Obligaţia de a face. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 1786/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: Lorența B. - judecător
C. E. C. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
T. S. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul K. P. P. împotriva sentinței civile nr.4877/CA din 09.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. –secția a II-a civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recursul formulat de recurentul reclamant K. P. P. este declarat și motivat în termenul potrivit dispozițiilor art.301-303 Cod procedură civilă și este timbrat conform dispozițiilor instanței.
De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimata pârâtă Instituția P. Județului B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în cuprinsul căreia solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței civile nr.4877/CA din 09.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. –secția a-II-a civilă, De C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, ca legală și temeinică.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4877/CA/9 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul K. P. P. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI B. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR B., și în consecință:
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul s-a adresat pârâtei Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor B., cu o cerere înregistrată după data de 01.01.2013, prin care a solicitat înmatricularea autovehiculului proprietatea sa, second-hand, fără plata taxei de emisii poluante .
La această cerere reclamantul a primit răspuns în sensul că nu se poate înmatricula autovehiculul fără plata taxei de emisii poluante.
Prin urmare, instanța de fond a analizat dacă refuzul de soluționare a cererii reclamantului de către pârâtă i-a produs acestuia o vătămare a unui drept al său sau al unui interes legitim, în condițiile art. 1 din Legea nr.554/2004, modificată, prin prisma art.110 TFUE invocat în cererea de chemare în judecată.
Legislația ce a fost avută în vedere la analiza caracterului justificat/nejustificat al refuzului autorității publice pârâte a fost cea în vigoare la data nașterii raportului juridic de drept administrativ dedus judecății, respectiv data cererii adresate de reclamant autorității publice – în luna ianuarie 2013, în virtutea principiului neretroactivității legii civile noi, deci Legea nr. 9/2012, fără a avea în vedere dispozițiile OUG nr. 1/2012, act normativ ce a avut aplicabilitate numai pe perioada 03.02._13.
În drept, în raport cu dispozițiile art. 148 din Constituția României, tribunalul a constatat că are obligația aplicării cu prioritate a dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, începând cu data dobândirii de către Statul Român a calității de membru al Uniunii Europene – 01.01.2007, astfel că s-a analizat compatibilitatea reglementărilor naționale în materie cu legislația comunitară.
Dispozițiile art. 110 par. 1 din TFUE prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, dispozițiile par. 2 din același articol stabilesc faptul că nici un stat membru nu supune produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Prin soluția pronunțată în cauza C-402/09, fiind sesizată în legătură cu interpretarea art. 110 din TFUE prin raportare la dispozițiile OUG nr. 50/2008, CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 (N.), CJUE a reținut că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a arătat în cauza N. că „obiectivul de protecție a mediului (…) ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul pus în circulație în România”.
Prin Legea nr.9/2012 s-a încercat respectarea recomandărilor CJUE, desprinse din cauzele C-402/09 și C-263/10 în sensul că, prin art. 4 al. 2, s-a instituit obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform dispozițiilor din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal sau taxa de poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin dispozițiile art.4 alin. 2 din Legea nr.9/2012, în vigoare din data de 13.01.2012, se elimina regimul fiscal discriminatoriu constatat de CJUE prin soluțiile pronunțate în cauzele menționate.
Prin OUG nr.1/2012 dispozițiile art. 4 alin. 2 au fost suspendate începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, 03.02.12 până la 31.12.2012, iar această suspendare a aplicării Legii nr. 9/2012 a dus la menținerea discriminării constatate de jurisprudența CJUE.
Acest act normativ a încetat să producă efecte la data de 01.01.2013.
Prin urmare, după data de 01.01.2013 legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ dedus judecății este Legea nr. 9/2012, care, așa cum s-a arătat anterior a eliminat regimul fiscal discriminatoriu existent anterior.
În consecință, față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că normele care instituie taxa pentru emisii poluante prevăzute de Legea nr. 9/2012 nu sunt în contradicție cu dreptul european, iar refuzul pârâtei este unul justificat, astfel că acțiunea reclamantului a fost respinsă conform celor de mai jos.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul K. P. P. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurentul a invocat dispozițiile art. 483, art. 487, art. 488 pct. 8, art. 489, art. 490, art. 492 din Cod procedură civilă și art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Acesta a susținut că în Legea nr. 9/2012 subzistă discriminarea între autovehiculele autohtone și cele provenite din statele membre UE.
Recurentul a susținut că discriminarea continuă să existe în raport cu autovehiculele față de care s-a dispus pe cale judecătorească restituirea taxei de primă înmatriculare, de poluare sau de emisii poluante, cu cele pentru care s-au introdus scutiri de la plata taxei de poluare prin OUG nr. 218/2008.
Recurentul a menționat că este încălcat principiul nediscriminării produselor importate de produsele interne.
Intimata Instituția P. B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 4877/CA/9 octombrie 2013 a Tribunalului B. este nefondat.
În primul rând se impune a stabili legea procedurală aplicabilă prezentului litigiu.
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 12 februarie 2012 astfel că potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă litigiul se judecă potrivit legii vechi.
Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant – înlăturarea de către instanța de fond a susținerilor sale referitoare la caracterul discriminatoriu al dispozițiilor Legii nr. 9/2012 prin raportare la art. 110 TFUE – se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dar nu sunt fondate.
Astfel, în cauzele C-402/09 și C-263/10 CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, la determinarea caracterului discriminatoriu al unei taxe aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România trebuie analizat, prin raportare la această concluzie a CJUE, dacă legiuitorul face o distincție referitoare la această taxă în funcție de proveniența autovehiculelor – din parcul auto național sau din parcul auto al unui alt stat membru UE.
Or, dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012 stabilesc obligația plății acestei taxe de emisii poluante la momentul înscrierii în circulație de către primul proprietar, indiferent dacă e vorba de un autovehicul nou sau unul rulat, înmatriculat anterior în UE, la momentul „repunerii în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8”, la momentul „reintroducerii în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7” și inclusiv „cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa”.
Prin urmare, prin instituirea acestei obligații de achitare a taxei de emisii poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România a unui autovehicul rulat, se creează egalitate de tratament între vehiculele rulate existente în parcul auto național și cele rulate importate din alte state membre UE, taxa aplicându-se, deopotrivă, indiferent de originea lor, cu respectarea interdicției stabilite de art. 110 TFUE. În acest mod, ambele categorii de vehicule sunt supuse aceluiași nivel de taxare, iar cumpărătorul național nu mai este orientat, cu precădere spre vehiculele din parcul național (anterior nesupuse vreunei taxări), ci are libertatea de a alege un vehicul, indiferent de origine lui, taxele legate de formalitățile de înmatriculare fiind identice.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului că se încalcă dispozițiile art. 110 TFUE deoarece legea nu prevede obligația de plată a taxei și pentru autovehiculele care se află deja înscrise în circulație și pentru care nu intervine nici una din situațiile reglementate de art. 4 din lege, dar care continuă să circule și să emită noxe.
A reține această susținere ar însemna a accepta că legiuitorul național este limitat în a stabili taxe fiscale viitoare, or, această interdicție nu este prevăzută de nici o normă comunitară, libertatea de instituire a taxelor și impozitelor naționale fiind una recunoscută de CJUE în jurisprudența sa, inclusiv în cauzele arătate anterior.
În plus, această susținere nu respectă nici principiul neretroactivității legii, deoarece ar presupune modificarea regimului de înmatriculare al vehiculelor deja înmatriculate, ipoteză care nu poate fi acceptată, deoarece ar fi neconstituțională, contrară art. 15 din Constituție.
Nu poate fi reținută nici susținerea recurentului că discriminarea continuă să existe atât față de autovehiculele față de care s-a dispus pe cale judecătorească, pe perioada suspendării acordate în baza OUG nr. 1/2012 (ianuarie_12), obligarea autorităților la înmatricularea fără plata taxelor de emisii poluante, cât și față de autovehiculele față de care s-a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, de poluare sau de emisii poluante.
Această susținere nu ține cont de aplicarea în timp a legii și de faptul că aceste vehiculele față de care s-a dispus, pe cale judecătorească, restituirea taxelor, intră în categoria reglementată de art. 4 alin. 2 din lege.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurentul K. P. P. împotriva sentinței civile nr. 4877/CA/9 octombrie 2013 a Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul K. P. P. împotriva sentinței civile nr.4877/CA/9 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Lorența B. C. E. C. R. Grațiela M.
Grefier,
T. S.
Red.CC./7.01.2014
Dact.TS./14.01.2014
Jud.fond:Vîrceoroveanu T.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1499/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1031/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
