Obligaţia de a face. Decizia nr. 553/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 553/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 14393/62/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 553/R/2014 Dosar Nr._ /2013
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. G. S.– judecător
Judecător: O. M. B.
Judecător: D. M. S.
Grefier: D. T.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul S. N. împotriva sentinței civile nr. 2645/Ca/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II civilă și de contencios administrative și fiscal în dosarul nr._ /2013, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța verificând actele dosarului constată că potrivit procesului verbal de fila 53 din dosarul Tribunalului B., recursul formulat de reclamantul S. N. este declarat și motivat și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei achitată cu chitanțele nr._/19.02.2014 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar. În cuprinsul cererii de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 2645/CA/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. N., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a Municipiului B., și în consecință a fost obligată pârâta să înmatriculeze autoturismul reclamantului, marca BMW cu nr. de identificare WBAPB11050WE22825 fără plata taxei de poluare/emisii poluante.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că: Reclamantul a achiziționat autoturismul în discuție din Germania și s-a adresat pârâtului pentru înmatricularea acestuia.
Pârâta a refuzat înmatricularea autoturismului fără dovada achitării taxei de poluare. Deși, sub aspect formal, soluționarea plângerii prealabile s-a făcut prin emiterea unei adrese, prin conținut adresa emisă de pârâtă îmbracă forma unui act administrativ și urmează a se analiza dacă refuzul de restituire al taxei este sau nu unul justificat, conform art. 2 lit. i din LCA.
Dispozițiile art. 110 par. 1 din TFUE prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, dispozițiile par. 2 din același articol stabilesc faptul că nici un stat membru nu supune produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor Tratatului, s-a constatat că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CJUE prin hotărârile date în cauzele C./Enel și Simmenthal.
Prin soluția pronunțată în cauza C-402/09, fiind sesizată în legătură cu interpretarea art. 110 din TFUE prin raportare la dispozițiile OUG 50/2008, CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 (N.), CJUE a reținut că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a arătat în cauza N. că „obiectivul de protecție a mediului (…) ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul pus în circulație în România”.
Prin Legea nr. 9/2012 s-a încercat respectarea recomandărilor CJUE, desprinse din cauzele C-402/09 și C-263/10 în sensul că, prin art. 4 al. 2, s-a instituit obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, cf. Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal sau taxa de poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Prin dispozițiile art. 4 al. 2 din Leg. 9/2012 se elimina regimul fiscal discriminatoriu constatat de CJUE prin soluțiile pronunțate în cauzele menționate.
Însă, prin OUG 1/2012, dispozițiile art. 4 al. 2 au fost suspendate începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, 03.02.12, până la 01.01.2013. Totodată, art. 2 din OUG 1/2012 recunoaște dreptul la restituirea integrală a taxei achitate până la apariția acestui act normativ.
În această modalitate, prin suspendarea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, cf. Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal sau taxa de poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se menține regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele deja înmatriculate în România și cele de ocazie cumpărate din alte state membre și se descurajează punerea în circulație, în România, a acestora din urmă.
Având în vedere că normele care instituie taxa pentru emisii poluante prevăzute de Legea 9/2012 este în contradicție cu dreptul european, înseamnă că reclamantul nu trebuie să facă dovada achitării taxei de poluare, iar refuzul pârâtei este unul nejustificat iar acțiunea sa a fost admisă în sensul celor ce urmează.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. N., solicitând casarea cu trimitere. În motivarea recursului recurentul arată că, inițial cererea de chemare în judecată formulată, în contradictoriu cu pârâta Instituția P. B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a Municipiului B., a avut ca obiect obligație de a face.
Ca urmare a achitării taxei de poluare, în termenul legal prevăzut de art. 132 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă, reclamantul își modifică cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice B., restituirea taxei. În acest sens, prin notă de ședință, înregistrată la data de 23 aprilie 2013, a comunicat la dosarul cauzei, în dublu exemplar modificarea cererii de chemare în judecată, la care a anexat înscrisurile doveditoare.
La primul termen de judecată, din data de 24 aprilie 2013, instanța de fond nu a observat că la dosarul cauzei a fost depusă cauzei a fost depusă cererea de modificare a acțiunii și nu a comunicat această cerere către noul pârât Administrația Finanțelor Publice B.. Astfel, la acest termen de judecată instanța de fond rămâne în pronunțare și dispune admiterea acțiunii inițiale, având ca obiect obligația de a face.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu o cerere de înmatriculare a unui autorurism fără plata taxei privind emisiile poluante..
Acțiunea introductivă a fost admisă în întregul ei.
Astfel cum reiese din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei ( fila 32) pentru termenul de judecată din 24.04.2013, când instanța arămas în pronunțare reclamantul depusese o cerere de modificare a acțiunii în sensul că:
- a chemat în judecată un alt pârât: AFP B.
- a modificat obiectul acțiunii, solicitând restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante
Prima instanță nu a observat această cerere de modificare a acțiunii și a omis să o pună în discuția contradictorie a părților .
Omițând a se pronunța asupra cererii de modificare a acțiunii introductive, situație care echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 dinCodul de procedură civilă, pronunțând o hotărâre susceptibilă de a fi casată.
Prin aceasta a fost cauzată recurentei o vătămare prin nesoluționarea practic înfond a pricinii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct.5 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, se va casa sentința civilă nr. 2645/CA/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul –reclamant S. N. împotriva sentinței civile nr. 2645/CA/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 20 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. G. S. O. M. B. D. M. S.
Grefier,
D. T.
Red OM B – 28.02.2014
Tehnored DT- 3.03.2014/2 ex.
Jud fond-A V.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1116/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2653/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
