză a art. 222 din Legea nr. 95/2006. În opinia Curții, această normă este pe deplin aplicabilă cât timp contribuabilul a depus declarația de venit la unul din organele stabilite de art. 261 alin. 5 din același act normativ în acest sens – organul fiscal teritorial (AFP) sau casa județeană de asigurări de sănătate, lipsa de colaborare dintre organele statului în transmiterea informațiilor neputând genera accesorii în sarcina contribuabililor, ca urmare a emiterii cu întârziere a deciziilor de impunere.
În cauză, chiar trecând peste aspectele reținute anterior, Curtea constată că intimatul reclamant a efectuat plățile evidențiate în chitanțele de plată depuse la dosarul de fond – filele 9-13, aspect ce denotă că intimatul reclamant a fost un contribuabil diligent, recurenta pârâtă fiind cea care nu și-a îndeplinit obligațiile legale de a stabili, prin decizie de impunere, cuantumul total al debitului principal și al accesoriilor, precum și scadența acestora, de a lua în considerare plățile efectuate cu titlu de contribuție FNUASS, pentru ca debitorul să poată efectua plățile la termen.
În consecință, constatând incidența art. 312 alin. 1 c.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. împotriva sentinței civile nr. 306/CA/21.01.2014 a Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. împotriva sentinței civile nr. 306/CA/21.01.2014 a Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.05.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. I. M. M. C. M. F.
Grefier
C. C.
Red. M.I.M/09.05.2014
Dact.C.C./13.05.2014/2 ex.
Jud. fond M.L.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2487/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 2080/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
