Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2197/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2197/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1073/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2197/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 30 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S. P.
Judecător M. R. Grațiela
Judecător B. Lorența
Grefier S. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta pârât M. Educației Naționale București împotriva sentinței civile nr.1147/CA din 08.04.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2014, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 30 septembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.1147/CA din 08.04.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul R. N. R., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, și, în consecință,
Pârâta a fost obligată să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă, urmare a absolvirii cursurilor Facultății de Matematică-Informatică din București, programul de studii Informatică, cu durata de 3 ani, din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea februarie 2010.
S-a respins cererea formulată de reclamantul R. N. R. în contradictoriu pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu MINISTERULUI EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și, în consecință,
Chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.
S-au respins restul pretențiilor formulate de pârâta U. S. Haret prin cererea de chemare în garanție, cu privire la aplicarea sancțiunii prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamantul R. N. R. a absolvit cursurile Facultății de Matematică-Informatică programul de studii Informatică, din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea februarie 2010, astfel cum rezultă din adeverința nr. 963/15.02.2010 eliberată de pârâta U. S. Haret.
Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtei USH să-i elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, la care nu a primit un răspuns favorabil. Din actele depuse de pârâtă la dosar rezultă, însă, că a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la M. Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului, a aprobărilor legale pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru absolvenții promoției 2009 și că respectiva comandă nu a fost onorată decât parțial.
Instanța de fond a reținut că cererea reclamantului de obligare a pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă este fondată, pe de o parte deoarece această pârâtă nu a negat dreptul reclamantului și nici actul prin care a recunoscut acestuia calitatea de licențiat în Matematică-Informatică iar adeverința eliberată, menționată mai sus nu a fost anulată și nu s-a solicitat în instanță, nici de pârâtă, nici de către chematul în garanție MEN anularea acesteia și nici analizarea criteriilor de obținere a acesteia.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă, interdependentă de aprobarea tipizării formularelor tipizate pentru diplomele de licență de către pârâtul MEN, astfel încât obligația pârâtei nu poate fi îndeplinită decât în măsura în care chematul în garanție ar fi obligat să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă.
Cu privire la necesitatea acreditării provizorii de către pârâta U. S. Haret pentru forma de învățământ la distanță ID, urmată de reclamante, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.”
Dispozițiile art.11 din HG nr.1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior prevăd faptul că “În învățământul superior și la forma de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă funcționează sistemul de credite transferabile în aceleași condiții cu cele prevăzute pentru forma de zi”, iar la art.14: “Diplomele și certificatele de studii sunt eliberate absolvenților care au parcurs programe în sistem de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă de către instituțiile de învățământ superior acreditate, în conformitate cu Regulamentul actelor de studii”.
În niciuna din aceste dispoziții legale nu se menționează vreo condiție suplimentară pentru desfășurarea cursurilor cu frecvență redusă sau la distanță, cu excepția faptului ca respectiva facultate să fie acreditată pentru forma de învățământ „la zi”, condiție pe care pârâta o îndeplinește în cauză, nefiind contestat acest fapt.
De asemenea, acreditarea Facultății de Matematică-Informatică B. din cadrul USH rezultă și din înscrierea acesteia la pct.B.6 din Anexa 1 la HG nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licență, începând cu anul universitar 2005/2006.
În ceea ce privește dispozițiile art.17 din HG nr.1011/2001, care fac trimitere la procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă, care se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată, instanța reține că în culpa se află chematul în garanție MECTS, instituție care avea potrivit Legii nr. 442/2003, Legii nr. 88/1993, Legii nr. 84/1995, OUG nr. 75/2005 aprobată prin Legea nr. 87/2006, Ordinului nr. 3404/2006 și HG nr. 366/2007, atribuții de control și de cenzură a activității desfășurate și organizate de către pârâta USH, având pârghiile necesare stopării unor eventuale organizări ale formei de învățământ de la distanță sau cu frecvență redusă, în situațiile în care ar fi constatat că aceasta nu este în concordanță cu prevederile legale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta U. S. Haret a informat în mod public că are acreditare sau autorizare pentru toate specializările din cadrul facultăților sale, inclusiv pentru forma de învățământ cu frecvență redusă, iar în Regulamentul de organizare și funcționare al Universității se precizează în mod expres că aceasta organizează și forma de învățământ la distanță ID.
Or, câtă vreme MECTS nu a pus în discuție și invocat anterior legalitatea formei de învățământ cu frecvență redusă, nereacționând în nici un fel, în sensul interzicerii funcționării și organizării acesteia, instanța reține că atitudinea chematului în garanție MECTS nu poate avea repercusiuni asupra situației reclamantului.
Instanța de fond a reținut și că reclamantul a susținut examenul de licență în iulie 2009, iar OG nr.10/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României ulterior, la data de 20.08.2009, astfel încât acest act normativ nu îi este opozabil, neretroactivând.
În raport de prevederile art.7 și 38 din OMECT nr.2284/2007 și OMECT nr. 4022/2008, ținând seama că, pentru tipărirea și difuzarea către pârâta U. S. Haret a formularelor în discuție de către ROMDIAC S.A. este necesară aprobarea chematului în garanție MEN, luând în considerare că reclamantul are dreptul la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă, instanța urmează să admită cererea de chemare în garanție cu privire la obligarea acestuia la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în Diplomă de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant.
Pentru petitul formulat de reclamant în contradictoriu cu pârâtul MECTS, prin care se solicită obligarea la aprobarea tipizării formularelor de diplomă de licență pentru reclamant, s-a reținut că între aceste părți nu există nici un raport juridic direct, tipizatele diplomelor trebuind să se aprobe la cererea unității de învățământ, așa cum s-a reținut mai sus, iar nu la cererea absolvenților. Prin urmare, al doilea petit a fost respins
Cu privire la solicitarea pârâtei U. S. Haret de a fi obligat chematul în garanție MECTS la aprobarea tipizării formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul diplomei de licență, sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, instanța reține că, potrivit art. 25 alin. 1, din Legea nr.554/2004, sancțiunea se acordă de instanța de executare, la cererea reclamantului, în cazul în care se refuză executarea, cererea fiind prematură în prezent.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, a fost admisă în parte acțiunea principală în contradictoriu cu pârâta USH și cererea de chemare în garanție formulată de aceasta și a fost respinsă acțiunea principală formulată în contradictoriu cu MECTS, conform celor din dispozitivul de mai jos.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ( fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) care a criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând următoarele:
1. prima critică a privit motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPCIV, invocându-se faptul că potrivit art. 72 NCPCIV ( art. 60 c.p.civ. ) pentru a putea fi admisă cererea de chemare în garanție între pârât și terți trebuie să existe un raport juridic, or între U. S. Haret și recurent nu există un astfel de raport.
S-a mai arătat că formularele diplomelor nu se liberează oricui ci presupune îndeplinirea mai multor condiții instituția de învățământ solicitantă putând solicita un număr de exemplare după ca a făcut dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate autorizate să funcționeze provizoriu. În acest sens U. S. Haret a solicitat ministrului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor pentru anii 2008,2009 și 2010. Practic recurentul și-a îndeplinit obligațiile legale iar dacă respectivele tipizate nu au fost gestionate corespunzător, acest fapt nu îi este imputabil.
Prima instanță a ignorat prevederile art.2 din legea nr.288/2004 din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a analizat prevederile art.3 din Legea nr. 443/2002, 116 ind.1 alin.3 din Legea 84/1995 și art. 17 din HG 1011/2011 în sensul că este necesară și obligatorie autorizarea și a formelor de învățământ ID și FR chiar în condițiile în care U. primise acreditare/autorizare pentru forma de învățământ zi.
În opinia recurentei, prima instanță era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamantă era realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată de OUG nr.75/2005.
Având în vedere că reclamanta nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățită să obțină diploma de licență.
Motivarea instanței de fond legată de termenul de eliberare a diplomelor nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. În caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de instituția care a organizat forma de învățământ fără să respecte legea.
2.Sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești art. 488 pct. 4 NCPCIV.
În acest sens, s-a arătat că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări sunt aprobate prin hotărâri de guvern actualizate anual.
Potrivit art. 29 din OUG nr.75/2005 rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza admiterea la studii îl are numai o instituție care a parcurs, pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Se mai arată că fond legată de adeverințele emise absolvenților U. S. Haret a solicitat ICCJ anularea HG 676/2007 și 635/2008 însă prin decizia 4726/29.10.2009 această cerere s-a respins ca neîntemeiată reținându-se competența Guvernului de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități.
În opinia recurentului, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale.
Instanța de fond a obligat MEN la aprobarea tipăririi formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare, în condițiile în care U. S. Haret a organizat programe de studii la forma de învățământ la distanță fără parcurgerea procedurii legale de acreditare/ autorizare.
S-a mai arătat că era suficientă analiza hotărârilor de guvern 410/2002,940/2004,1609/2004 și 676/2007 în paralel cu analiza adeverinței de studii a reclamantei din care să reiasă forma de învățământ parcursă pentru o justă soluționare a fondului cauzei.
3.Cu privire la cheltuielile de judecată s-a solicitat a se constata că MEN nu se află în culpă procesuală nefiind ținut de vreo prevedere legală care să ducă la îndeplinire obligațiile instituției de învățământ superior neputându-i-se imputa MEN că au fost urmate cursuri fără să existe autorizație de învățământ provizorie pentru specializarea și forma de învățământ urmate de reclamant.
În drept au fost invocate prevederile legale precitate.
Recursul a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimata U. S. Haret a formulat întâmpinare (f.13) prin care a învederat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă și a solicitat respingerea recursului, invocând următoarele considerente:
Instanța de fond a admis în mod corect cererea de chemare în garanție, asigurând efectiv punerea în executare a obligației intimatei pârâte de a elibera diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
Pentru tipărirea și difuzarea către intimata pârâtă a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de METCS, conform art. 7 din OMECT nr 2284/2007, este necesară aprobarea scrisă a MECTS, aspect ce rezultă și din conținutul adresei nr._/25.06.2009, cererile nefiind aprobate de minister.
Din adresa menționată, rezultă fără echivoc, în opinia intimatei, că tipărirea și eliberarea actelor de studii nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisă a ministerului.
S-au invocat și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO privind interzicerea discriminării.
S-a mai arătat că refuzul MECTS nu este justificat.
Intimata susține că a funcționat în cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pentru domeniile pentru care erau acreditați/autorizați să organizeze cursuri de zi, nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și nr. 635/2008 precum și nici după . OUG nr. 75/2005, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales ministerul nu au sesizat nereguli.
Celelalte susțineri din recurs privind neanalizarea hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu nu pot fi reținute în opinia intimatei întrucât nu fac obiectul cererii de chemare în garanție.
Intimata susține că aprobarea de către aceasta a admiterii la forma de învățământ la distanță pentru specializările acreditate/autorizate corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantat prin art.32 al 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantei la facultate.
S-a făcut referire la art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 emis de către ministrul educației prin care se recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau acreditate să organizeze cursuri de zi, arătându-se că acest fapt conferă reclamantului dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență însoțită de suplimentul la diplomă, conform pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor la finalizarea studiilor aprobată de Senatul Universității S. Haret și înregistrată sub nr. 1405/21.05.2009.
MECTS sau ARACIS ( Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior ) nu au demarat sau finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că intimata a acționat în afara cadrului legal.
Recurentul nu este nevoit să procedeze la recunoașterea studiilor sau diplomelor, având posibilitatea conferită de art.6 din Legea nr. 443/2002, de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Se mai arată că nu ne aflăm în situația depășirii atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond care a apreciat corect în aplicarea art. 35 din OMECT 2284/2007 întrucât reclamantului, absolvent al examenului de licență din 2009, i s-a eliberat actului de studii ce îl îndreptățea la eliberarea diplomei de licență.
Potrivit art.60 alin.1 din Legea nr.84/1995 în forma în vigoare pe perioada de școlarizare a reclamantului formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ ce au cursuri la zi fără a fi necesară acreditarea unei distincte pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de studii în condițiile art. 29 alin.3 și 4 din OUG 75/2005 în vigoare la data începerii studiilor de către reclamant.
Totodată se invocă prevederile art.4 din HG 535/1999 potrivit cu care nu era necesară autorizarea de funcționare provizorie pentru formele de învățământ seral sau fără frecvență dacă specializările respective erau acreditate sau autorizate la forma de învățământ la zi.
Se mai invocă art. 5 din HG 916/2005 cu mențiunea că aceasta nu vizează formele de învățământ ci structurile și specializările prevăzute în anexele la lege.
Totodată se invocă art. 1 din HG 1175/2006 concluzionându-se că U. S. Haret a funcționat într-un cadru legal.
Intimata a făcut trimitere la adresa nr._/25.06.2009 emisă de M. Educației, Cercetării și Inovării din care rezultă că tipărirea și eliberarea actelor de studii ale reclamantului nu se putea realiza decât cu aprobarea scrisă a MEN (fost METCS) ca autoritate competentă motiv pentru care a fost chemată în garanție.
S-au invocat și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO privind interzicerea discriminării.
S-a mai arătat că refuzul MECTS nu este justificat.
Intimata susține că a funcționat în cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pentru domeniile pentru care erau acreditați/autorizați să organizeze cursuri de zi, nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și nr. 635/2008 precum și nici după . OUG nr. 75/2005, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales ministerul nu au sesizat nereguli.
Celelalte susțineri din recurs privind neanalizarea hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu nu pot fi reținute în opinia intimatei întrucât nu fac obiectul cererii de chemare în garanție.
S-a depus practica judiciară și s-au solicitat cheltuieli de judecată potrivit chitanței atașate.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare ci doar concluzii scrise ( f.46) prin care a solicitata respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând trebuie precizat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, litigiul fiind inițiat sub imperiul legii vechi la data de 24.07.2012, în sensul art. 3 din Legea nr. 76/2012.
În fapt, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că reclamantul a urmat cursurile USH- București, specializarea Informatică promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009 și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea februarie 2010, potrivit adeverinței nr. 963/15.02.2010 ( f.5 dos fond inițial).
Din probele administrate mai rezultă că între reclamant, în calitate de student și pârâta U. S. Haret s-au derulat relații contractuale în cadrul cărora pârâta, s-a obligat să asigure pregătirea profesională a reclamantei, potrivit prevederilor Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, H.G. nr. 88/2005 și Legii nr. 87/2006 și potrivit prevederilor legale citate, evaluarea pregătirii prin organizarea, la finalizarea studiilor, a examenului de licență și să emită diploma care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență. La rândul său, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență. Astfel, în anul 2010, reclamantul a susținut și promovat examenul de licență, astfel cum rezultă din adeverința antemenționată, eliberată chiar de pârâta U. S. Haret. Această adeverință a fost emisă potrivit art. 38 din Ordinul nr. 2.284/2007 emis de M. Educației, Cercetării și Tineretului, privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior conform căruia, ,după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.""
Ca atare, pârâta U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea facultății, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat al reclamantei, să elibereze și diploma de licență. Potrivit dispozițiilor finale ale art. VII, din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor Universității S. Haret, ,,instituția organizatoare a examenelor de licență/diplomă/disertație, eliberează diploma de licență, respectiv diploma de master, însoțite de suplimentul de diplomă, după cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență/diplomă/master. Până la eliberarea diplomei de licență/master, facultățile eliberează, la cerere, adeverințe prin care se certifică promovarea examenului de licență...".
Prin eliberarea adeverinței de studii, pârâta consfințește practic realitatea că reclamantul a absolvit facultatea și a dobândit titlul de licențiat. Ca urmare a acestui titlu, ea poate pretinde în mod legal eliberarea diplomei de licență.
Refuzul de a elibera diploma pe motivul că specializarea urmată de reclamant nu a fost niciodată autorizată provizoriu/acreditată nu are o justificare legală.
În ce privește primul motiv de recurs referitor la soluționarea cererii de chemare în garanție cu aplicarea greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 c.pciv. aplicabil în cauză, Curtea îl va înlătura de asemenea ca neîntemeiat.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut obligația legală a chematei în garanție de a proceda la emiterea formularelor tipizate de diplomă de licență în temeiul art. 7 și 38 din OMECT 2284/2007 și 4022/2008 la solicitarea unității de învătământ emitentă a adeverinței de licență dar și refuzul nejustificat al chematei în garanție.
În primul rând, trebuie precizat că susținerile chematei în garanție referitoare la necesitatea acreditării nu pot fi reținute deoarece aspectul criticat nu formează obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de judecată nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cererea de chemare în judecată vizează doar eliberarea diplomei de licență ca urmare a promovării examenului de licență și dobândirii titlului de licențiat.
În al doilea rând, se impune a se menționa că pârâta U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de învățământ, aparență rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc.
Pârâta a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență) și a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat. Aceste acte nu sunt revocate sau anulate, astfel că se bucura de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței și nici nu a cerut printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către pârâta U. S. Haret. De asemenea, din actele dosarului rezultă că chematul în garanție M. Educației nu a sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și chiar, mai mult decât atât, a aprobat în parte cererea pârâtei de a aviza tipărirea formularelor de diplomă, ceea ce echivalează cu recunoașterea de către METCS a faptului că instituția pârâtă a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, considerente față de care nu pot fi reținute apărările invocate sub acest aspecte de către partea chemată în garanție prin întâmpinarea depusă la dosar.
În al treilea rând, eventualele disfuncționalități existente la nivelul conducerii instituției de învățământ superior privat, privind formele de învățământ pe care era îndreptățită conform legii a le derula, nu pot fi opuse absolventului unor cursuri de învățământ superior ce a parcurs și etapa examenului de licență, pentru a se motiva refuzul eliberării actului doveditor al absolvirii efective a acestor cursuri.
Cu atât mai mult se poate reține lipsa de diligență a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin instituțiile specializate, de a supraveghea corectitudinea procesului de învățământ (în acest sens ARACIP este o instituție publică de interes național, în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, cu personalitate juridică și cu buget propriu de venituri și cheltuieli, înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea nr. 87/2006, care realizează evaluarea externă a calității educației oferite de instituțiile de învățământ preuniversitar și de alte organizații furnizoare de educație, precum și autorizarea, acreditarea și evaluarea periodică a unităților de învățământ preuniversitar).
Ca atare, raportat la considerentele expuse, curtea de apel reține că pârâta U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii - act prin care s-a recunoscut calitatea de licențiat și care nu a fost revocat ori anulat, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ - să elibereze și diploma de licență, dar această obligație nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a remis pârâtei formularele tipizate necesare.
În consecință, acțiunea formulată de reclamant este întemeiată și a fost corect admisă de prima instanță care a obligat pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a absolvirii cursurilor și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea februarie 2010.
În ce privește cererea de chemare în garanție, aceasta este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 Cod procedură civilă.
Obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă obligației intimatului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba tipărirea diplomei de licență deoarece pentru tipărire instituția de învățământ are nevoie de avizul chematului în garanție. Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, ,,formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.”
Prin urmare, admiterea acestei cereri asigură efectiv punerea în executare a sentinței, în condițiile în care eliberarea de către pârâtă a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție. Între pârâtă și chemata în garanție există ca atare un raport juridic izvorât din lege în temeiul căruia, la solicitarea pârâtei, ministerul este obligat să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unui aviz în vederea tipăririi formularelor actelor de studii, să emită acest aviz dacă este cazul și să desemneze o societate comercială care să tipărească aceste formulare.
În lipsa admiterii cererii, această obligație a pârâtei nu ar putea fi dusă la îndeplinire deoarece M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză tipărirea formularelor tipizate necesare.
Motivul al doilea de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanță în sensul art. 304 pct.4 cp.civ. va fi de asemenea înlăturat, față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea constatând că instanța de fond a dispus în limitele atribuțiilor legale, fără a se substitui unei alte autorități a statului..
În ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la greșita soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată se va înlătura de asemenea ca neîntemeiată, în dispozitivul sentinței atacate nefiind obligată chemata în garanție la plata de cheltuieli de judecată către reclamant ci către pârâtul care a formulat cererea de chemare în garanție, cu reținerea corectă a culpei procesuale a chematei în garanție în condițiile art. 274 c.p.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 c.p.civ. raportat la art. 304 și 3041 c.p.civ., urmează să respingă recursul declarat ca nefondat și să mențină hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Față de dispozițiile art 274 cod procedură civilă, va obliga recurentul la plata către intimata pârâtă a cheltuielilor de judecată conform dovezilor atașate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ( fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) împotriva sentinței civile nr.1147/CA/08.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. -Secția a –II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul cu numărul de mai sus.
Obligă recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NA?IONALE la plata către intimata pârâtă U. S. HARET a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată –onorariu avocațial. Ia act că reclamantul intimat nu a cerut cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2014.
Președinte Judecător Judecător
G. S. PetrinaMilu R. Grațiela B. Lorența
Grefier
T. S.
Red.RGM./30.09.2014
Dact.TS./01.10.2014
Jud.fond:L. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1435/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 727/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
