Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 81/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 522/64/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 81/F Dosar nr._
Ședința publică din data de 16 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte - M. I. M. - judecător
Grefier - M. F.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C.”C. B. G.” S.R.L. în contradictoriu cu pârâții S.C.” P.”S.A. prin lichidator judiciar S.P. „Expert Insolvență” S.P.R.L., Orașul P. prin Primar și C. L. P., având ca obiect ”excepție de nelegalitate act administrativ” ( art.1 din H.C.L. nr.68/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 09 mai 2014, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor menționate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 16 mai 2014.
CURTEA,
Deliberând asupra excepției de nelegalitate invocată de către reclamanta . SRL București, constată:
P. încheierea Curții de Apel B. – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată la data de 10.06.2013, în dosarul civil nr._, s-a dispus sesizarea Tribunalului B. – Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HCL P. nr. 68/1999 invocată de către intimata apelantă . SRL București.
P. sentința civilă nr. 3977/CA/22.08.2013, Tribunalul B. – Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea acestei excepții de nelegalitate, excepție invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel B. – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Curtea de Apel B. – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din data de 11.11.2013, pronunțată în dosarul nr._, a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea acestei excepții de nelegalitate, excepție invocată de către intimata reclamantă . SRL București și, constatând ivit conflictul negativ, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
P. decizia nr. 258/22.01.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a excepției de nelegalitate a invocată de către . SRL București în favoarea Curții de Apel B..
Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr. dosar_, iar în cursul judecății s-a solicitat depunerea documentației ce a stat la baza emiterii HCL nr. 68/1999, emisă de către C. L. P. (filele 119-140).
Analizând excepția de nelegalitate formulată cu privire la art. 1 din HCL P. nr. 68/1999, Curtea reține următoarele:
P. întâmpinarea la apelul formulat de pârâții Orașul P. și C. L. P. (filele 34-40, dosar_ al Curții de Apel B. – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale), intimata reclamantă . SRL București a invocat excepția de nelegalitate a art. 1 din HCL P. nr. 68/1999, motivat de faptul că, prin acest act administrativ, s-a aprobat trecerea în domeniul privat al localității P., ca bun de utilitate publică, a terenului cu nr. cadastral 327/1 cu suprafața de 6.108 mp și care ar fi fost afectat de detaliu de sistematizare pus în aplicare. Intimata reclamantă a mai arătat că suprafața de 2.384,83 mp este identificată cadastral cu nr. top 13/1/1 și 13/1/3/2, care au fost dezmembrate din . nr. 327/1 și, întrucât în suprafața de face obiectul HCL P. nr. 68/1999 este inclusă și suprafața de teren aflată în patrimoniul . aceasta este o societate cu capital de stat, înființată prin HG nr. 1041/1990, hotărârea s-a dat cu depășirea atribuțiilor consiliului local prevăzute în Legea nr. 69/1999, în vigoare la acea dată, respectiv art. 20 alin. 1 și art. 2 lit. g.
În fapt, instanța reține că prin art. 1 din Hotărârea Consiliului L. P. nr. 68/1999 s-a aprobat „trecerea în domeniul privat al localității, ca bun de utilitate publică, suprafața de teren cu nr. cadastral 327/1 (6.108 mp) afectat de detaliu de sistematizare pus în aplicare”. Temeiul de drept avut în vedere de autoritatea publică la emiterea acestui act administrativ a fost, astfel cum rezultă din preambulul hotărârii, art. 10 din Legea nr. 213/1998 coroborat cu art. 36 din legea nr. 18/1991 și art. 20 lit. g din Legea nr. 69/1991, republicată. Dincolo de confuzia terminologică a acestei norme – domeniul public/domeniul privat (se vorbește de trecerea în domeniul privat, deși terenul pare afectat de utilități publice) – urmează a se analiza dacă actul administrativ a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale indicate în preambulul său, enumerate anterior.
Imobilul vizat de art. 1 din Hotărârea Consiliului L. P. nr. 68/18.05.1999 este situat în P., .. 129, la momentul emiterii HCL nefiind înscris în cartea funciară, fiind identificat în registrul de transcripțiuni cu nr. parcelă 327/1.
Conform mențiunilor din Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni, mențiuni care nu au caracter constitutiv, ci numai de opozabilitate față de terți, rezultă că imobilul – teren și construcții – a fost proprietatea funcționarilor din Ministerul de Finanțe București, fiind trecut în proprietatea statului român în baza deciziei nr. 511/1955, conform poziției nr. 11/05.05.1964 (fila 34).
P. decizia nr. 1906/03.08.1963 a Sfatului Popular Regional B., imobilul a fost trecut din administrarea Sfatului Popular P. în administrarea operativă directă a Întreprinderii Stațiunilor Climaterice P. (fila 54), iar, prin decizia nr. 399/31.05.1971 a Consiliului Popular al Județului B. (fila 52 dosar atașat nr._ ), după desființarea Întreprinderii Stațiunilor Climaterice P., acest drept s-a transmis către Oficiul Județean de Turism B., iar, apoi, prin HG nr. 1041/1990, anexa 1, pct. 36, către .>
P. Ordinul nr. 154/26.04.1991 s-a stabilit că imobilul – construcție Hotel Bulevard se află în proprietatea . fiind emis în executarea HG nr. 1041/1991 și a art. 16-20 din Legea nr. 15/1990.
Anterior emiterii HCL P. 68/1999, obiect al prezentei excepții de nelegalitate, prin HCL P. nr. 6/04.02.1999 (fila 35 dosar) s-a aprobat vecinătatea cu . obiectivul Hotel Bulevard, fiind instituit chiar un drept de servitute în favoarea acestei societăți.
Ulterior, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1013/08.04.2004 emis de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului s-a constituit în favoarea . de proprietate asupra terenului de 2384,83 mp aferent construcției Hotel Bulevard, conform documentației depuse (filele 41-90 dosar atașat nr._ ). La baza emiterii acestui certificat a stat procesul verbal de vecinătate nr. 1237/04.04.2003 încheiat de către . Primăria Orașului P. (fila 58 dosar atașat nr._ ).
Curtea mai reține că, prin sentința nr. 180/F/18.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel B. – Secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția nelegalității certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1013/08.04.2004 emis de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, excepție invocată de către pârâții Orașul P. și C. L. P. în dosarul nr._ al Curții de Apel B. – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale (același dosar în care s-a invocat prezenta excepție de nelegalitate).
Această sentință a rămas irevocabilă prin nerecurare, instanța reținând în considerente că certificatul M09 nr. 1013/08.04. 2004 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv: că . dobândit bunurile imobile în patrimoniu, în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, de la antecesoarea acesteia, cu respectarea HG nr. 1041/1990 privind înființarea societăților comerciale pe acțiuni în turism, că documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate a avut la bază procese verbale de vecinătate, avizele autorităților administrative locale și județene, semnate inclusiv de către Primăria Orașului P. și că, potrivit Legii nr. 15/1990, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu este condiționată de existența unui drept de proprietate al solicitantei (societate comercială) asupra terenului în litigiu, ci este condiționată de faptul deținerii în folosință a acestuia, cerință îndeplinită în speță.
Curtea mai reține că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, cea de excepție procesuală, conform art. 1201 cod civil și art. 166 c.pr.civ.) și cea de prezumție, de mijloc de probă, de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 Cod Civil). Manifestarea de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, de natură să oprească a doua judecată), respectiv autoritatea de lucru judecat, presupune tripla identitate de elemente, prevăzută de art. 1201 Cod Civil (obiect, părți, cauză) și nu produce efecte în cauză. Produce însă efecte, manifestarea de prezumție, de mijloc de probă, respectiv această hotărâre judecătorească are un efect pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
P. urmare, față de efectul pozitiv al lucrului judecat, Curtea reține că, prin sentința nr. 180/F/18.10.2013 pronunțată de Curtea de apel B. – Secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin nerecurare, s-a statuat, cu titlu de prezumție, că terenul în suprafață de 2384,83 mp aferent construcției Hotel Bulevard a fost utilizat de către . data constituirii acestei societăți în temeiul HG nr. 1041/1990, fiind aferent construcției aflată în proprietatea sa, în condițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990.
Această prezumție nu a fost răsturnată prin nici un mijloc de probă de către partea care avea interes – C. L. P.. Dimpotrivă, la dosar a fost depusă HCL P. nr. 6/04.02.1999 (fila 35 dosar), anterioară actului administrativ în litigiu, prin care C. L. P. a aprobat vecinătatea cu . obiectivul Hotel Bulevard, fiind instituit chiar un drept de servitute în favoarea acestei societăți, aspect care denotă recunoașterea utilizării terenului respectiv de către societatea comercială și, implicit, absența dreptului său de administrare asupra acestei porțiuni de teren.
În aceste condiții, în mod eronat, la emiterea HCL P. nr. 68/1999 a fost avut în vedere, ca temei juridic art. 36 din Legea nr. 18/1991. Conform acestei norme, în forma în vigoare la data de 05.01.1998 (data emiterii HCL P. nr. 68/1999), „terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26”.
Din interpretarea acestei norme rezultă că, pentru constituirea dreptului de proprietate privată în favoarea unităților administrativ teritoriale, ope legis, era necesar ca terenul respectiv să se afle în administrarea UAT.
Or, așa cum s-a arătat anterior, suprafața de 2384,83 mp aferentă construcției Hotel Bulevard nu se afla, la data emiterii actului administrativ contestat, în administrarea Orașului P., ci era utilizat de către . teren aferent construcțiilor trecute în proprietatea sa, conform Legii nr. 15/1990.
P. urmare, în mod nelegal, C. L. P. a dispus de întreaga suprafață de teren, cu atât mai mult cu cât, anterior, recunoscuse limitele terenului aflat în administrarea sa de cel al terenului aflat în folosința . astfel și dispozițiile art. 20 alin. 2 lit. g din legea nr. 69/1991, care stabilesc faptul că are ca atribuție numai „administrarea domeniul public și privat al comunei ori al orașului (…)”
Cum potrivit dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferente de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesare (….)”, față de cele reținute anterior, Curtea va admite excepția de nelegalitate invocată în dosarul cu nr._ aflat pe rolul Curții de Apel B. – Secția Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, de către reclamanta . SRL București în contradictoriu cu pârâții Orașul P., prin primar, C. L. P. și . lichidator judiciar SP EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL și va constata nelegalitatea art. 1 a Hotărârii Consiliului L. P. nr. 68/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nelegalitate invocată în dosarul cu nr._ aflat pe rolul Curții de Apel B. – Secția Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, de către reclamanta . SRL București în contradictoriu cu pârâții Orașul P., prin primar, C. L. P. și . lichidator judiciar SP EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL.
Constată nelegalitatea art. 1 a Hotărârii Consiliului L. P. nr. 68/1999.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.05.2014.
Președinte,
M. I. MihaiGrefier,
M. F.
Red.M.I.M./19.05.2014
Tehnored.M.F./19.05.2014
ex.6
| ← Pretentii. Decizia nr. 2080/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 1043/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
