Pretentii. Decizia nr. 1043/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Decizia nr. 1043/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 3198/62/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția C. administrativ și fiscal

DECIZIA NR. 1043/R DOSAR NR._

Ședința publică din 26 martie 2014

Completul constituit din:

Președinte - I. Ț. - judecător

- L. P. - judecător

- M. R. - judecător

- M. C. - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul T. D. N. împotriva sentinței civile nr. 5446/CA din 5 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B.- Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 martie 2014, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 26 martie 2014.

CURTEA

Asupra recursului de față,

Constată că, prin sentința civilă nr. 5446/CA/5.11.2013, Tribunalul B.- Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul T. D.-N. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. (fosta Administrația Finanțelor Publice B.); a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. D. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reclamant a apreciat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea deoarece aceasta era fondată. Refuzul pârâtei nu este justificat în condițiile în care taxa de poluare a cărei plată i s-a solicitat restricționează libera circulație a mărfurilor între statele europene. A considerat că instanța de fond a apreciat greșit că argumentele sale privind neconformitatea taxei de poluare cu normele comunitare nu sunt fondate.

Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea de Apel B. constată că recursul declarat este nefondat.

Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică raportat la actele dosarului și la dispozițiile legale în materie.

Față de motivele invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond a avut în vedere că aspectul esențial ce trebuie stabilit în cauză, îl constituie legalitatea taxei de poluare pretinsă reclamantului, respectiv compatibilitatea actului normativ în baza căruia se calculează această taxă cu normele comunitare, taxă pe care acesta ar fi trebuit să o achite, conform răspunsului pârâtei, la data la care a depus cererea de înmatriculare.

Pentru a stabili dacă în speță este vorba despre un refuz nejustificat, este necesar a se verifica legalitatea taxei pretinse reclamantei prin raportare la actul normativ aplicabil la data depunerii cererii la pârâtă, or, la data respectivă, era în vigoare Legea 9/2012, în condițiile în care, potrivit art. 1 din O.G. nr. 1/2002 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, termenul prevăzut pentru suspendarea acestui act normativ se împlinise (1 ianuarie 2013).

În primul rând, se constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că recurentul reclamant are obligația achitării taxei pentru emisii poluante, dispozițiile Legii nr. 9/2012 fiind aplicabile.

Analizând dispozițiile incidente din Legea nr. 9/2012, instanța a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 4 alin.2 din lege – „Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”, iar art. 2 lit. i definește noțiunea de primă transcriere ca fiind vorba despre - „primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța de fond a reținut că pentru înmatriculările („prima transcriere”, în terminologia legii) de autovehicule rulate care au loc după data de 1 ianuarie 2013 (data intrării în vigoare a Legii nr.9/2012) se achită taxa în cazul în care aceasta nu a fost deja plătită, fiind lipsit de relevanță de unde este cumpărat autovehiculul, respectiv din România sau dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, adică din import.

Or, o astfel de dispoziție legală, înlătură evident discriminarea existentă anterior cu privire la mașinile din import, în condițiile în care instituie un regim unic pentru toate mașinile second-hand indiferent de unde sunt cumpărate, taxa urmând a nu fi plătită decât în ipoteza în care a mai fost plătită deja.

Ca atare, comparativ, dacă anterior în regimul O.U.G. nr. 50/2008, în ceea ce privește mașinile second-hand cele cumpărate din alt stat membru achitau taxa, iar mașinile identice cumpărate din România nu o plăteau, în regimul juridic prezent reglementat de Legea nr. 9/2012 toate mașinile rulate achită taxa indiferent de unde au fost cumpărate, evident cu excepția cazului în care taxa a fost deja plătită, rațiunea fiind aceea ca taxa pentru un anumit autovehicul să fie plătită în România doar o singură dată.

Prin urmare, o persoană care va dori să cumpere un anumit autovehicul second-hand cu anumite caracteristici, va putea alege dacă va cumpăra mașina respectivă din România sau din Germania, iar cumpărătorul respectiv va achita taxa în cazul în care aceasta nu a mai fost deja plătită în România.

Raportat la jurisprudența comunitară în materie, este esențial a se avea în vedere că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii fiecărui stat membru în parte, iar în ceea ce privește taxa de poluare pentru autovehicule fiecare stat are dreptul de a stabili regimul acestora, legislația europeană neinterzicând instituirea taxei, ci stabilind doar dezideratul ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica direct sau indirect produselor interne similare. În acest sens, în cauzele C-402/09 și C-263/10, instanța europeană a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Cu alte cuvinte, instituirea unei taxe este neconformă art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene doar în cazul în care modul în care este reglementată descurajează importul, adică punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre comparativ cu cele cumpărate de pe piața internă.

Or, această situație nu se mai regăsește raportat la dispozițiile Legea nr. 9/2012, având în vedere că în modul actual de reglementare a taxei aceasta se achită pentru toate mașinile second- hand indiferent de unde au fost cumpărate, dacă nu a mai fost deja plătită.

În plus, această susținere nu respectă nici principiul neretroactivității legii, deoarece ar presupune modificarea regimului de înmatriculare al vehiculelor deja înmatriculate, ipoteză care nu poate fi acceptată, deoarece ar fi neconstituțională, contrară art. 15 din Constituție.

Nici susținerea că discriminarea continuă să existe atât față de autovehiculele față de care s-a dispus pe cale judecătorească, pe perioada suspendării acordate în baza O.U.G. nr. 1/2012 (ianuarie_12), obligarea autorităților la înmatricularea fără plata taxelor de emisii poluante, cât și față de autovehiculele față de care s-a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, de poluare sau de emisii poluante nu este fondată. Această susținere nu ține cont de aplicarea în timp a legii și de faptul că aceste vehiculele față de care s-a dispus, pe cale judecătorească, restituirea taxelor, intră în categoria reglementată de art. 4 alin. 2 din lege.

Totodată, reclamantul nu a dovedit încălcarea altor prevederi comunitare sau naționale.

În ce privește Ordonanța pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C. și C., curtea de apel constată că aceasta analizează situația din perspectiva O.U.G. nr. 1/2012, ordonanță care își încetase efectele la data la care reclamantul din speța de față achitase taxa.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. 488 pct. 8 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea urmează a respinge recursul declarat și a menține sentința atacată ca legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 451 Noul Cod de Procedură Civilă și faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurentul reclamant T. D. N. împotriva sentinței civile nr. 5446/CA/05.11.2013 pronunțată de Tribunalul B.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2014.

Președinte,Judecător, Judecător,

I. Ț. L. P. M. R.

Grefier,

M. C.

Red. L.P./26.03.2014

Tehnored.: M. C./31.03.2014 / - 5 ex.

Jud fond: M. L.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 1043/2014. Curtea de Apel BRAŞOV