Obligaţia de a face. Decizia nr. 2071/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2071/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 1990/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2071/RDOSAR NR._
Ședința publică de la 11 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O.-M. B.
Judecător D.-M. S.
Judecător A.-G. S.
Grefier T. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M.E.C.T.S.) împotriva sentinței civile nr. 120/CA din 06.02.2014, pronunțată de Tribunalul C. – Secția civilă în dosarul cu nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 04 septembrie 2014, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 11 septembrie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 120 din 06 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. – Secția civilă în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret” și în consecință: pârâta a fost obligată să-i elibereze părții reclamante Diploma de licență pentru specializarea psihologie și Suplimentul la Diplomă, aferente Facultății de Științe Juridice și Administrative B. din cadrul Universității "S. Haret", pe care a absolvit-o în anul 2009; de asemenea, pârâta a fost obligată la plata către partea reclamantă a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată; s-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu M. Educației Naționale și, în consecință a fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de licență și Suplimentul la Diplomă pentru reclamantul S. I. pentru specializarea administrație publică aferentă Facultății de științe Juridice și Administrative din B.; chemat în garanție a fost obligat la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 670 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale care a criticat-o sub aspectul nelegalității, invocând următoarele:
Pentru a promova o acțiune în contencios administrativ, reclamanta ar fi trebuit să facă dovada că este beneficiara unui drept subiectiv recunoscut de lege, ori să aibă un interes legitim pe care M. Educației avea obligația de a-l respecta, cerințe impuse de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscute de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau de refuzul nejustificat al unei autorități de a-i rezolva o cerere privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege.
Refuzul Ministerului Educației Naționale de a aproba eliberarea tipizatelor pentru ca U. „S. Haret” să-și îndeplinească obligația asumată (fără acordul ARACIS și al Ministerului Educației Naționale) față de absolvenții care au fost înmatriculați nelegal de către această instituție, la forme de învățământ neacreditate, nu se circumscrie noțiunii prevăzute la art. 2 alin. 1, lit.i din Legea nr. 554/2004. Se afirmă că nu li se poate imputa un eventual exces de putere, astfel cum este definit la lit.n al aceluiași articol ci, dimpotrivă, trebuie reținută atitudinea recurentului de conformare la dispozițiile legale prin refuzul de a elibera formularele de diplomă pentru formele de învățământ neacreditate, deci care au fost organizate în afara cadrului legal.
Nu există nici un act normativ care să oblige M. Educației Naționale la aprobarea emiterii tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat, în condițiile legii.
În argumentarea obligației recurentului instanța de fond, în mod superficial a invocat dispozițiile art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, potrivit căruia singura condiție pentru organizarea studiilor la forma de învățământ ID de fond era ca U. să fie acreditată la specializarea respectivă la forma de zi.
Pentru studenții care au urmat cursurile la formele de învățământ FR și ID, forme de învățământ neacreditate, U. „S. Haret” nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
În cauza supusă judecății, legislația este cât se poate de clară, fiind ușor de observat că cel puțin în acest domeniu, un fapt ilicit și anume organizarea unor cursuri fără a respecta prevederile legale nu poate produce efecte licite (adică recunoașterea unor adeverințe de studii ca valabile legal, deși organizarea cursurilor în baza cărora s-au eliberat respectivele adeverințe, s-au făcut cu eludarea dispozițiilor legale imperative privind parcurgerea procedurii de evaluare în vederea acreditării). Astfel spus, în baza principiului legalității, o faptă ilicită nu poate deveni licită, neexistând nici aparența în drept atâta timp cât există norme legale imperative ce nu au fost respectate, iar beneficiarul avea sau trebuia să aibă știință de acest lucru printr-o minimă diligență la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
U. „S. Haret” nu a fost autorizată/acreditată să organizeze forme de învățământ la distanță (I.D) și, drept urmare, nu avea dreptul de a organiza examene de licență pentru absolvenții care au urmat astfel de forme de învățământ (art. 29, art., 4, lit.b din OUG nr. 75/2005).
Nu există nici un temei legal pentru care M. Educației Naționale să fie obligat la a aproba eliberarea tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentului la acestea pentru absolvenții Universității „S. Haret” care au urmat, absolvit și au susținut examenul de licență la forme de învățământ neacreditate.
Cu privire la plata sumei de 628,30 lei către U. „S. Haret” reprezentând cheltuieli de judecată, recurentul consideră că acestea sunt neîntemeiate întrucât M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligația de a aviza achiziționarea unui număr de diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009 și numai pârâta USH este vinovată de situația actuală a reclamantei deoarece numai aceasta a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin nota Universității „S. Haret” nr. 630/18.11.2010 și prin urmare printre aceștia nu s-a numărat reclamanta.
Intimata U. S. Haret a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând următoarele apărări:
Instanța de fond a admis în mod corect cererea de chemare în garanție, asigurând efectiv punerea în executare a obligației intimatei pârâte de a elibera diploma de licență.
Pentru tipărirea și difuzarea către intimata pârâtă a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de METCS, conform art. 7 din OMECT nr. 2284/2007, este necesară aprobarea scrisă a MECTS, cererile nefiind aprobate de minister.
S-au invocat și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO privind interzicerea discriminării. S-a mai arătat că refuzul MECTS nu este justificat.
Intimata susține că a funcționat în cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pentru domeniile pentru care erau acreditați/autorizați să organizeze cursuri de zi, nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și nr. 635/2008 precum și nici după . OUG nr. 75/2005, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ale ministerul nu au sesizat nereguli.
Celelalte susțineri din recurs privind neanalizarea hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu nu pot fi reținute în opinia intimatei întrucât nu fac obiectul cererii de chemare în garanție.
Intimata susține că aprobarea de către aceasta a admiterii la forma de învățământ la distanță pentru specializările acreditate/autorizate corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantat prin art. 32 al 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantei la facultate.
S-a făcut referire la art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 emis de către ministrul educației prin care se recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau acreditate să organizeze cursuri de zi, arătându-se că acest fapt conferă reclamantului dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență însoțită de suplimentul la diplomă, conform pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor la finalizarea studiilor aprobată de Senatul Universității S. Haret și înregistrată sub nr. 1405/21.05.2009.
MECTS sau ARACIS (Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior) nu au demarat sau finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că intimata a acționat în afara cadrului legal.
Recurentul nu este nevoit să procedeze la recunoașterea studiilor sau diplomelor, având posibilitatea conferită de art. 6 din Legea nr. 443/2002, de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Intimata a depus în recurs copie a adresei nr._/25.06.2009 emisă de M. Educației, Cercetării și Inovării.
În cauză a formulat întâmpinare și intimatul reclamant S. I., acesta solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 498 Cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a absolvit facultatea de științe juridice și administrative, specializarea administrație publică, forma de învățământ ID, promoția 2009, fiindu-i eliberată adeverința care atestă acest fapt.
Termenul de valabilitate al acestei adeverințe este, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni.
Intimata U. S. Haret avea obligația de a efectua demersurile necesare ca în acest interval de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către reclamantă a studiilor, respectiv diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Cererile formulate de universitate și adresate ministerului sunt ulterioare datei la care reclamantul a absolvit studiile, respectiv 25.08.2009, 21.06.2010, 12.10._10. 26.10._11.
Prin adresele nr. 12356F/25.10.2010,_/21.06.2010,_/21.11.2010 M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților de la . de material didactic.
Instanța de fond nu a fost investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță, verificând doar dacă au fost îndeplinite demersurile prevăzute de lege pentru eliberarea diplomelor și suplimentelor la diplome. De altfel, MECTS nu a criticat sub nicio formă eliberarea adeverinței de susținere și promovare a examenului de licență.
Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute întrucât nu formează obiectul cererii de chemare în garanție.
În concluzie, obiectul prezentului recurs îl constituie modul de soluționare a cererii de chemare în garanție, urmând a se verifica dacă ministerul a procedat sau nu la avizarea achiziționării de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul 2009.
Prin adresa nr. 573/26.10.2010, U. S. Haret a solicitat MECTS aprobarea tipăririi de formulare de diplomă de licență ( Legea nr. 288/2004 ) pentru promoțiile 2009 și 2010.
Prin adresa nr._/28.11.2010 emisă de MECTS către ROMDIDACT SA Compania de Material Didactic, se arată că, urmare a adresei USH mai sus menționată, se avizează achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților, însă într-un număr mult mai mic decât cel solicitat.
În consecință, atâta timp cât pentru tipărirea și difuzarea de către U. S. Haret a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de minister conform art. 7 din OMECT nr. 2284/2007, este necesară aprobarea scrisă a recurentului chemat în garanție, iar aprobarea cererilor într-o măsură care să acopere necesarul în vederea asigurării eliberării acestor acte și intimatei reclamante, nu a fost dovedită, în mod corect prima instanță a dispus admiterea cererii de chemare în garanție, pentru a asigura efectiv punerea în executare a hotărârii recurate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat.
Față de dispozițiile art.453 cod procedură civilă va obliga recurentul la plata către intimata U. S. Haret a sumei de 620 lei, cheltuieli reprezentând onorariu avocat potrivit facturii nr. 149/17.04.2014 și către intimatul reclamant la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanțelor din 30.04.2014 și respectiv 26.06.2014, onorariu ce va fi redus potrivit art. 415 al. 2 Cod procedură civilă ținând seama de complexitatea redusă a cauzei și împrejurarea că activitatea desfășurată de avocat a constat numai în redactarea întâmpinării și reprezentarea la un singur termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 120/06.02.2014 pronunțată de Tribunalul C., pe care o menține.
Obligă recurentul la plata către intimatul reclamant S. I. a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată și către intimata pârâtă U. S. Haret a sumei de 620 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O.-M. B. D.-M. S. A.-G. S.
GREFIER,
T. M.
Red.: OB/11.09.2014
Tehnored.: TM /16.09.2014 /4 ex.
Jud.fond: C.A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2135/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 890/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
