Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1127/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1127/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 1172/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția C. administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 1127/R DOSAR NR._
Ședința publică din 1 aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte - Lorența B. - judecător
- S. G. - judecător
- R. Grațiela M. - judecător
- M. C. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 6405/CA/16 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr._ având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat L. N. pentru intimatul reclamant B. V. A., lipsă fiind recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale și intimata pârâtă U. S. Haret.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
La întrebarea instanței, reprezentanta intimatului reclamant B. V. A. arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului dedus judecății.
Reprezentanta intimatului reclamant B. V. A. pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile pronunțate de Tribunalul B., fără cheltuieli de judecată în recurs.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6405/CA/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul B.- Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ s-a admis cererea formulată de reclamantul B. (B. G.) V. V. A. în contradictoriu cu pârâta U. ”S. Haret” București; pârâta U. ”S. Haret” București a fost obligată să emită reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă; s-a admis cererea reclamantului împotriva pârâtului M. Educației Naționale, precum și cererea pârâtei U. ”S. Haret” București de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale; M. Educației Naționale a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate ale diplomei de licență și suplimentului la diplomă pentru reclamant; fiecare pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 6,45 lei reprezentând cheltuieli de judecată, chematul în garanție a fost obligat la plata către pârâtă a sumei de 6,45 lei, precum și a sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul este absolvent al Facultății de Managemant din B., specializarea Management, din cadrul Universității S. Haret, ciclul I – studii universitare de licență (sistem Bologna), promoția 2009, forma de învățământ ID (învățământ de la distanță).
Reclamantul a promovat examenul de licență, pârâta Universitate S. Haret eliberându-i adeverința nr. 2019/23.07.2009 (fila 15 din dosar).
Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtei de mai sus să le elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, cererea fiind adresată la data de 21.11.2012, pârâta nerăspunzând cererii reclamantului.
La data de 21.11.2012 reclamantul a solicitat pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (în prezent M. Educației Naționale) să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență, cerere la care nu a primit răspuns în termen legal.
M. Educației Naționale a arătat că Specializarea Management la această instituție era prevăzută în HG nr. 676/28.06.2007 și în HG nr.635/11.06.2008, ca specializare acreditată la forma de învățământ ZI și autorizată să funcționeze provizoriu la forma de învățământ FR, 180 credite, forma de învățământ ID nefiind prevăzută în nicio hotărâre de guvern de la înființarea Universității S. Haret.
S-a menționat faptul că, pentru a fi considerată legală, orice formă de învățământ trebuie să se regăsească în hotărâri ale guvernului.
Formele de învățământ FR și ID pot fi organizate doar la acele facultăți care au cursuri de zi, însă ele trebuiesc să parcurgă procedura de evaluare efectuată de ARACIS, conform art. 19 din HG nr.1214/2000 și art.17 din HG nr. 1011/2011.
S-a precizat că, pentru promoția 2009, în anul 2010 MECTS a emis avize în vederea ridicării de către U. S. Haret a tipizatelor pentru diplomele de licență, numai pentru specializările care au funcționat legal prin hotărâri de guvern.
Rezultă că M. Educației Naționale nu a aprobat tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant.
Cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă, instanța a reținut pe de o parte, că această pârâtă nu a negat dreptul reclamantului și nici actele prin care a recunoscut acestuia calitatea de licențiat în drept, iar adeverința eliberată reclamantului, menționată mai sus nu a fost anulată nesolicitându-se, în instanță, nici de către M. Educației Naționale anularea acesteia, respectiv analizarea criteriilor de obținere a acesteia.
Pe de altă parte, instanța a reținut că obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă, interdependentă de aprobarea tipizării formularelor tipizate pentru diplomele de licență de către pârâtul M. Educației Naționale, astfel încât obligația primei pârâte nu poate fi îndeplinită decât în măsura în care cel de-al doilea pârât ar fi obligat să aprobe tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant.
Cu privire apărările pârâtului – chemat în garanție M. Educației Naționale care vizează faptul că pârâta U. S. Haret nu era acreditată, în anul 2006, când s-a înscris reclamantul, să organizeze la Facultatea de Studii Juridice și Administrative din B., forma de învățământ de la distanță (ID) deoarece nu urmase procedura de evaluare academică, instanța a reținut următoarele:
În culpă pentru situația creată reclamanților se află M. Educației Naționale, instituție care avea potrivit Legii nr. 442/2003, Legii nr. 88/1993, Legii nr. 84/1995, OUG nr. 75/2005 aprobată prin Legea nr. 87/2006, Ordinului nr. 3404/2006 și HG nr. 366/2007, atribuții de control și de cenzură a activității desfășurate și organizate de către pârâta U. S. Haret, având pârghiile necesare stopării unor eventuale organizări ale formei de învățământ de la distanță, în situațiile în care ar fi constatat că aceasta nu este în concordanță cu prevederile legale.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta U. S. Haret a informat în mod public că are acreditare sau autorizare pentru toate specializările din cadrul facultăților sale, inclusiv pentru forma de învățământ de la distanță, iar în Regulamentul de organizare și funcționare al Universității se precizează în mod expres că aceasta organizează și forma de învățământ de la distanță (ID).
Sub acest aspect, instanța a reținut că, anterior pârâtul M. Educației Naționale nu a invocat neregularități în organizarea de către pârâta U. S. Haret a studiilor reclamantului.
Or, câtă vreme pârâtul M. Educației Naționale nu a pus în discuție și invocat anterior legalitatea formei de învățământ la distanță, nereacționând în nici un fel, potrivit dovezilor depuse la dosar, în sensul interzicerii funcționării și organizării acesteia, instanța a reținut că nu poate avea repercusiuni asupra situației reclamantului.
Nici în prezentul litigiu pârâtul M. Educației Naționale nu a formulat vreo cerere prin care să solicite să se constate de către instanță nelegalitatea organizării și funcționării de pârâta U. S. Haret a formei de învățământ la distanță pentru Facultatea de Management.
Instanța a mai reținut și că pârâta U. S. Haret a susținut în prezentul litigiu faptul că pârâtul-chemat în garanție M. Educației Naționale și-a schimbat propria conduită cu privire la aspectele în discuție avută până în anul 2009, susținere necontestată în vreun fel de M. Educației Naționale.
Instanța a reținut și că reclamantul a susținut examenul de licență în iulie 2009, OG nr. 10/2009 fiind publicată în Monitorul Oficial al României ulterior, la data de 20.08.2009, astfel încât acest act normativ nu îi este aplicabil, neretroactivând.
Având în vedere prevederile art. 7 și 38 din OMECT nr. 2284/2007 și OMECT nr. 4022/2008, ținând seama că, pentru tipărirea și difuzarea către pârâta U. S. Haret a formularelor în discuție de către ROMDIAC S.A. este necesară aprobarea pârâtului-chemat în garanție M. Educației Naționale, luând în considerare că reclamantul are dreptul la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă, instanța a admis cererea de chemare în plată și cererea de chemare în garanție.
Referitor la solicitarea de obligare a chematului în garanție la plata tuturor sumelor solicitate de reclamant cu titlu de daune pârâtei Universitate S. Haret, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, având în vedere soluția de admitere a cererii reclamantului, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a făcut aplicarea art. 274 Cod procedură civilă referitor la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant în proces, precum și la cele solicitate de pârâtă de la chematul în garanție.
Cu privire la onorariul de avocat solicitat de pârâtă a fi inclus în cheltuielile de judecată la care să fie obligat chematul în garanție, instanța a reținut că în ordinul de plată de la fila 44 din dosar se face vorbire de suma de_ lei achitată de pârâtă cu titlu de onorariu de avocat conform contractelor nr._, până la_, contracte a căror dată nu este indicată în ordinul de plată.
Pârâtul a depus însă la dosar, pentru litigiul de față, contractul de asistență juridică nr._/30.09.2013, astfel încât, față de neprecizarea datei contractului de asistență juridică în ordinul de plată de mai sus, instanța a reținut că acesta nu poate face dovada plății onorariului de avocat de către pârâtă, onorariu care este indicat în contractul de asistență juridică nr._/30.09.2013.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ( fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) care a criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând următoarele:
1. prima critică vizează faptul că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.7 c.p.civ., instanța reținând doar cererea de chemare în judecată fără a lua în considerare și apărările MEN formulate în cauză, motivarea fiind una superficială fără a fi combătute argumentele și apărările formulate, refuzul MEN de a aproba tipărirea formularelor neputând fi circumscris dispozițiilor art. 2 alin.1 lit.i din Legea nr. 554/2006, în condițiile în care nici un act normativ nu obligă MEN să aprobe tipărirea de formulare tipizate pentru diplomele de licență decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat în condițiile legii.
2.O altă critică încadrată în motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, vizează împrejurarea că obligarea recurentei la aprobarea tipăririi formularelor tipizate în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiul securității raporturilor juridice consacrat de Constituția României.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a analizat prevederile art. 3 din Legea nr. 443/2002, 116 ind.1 alin.3 din Legea 84/1995 și art. 17 din HG 1011/2011 în sensul că este necesară și obligatorie autorizarea și a formelor de învățământ ID și FR chiar în condițiile în care U. primise acreditare/autorizare pentru forma de învățământ zi.
În opinia recurentei, prima instanță era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamantă era realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată de OUG nr.75/2005.
Prin urmare pentru studenții care au urmat cursurile la formele de învățământ FR și ID care nu au fost acreditate/autorizate provizoriu conform legii, U. S. Haret nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin să emită diplome care să ateste promovarea acesteia.
3. Se mai arată că motivarea instanței de fond legată de termenul de eliberare a diplomelor nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii. Faptul că U. S. Haret a eliberat adeverințe ce ar atesta efectuarea de studii este un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei universități.
Instanța era obligată să aplice prevederile legale și numai a acolo unde legea nu distinge să facă aplicarea principiilor de drept, astfel că în speță nu se putea da eficiență principiului aparenței în drept.
Altfel spus, în baza principiului legalității, o faptă ilicită nu poate deveni licită, neexistând nici o aparență în drept câtă vreme nu există norme legale imperative ce nu au fost respectate, iar beneficiarul avea sau trebuia să aibă cunoștință de acest lucru printr-o minimă diligență.
Mai mult se arată că există neconcordanțe între numărul de tipizate solicitate în sensul că în anul 2011 numărul de solicitări a crescut la_ de la 27.000 cât s-au cerut în 2010.
De altfel chiar pârâta USH recunoaște, prin adresa nr._/18.11.2010 că nu a solicitat diplome de licență pentru cei_ de absolvenți la forma de învățământ ID, deoarece situația acestora urma a fi clarificată prin OG 10/2009.
4.Cu privire la cheltuielile de judecată s-a solicitat a se constata că MEN nu se află în culpă procesuală nefiind ținut de vreo prevedere legală care să ducă la îndeplinire obligațiile instituției de învățământ superior neputându-i-se imputa MEN că au fost urmate cursuri fără să existe autorizație de învățământ provizorie pentru specializarea și forma de învățământ urmate de reclamant.
În drept au fost invocate prevederile legale precitate.
Recursul a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimata U. S. Haret a formulat întâmpinare (f.14) prin care a solicitat respingerea recursului, invocând următoarele considerente:
Instanța de fond a admis în mod corect cererea de chemare în garanție, asigurând efectiv punerea în executare a obligației intimatei pârâte de a elibera diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
S-a făcut referire la art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 emis de către ministrul educației prin care se recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau acreditate să organizeze cursuri de zi, arătându-se că acest fapt conferă reclamantului dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență însoțită de suplimentul la diplomă, conform pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor la finalizarea studiilor aprobată de Senatul Universității S. Haret și înregistrată sub nr. 1405/21.05.2009.
MECTS sau ARACIS ( Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior ) nu au demarat sau finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că intimata a acționat în afara cadrului legal.
Recurentul nu este nevoit să procedeze la recunoașterea studiilor sau diplomelor, având posibilitatea conferită de art.6 din Legea nr. 443/2002, de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Se mai arată că nu ne aflăm în situația depășirii atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond care a apreciat corect în aplicarea art. 35 din OMECT 2284/2007 întrucât reclamantului, absolvent al examenului de licență din 2009, i s-a eliberat actului de studii ce îl îndreptățea la eliberarea diplomei de licență.
Potrivit art. 60 alin.1 din Legea nr.84/1995 în forma în vigoare pe perioada de școlarizare a reclamantului formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ ce au cursuri la zi fără a fi necesară acreditarea unei distincte pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de studii în condițiile art. 29 alin.3 și 4 din OUG 75/2005 în vigoare la data începerii studiilor de către reclamant.
Totodată se invocă prevederile art. 4 din HG 535/1999 potrivit cu care nu era necesară autorizarea de funcționare provizorie pentru formele de învățământ seral sau fără frecvență dacă specializările respective erau acreditate sau autorizate la forma de învățământ la zi.
Se mai invocă art. 5 din HG 916/2005 cu mențiunea că aceasta nu vizează formele de învățământ ci structurile și specializările prevăzute în anexele la lege.
Totodată se invocă art. 1 din HG 1175/2006 concluzionându-se că U. S. Haret a funcționat într-un cadru legal.
Intimata a făcut trimitere la adresa nr._/25.06.2009 emisă de M. Educației, Cercetării și Inovării din care rezultă că tipărirea și eliberarea actelor de studii ale reclamantului nu se putea realiza decât cu aprobarea scrisă a MEN ( fost METCS) ca autoritate competentă motiv pentru care a fost chemată în garanție.
S-au invocat și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO privind interzicerea discriminării.
S-a mai arătat că refuzul MECTS nu este justificat.
Intimata susține că a funcționat în cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pentru domeniile pentru care erau acreditați/autorizați să organizeze cursuri de zi, nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și nr. 635/2008 precum și nici după . OUG nr. 75/2005, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales ministerul nu au sesizat nereguli.
Celelalte susțineri din recurs privind neanalizarea hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu nu pot fi reținute în opinia intimatei întrucât nu fac obiectul cererii de chemare în garanție.
S-a depus practica judiciară și s-au solicitat cheltuieli de judecată potrivit chitanței atașate.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare ci a susținut concluzii oral.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că reclamantul a urmat cursurile USH, Facultatea de Management din B. specializarea Management, promoția 2009 forma de învățământ ID și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009 și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, aspect necontestat de pârâtă, care susține prin întâmpinare că i-a eliberat reclamantei adeverința nr. 2019/23.07.2009 ( f.15 dos fond).
Din probele administrate mai rezultă că între reclamant, în calitate de student și pârâta U. S. Haret s-au derulat relații contractuale în cadrul cărora pârâta, s-a obligat să asigure pregătirea profesională a reclamantului, potrivit prevederilor Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, H.G. nr. 88/2005 și Legii nr. 87/2006 și potrivit prevederilor legale citate, evaluarea pregătirii prin organizarea, la finalizarea studiilor, a examenului de licență și să emită diploma care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență. La rândul său, reclamantul și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență. Astfel, în anul 2009, reclamantul a susținut și promovat examenul de licență, astfel cum rezultă din adeverința antemenționată, eliberată chiar de pârâta U. S. Haret. Această adeverință a fost emisă potrivit art. 38 din Ordinul nr. 2.284/2007 emis de M. Educației, Cercetării și Tineretului, privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior conform căruia, ,după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.""
Ca atare, pârâta U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea facultății, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat al reclamantei, să elibereze și diploma de licență. Potrivit dispozițiilor finale ale art. VII, din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor Universității S. Haret, ,,instituția organizatoare a examenelor de licență/diplomă/disertație, eliberează diploma de licență, respectiv diploma de master, însoțite de suplimentul de diplomă, după cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență/diplomă/master. Până la eliberarea diplomei de licență/master, facultățile eliberează, la cerere, adeverințe prin care se certifică promovarea examenului de licență...".
Prin eliberarea adeverinței de studii, pârâta consfințește practic realitatea că reclamantul a absolvit facultatea și a dobândit titlul de licențiat. Ca urmare a acestui titlu, ea poate pretinde în mod legal eliberarea diplomei de licență.
Refuzul de a elibera diploma pe motivul că specializarea urmată de reclamant nu a fost niciodată autorizată provizoriu/acreditată nu are o justificare legală.
În acest context, primul motiv de recurs pct.1 primul alineat, ce poate fi încadrat pe prevederile art. 304 pct. 7 c.p.civ., va fi înlăturat, instanța de fond analizând cererea cu referire concretă la apărările invocate de chematul în garanție prin întâmpinare, reținând lipsa necesității acreditării formelor de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă și a specializărilor.
În ce privește motivele de recurs dezvoltate la punctele 1 partea a IIa, 2 și 3 referitoare la soluționarea cererii de chemare în garanție și respectiv a cererii principale cu aplicarea greșită a legii, deși se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 c.pciv. Curtea le va înlătura de asemenea ca neîntemeiate.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut obligația legală a chematei în garanție de a proceda la emiterea formularelor tipizate de diplomă de licență în temeiul art. 7 și 38 din OMECT 2284/2007 și 4022/2008 la solicitarea unității de învățământ emitentă a adeverinței de licență dar și refuzul nejustificat al chematei în garanție.
În primul rând, trebuie precizat că susținerile chematei în garanție referitoare la necesitatea acreditării/ autorizării nu pot fi reținute deoarece aspectul criticat nu formează obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de judecată nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cererea de chemare în judecată vizează doar eliberarea diplomei de licență ca urmare a promovării examenului de licență și dobândirii titlului de licențiat.
În al doilea rând, se impune a se menționa că pârâta U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de învățământ, aparență rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc.
Pârâta a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență) și a recunoscut reclamantului calitatea de licențiat. Aceste acte nu sunt revocate sau anulate, astfel că se bucura de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței și nici nu a cerut printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către pârâta U. S. Haret. De asemenea, din actele dosarului rezultă că chematul în garanție M. Educației nu a sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și chiar, mai mult decât atât, a aprobat în parte cererea pârâtei de a aviza tipărirea formularelor de diplomă, ceea ce echivalează cu recunoașterea de către METCS a faptului că instituția pârâtă a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, considerente față de care nu pot fi reținute apărările invocate sub acest aspecte de către partea chemată în garanție prin întâmpinarea depusă la dosar.
În al treilea rând, eventualele disfuncționalități existente la nivelul conducerii instituției de învățământ superior privat, privind formele de învățământ pe care era îndreptățită conform legii a le derula, nu pot fi opuse absolventului unor cursuri de învățământ superior ce a parcurs și etapa examenului de licență, pentru a se motiva refuzul eliberării actului doveditor al absolvirii efective a acestor cursuri, cu atât mai mult cu cât se poate reține lipsa de diligență a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin instituțiile specializate, de a supraveghea corectitudinea procesului de învățământ (în acest sens ARACIP este o instituție publică de interes național, în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, cu personalitate juridică și cu buget propriu de venituri și cheltuieli, înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea nr. 87/2006, care realizează evaluarea externă a calității educației oferite de instituțiile de învățământ preuniversitar și de alte organizații furnizoare de educație, precum și autorizarea, acreditarea și evaluarea periodică a unităților de învățământ preuniversitar).
Ca atare, raportat la considerentele expuse, curtea de apel reține că pârâta U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii - act prin care s-a recunoscut calitatea de licențiat și care nu a fost revocat ori anulat, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ - să elibereze și diploma de licență, dar această obligație nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a remis pârâtei formularele tipizate necesare.
În consecință, acțiunea formulată de reclamant este întemeiată și a fost corect admisă de prima instanță care a obligat pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a absolvirii cursurilor și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009.
În ce privește cererea de chemare în garanție, aceasta este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 Cod procedură civilă.
Obligația pârâtei U. S. Haret de eliberare a diplomei de licență este corelativă obligației intimatului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba tipărirea diplomei de licență deoarece pentru tipărire instituția de învățământ are nevoie de avizul chematului în garanție. Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, ,,formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.”
Prin urmare, admiterea acestei cereri asigură efectiv punerea în executare a sentinței, în condițiile în care eliberarea de către pârâtă a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție. Între pârâtă și chemata în garanție există ca atare un raport juridic izvorât din lege în temeiul căruia, la solicitarea pârâtei, ministerul este obligat să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unui aviz în vederea tipăririi formularelor actelor de studii, să emită acest aviz dacă este cazul și să desemneze o societate comercială care să tipărească aceste formulare.
În lipsa admiterii cererii, această obligație a pârâtei nu ar putea fi dusă la îndeplinire deoarece M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză tipărirea formularelor tipizate necesare.
În ce privește cel de-al patrulea motiv de recurs, referitor la greșita soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată și care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 c.p.civ, se va înlătura de asemenea ca neîntemeiat, în dispozitivul sentinței atacate nefiind obligată chemata în garanție la plata de cheltuieli de judecată către reclamant ci către pârâtul care a formulat cererea de chemare în garanție, cu reținerea corectă a culpei procesuale a chematei în garanție în condițiile art. 274 c.p.civ. și în raport de soluția dată asupra cererii principale.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 c.p.civ. raportat la art. 304 și 3041 c.p.civ., urmează să respingă recursul declarat ca nefondat și să mențină hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Față de dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, va obliga recurentul la plata către intimata pârâtă a cheltuielilor de judecată conform dovezilor atașate și va lua act că intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ( fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) împotriva sentinței civile nr. 6405/CA/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. -Secția a IIa Civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul cu numărul de mai sus.
Obligă recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la plata către intimata pârâtă U. S. HARET a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată –onorariu avocațial.
Ia act că reclamantul intimat nu a cerut cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Lorența B. S. G. R. Grațiela M.
Grefier,
M. C.
Red. R.G.M../8.04.2014
Tehnored.: M. C./ 09.04.2014/ - 2 ex.
Jud. fond: A. T. V.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 67/2014.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1820/2014.... → |
|---|
