Obligaţia de a face. Decizia nr. 1873/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1873/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 2711/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1873/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 24 iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte: R. Grațiela M. - judecător
Lorența B. - judecător
S. P. G. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 248 din data de 25 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._ având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2014, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în baza art. 146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, potrivit art. 260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 iunie 2014.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 248 din data de 25 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._ s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. K. N. în contradictoriu cu pârâta U. „S. Haret” și în consecință pârâta a fost obligată să-i elibereze părții reclamante Diploma de licență pentru specializarea Limba și Literatura Engleză – Limba și Literatura Germană și Suplimentul la Diplomă, aferente Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității S. Haret București, pe care a absolvit-o în anul 2009.
Pârâta a fost obligată la plata către partea reclamantă a sumei de 350,00 lei cheltuieli de judecată.
S-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și, în consecință chematul în garanție a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de licență și Suplimentul la Diplomă pentru reclamanta S. K. N..
Chemata în garanție a fost obligată la plata către pârâtă a sumei de 1020,00 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) care a criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând următoarele:
1. Prima critică a privit motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPCIV, invocându-se, în esență, greșita aplicare a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 84/1995.
Mai mult, în opinia recurentei, prima instanță era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamantă era realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată de OUG nr.75/2005.
Având în vedere că reclamanta nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățită să obțină diploma de licență.
S-a mai arătat că formularele diplomelor nu se liberează oricui ci presupune îndeplinirea mai multor condiții instituția de învățământ solicitantă putând solicita un număr de exemplare după ca a făcut dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate autorizate să funcționeze provizoriu. În acest sens U. S. Haret a solicitat ministrului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor pentru anii 2008,2009 și 2010. Practic recurentul și-a îndeplinit obligațiile legale iar dacă respectivele tipizate nu au fost gestionate corespunzător, acest fapt nu îi este imputabil.
Prima instanță a ignorat prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a analizat prevederile art. 3 din Legea nr. 443/2002, 116 ind. 1 alin. 3 din Legea 84/1995 și art. 17 din HG 1011/2011 în sensul că este necesară și obligatorie autorizarea și a formelor de învățământ ID și FR chiar în condițiile în care U. primise acreditare/autorizare pentru forma de învățământ zi.
Motivarea instanței de fond legată de termenul de eliberare a diplomelor nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Într-adevăr, instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. În caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de instituția care a organizat forma de învățământ fără să respecte legea.
Se mai arată că U. S. Haret a solicitat ICCJ anularea HG 676/2007 și 635/2008 însă prin decizia 4726/29.10.2009 această cerere s-a respins ca neîntemeiată, reținându-se competența Guvernului de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități.
Instanța de fond a obligat MEN la aprobarea tipăririi formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare, în condițiile în care U. S. Haret a organizat programe de studii la forma de învățământ la distanță fără parcurgerea procedurii legale de acreditare/ autorizare.
2. Cu privire la cheltuielile de judecată s-a solicitat a se constata că MEN nu se află în culpă procesuală nefiind ținut de vreo prevedere legală care să ducă la îndeplinire obligațiile instituției de învățământ superior neputându-i-se imputa MEN că au fost urmate cursuri fără să existe autorizație de învățământ provizorie pentru specializarea și forma de învățământ urmate de reclamant.
În drept au fost invocate prevederile legale precizate.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 100 lei.
Intimata U. S. Haret a formulat întâmpinare (f.35) prin care a solicitat respingerea recursului, invocând următoarele considerente:
Instanța de fond a admis în mod corect cererea de chemare în garanție, asigurând efectiv punerea în executare a obligației intimatei pârâte de a elibera diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
Pentru tipărirea și difuzarea către intimata pârâtă a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de METCS, conform art. 7 din OMECT nr. 2284/2007, este necesară aprobarea scrisă a MECTS, aspect ce rezultă și din conținutul adresei nr._/25.06.2009, cererile nefiind aprobate de minister.
Din adresa menționată, rezultă fără echivoc, în opinia intimatei, că tipărirea și eliberarea actelor de studii nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisă a ministerului.
S-au invocat și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO privind interzicerea discriminării.
S-a mai arătat că refuzul MECTS nu este justificat.
Intimata susține că a funcționat în cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pentru domeniile pentru care erau acreditați/autorizați să organizeze cursuri de zi, nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și nr. 635/2008 precum și nici după . OUG nr. 75/2005, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales ministerul nu au sesizat nereguli.
Celelalte susțineri din recurs privind neanalizarea hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu nu pot fi reținute în opinia intimatei întrucât nu fac obiectul cererii de chemare în garanție.
Intimata susține că aprobarea de către aceasta a admiterii la forma de învățământ la distanță pentru specializările acreditate/autorizate corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantat prin art.32 al 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantei la facultate.
S-a făcut referire la art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 emis de către ministrul educației prin care se recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau acreditate să organizeze cursuri de zi, arătându-se că acest fapt conferă reclamantului dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență însoțită de suplimentul la diplomă, conform pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor la finalizarea studiilor aprobată de Senatul Universității S. Haret și înregistrată sub nr. 1405/21.05.2009.
MECTS sau ARACIS (Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior) nu au demarat sau finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că intimata a acționat în afara cadrului legal.
Recurentul nu este nevoit să procedeze la recunoașterea studiilor sau diplomelor, având posibilitatea conferită de art.6 din Legea nr. 443/2002, de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Se mai arată că nu ne aflăm în situația depășirii atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond care a apreciat corect în aplicarea art. 35 din OMECT 2284/2007 întrucât reclamantului, absolvent al examenului de licență din 2009, i s-a eliberat actului de studii ce îl îndreptățea la eliberarea diplomei de licență.
Potrivit art. 60 alin.1 din Legea nr. 84/1995 în forma în vigoare pe perioada de școlarizare a reclamantului formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ ce au cursuri la zi fără a fi necesară acreditarea unei distincte pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de studii în condițiile art. 29 alin.3 și 4 din OUG 75/2005 în vigoare la data începerii studiilor de către reclamant.
Totodată, se invocă prevederile art. 4 din HG 535/1999 potrivit cu care nu era necesară autorizarea de funcționare provizorie pentru formele de învățământ seral sau fără frecvență dacă specializările respective erau acreditate sau autorizate la forma de învățământ la zi.
Se mai invocă art. 5 din HG 916/2005 cu mențiunea că aceasta nu vizează formele de învățământ ci structurile și specializările prevăzute în anexele la lege.
Totodată, se invocă art. 1 din HG 1175/2006 concluzionându-se că U. S. Haret a funcționat într-un cadru legal.
Intimata a făcut trimitere la adresa nr._/25.06.2009 emisă de M. Educației, Cercetării și Inovării din care rezultă că tipărirea și eliberarea actelor de studii ale reclamantului nu se putea realiza decât cu aprobarea scrisă a MEN ( fost METCS) ca autoritate competentă motiv pentru care a fost chemată în garanție.
S-a depus practica judiciară și s-au solicitat cheltuieli de judecată potrivit chitanței atașate.
Recurenta chemată în garanție a formulat răspuns la întâmpinare (f.72) prin care a solicitata admiterea recursului reiterandu-se cele susținute în cuprinsul cererii.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 8 NCPCIV și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că reclamanta a urmat cursurile USH, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, potrivit adeverinței nr. 1801/09.07.2009 (f.11 dos fond inițial).
Din probele administrate mai rezultă că între reclamantă, în calitate de student și pârâta U. S. Haret s-au derulat relații contractuale în cadrul cărora pârâta s-a obligat să asigure pregătirea profesională a reclamantei, potrivit prevederilor Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, H.G. nr. 88/2005 și Legii nr. 87/2006 și potrivit prevederilor legale citate, evaluarea pregătirii prin organizarea, la finalizarea studiilor, a examenului de licență și să emită diploma care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență. La rândul său, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență. Astfel, în anul 2009, reclamanta a susținut și promovat examenul de licență, astfel cum rezultă din adeverința antemenționată, eliberată chiar de pârâta U. S. Haret. Această adeverință a fost emisă potrivit art. 38 din Ordinul nr. 2.284/2007 emis de M. Educației, Cercetării și Tineretului, privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior conform căruia, ,după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.""
Ca atare, pârâta U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea facultății, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat al reclamantei, să elibereze și diploma de licență. Potrivit dispozițiilor finale ale art. VII, din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor Universității S. Haret, ,,instituția organizatoare a examenelor de licență/diplomă/disertație, eliberează diploma de licență, respectiv diploma de master, însoțite de suplimentul de diplomă, după cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență/diplomă/master. Până la eliberarea diplomei de licență/master, facultățile eliberează, la cerere, adeverințe prin care se certifică promovarea examenului de licență...".
Prin eliberarea adeverinței de studii, pârâta consfințește practic realitatea că reclamantul a absolvit facultatea și a dobândit titlul de licențiat. Ca urmare a acestui titlu, ea poate pretinde în mod legal eliberarea diplomei de licență.
Refuzul de a elibera diploma pe motivul că specializarea urmată de reclamant nu a fost niciodată autorizată provizoriu/acreditată nu are o justificare legală.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut obligația legală a chematei în garanție de a proceda la emiterea formularelor tipizate de diplomă de licență în temeiul art. 7 și 38 din OMECT 2284/2007 și 4022/2008 la solicitarea unității de învățământ emitentă a adeverinței de licență dar și refuzul nejustificat al chematei în garanție.
În primul rând, trebuie precizat că susținerile chematei în garanție referitoare la necesitatea acreditării nu pot fi reținute deoarece aspectul criticat nu formează obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de judecată nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cererea de chemare în judecată vizează doar eliberarea diplomei de licență ca urmare a promovării examenului de licență și dobândirii titlului de licențiat.
În al doilea rând, se impune a se menționa că pârâta U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de învățământ, aparență rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc.
Pârâta a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență) și a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat. Aceste acte nu sunt revocate sau anulate, astfel că se bucura de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței și nici nu a cerut printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către pârâta U. S. Haret. De asemenea, din actele dosarului rezultă că chematul în garanție M. Educației nu a sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și chiar, mai mult decât atât, a aprobat în parte cererea pârâtei de a aviza tipărirea formularelor de diplomă, ceea ce echivalează cu recunoașterea de către METCS a faptului că instituția pârâtă a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, considerente față de care nu pot fi reținute apărările invocate sub acest aspecte de către partea chemată în garanție prin întâmpinarea depusă la dosar.
În al treilea rând, eventualele disfuncționalități existente la nivelul conducerii instituției de învățământ superior privat, privind formele de învățământ pe care era îndreptățită conform legii a le derula, nu pot fi opuse absolventului unor cursuri de învățământ superior ce a parcurs și etapa examenului de licență, pentru a se motiva refuzul eliberării actului doveditor al absolvirii efective a acestor cursuri.
Cu atât mai mult se poate reține lipsa de diligență a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin instituțiile specializate, de a supraveghea corectitudinea procesului de învățământ (în acest sens ARACIP este o instituție publică de interes național, în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, cu personalitate juridică și cu buget propriu de venituri și cheltuieli, înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea nr. 87/2006, care realizează evaluarea externă a calității educației oferite de instituțiile de învățământ preuniversitar și de alte organizații furnizoare de educație, precum și autorizarea, acreditarea și evaluarea periodică a unităților de învățământ preuniversitar).
Ca atare, raportat la considerentele expuse, curtea de apel reține că pârâta U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii - act prin care s-a recunoscut calitatea de licențiat și care nu a fost revocat ori anulat, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ - să elibereze și diploma de licență, dar această obligație nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a remis pârâtei formularele tipizate necesare.
În consecință, acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată și a fost corect admisă de prima instanță care a obligat pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a absolvirii cursurilor și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009.
În ce privește cererea de chemare în garanție, aceasta este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 Cod procedură civilă.
Obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă obligației intimatului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba tipărirea diplomei de licență deoarece pentru tipărire instituția de învățământ are nevoie de avizul chematului în garanție. Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, ,,formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.”
Prin urmare, admiterea acestei cereri asigură efectiv punerea în executare a sentinței, în condițiile în care eliberarea de către pârâtă a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție. Între pârâtă și chemata în garanție există ca atare un raport juridic izvorât din lege în temeiul căruia, la solicitarea pârâtei, ministerul este obligat să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unui aviz în vederea tipăririi formularelor actelor de studii, să emită acest aviz dacă este cazul și să desemneze o societate comercială care să tipărească aceste formulare.
În lipsa admiterii cererii, această obligație a pârâtei nu ar putea fi dusă la îndeplinire deoarece M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză tipărirea formularelor tipizate necesare.
Motivul al doilea de recurs, referitor la greșita soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată se va înlătura de asemenea ca neîntemeiat, în dispozitivul sentinței atacate nefiind obligată chemata în garanție la plata de cheltuieli de judecată către reclamant ci către pârâtul care a formulat cererea de chemare în garanție, cu reținerea corectă a culpei procesuale a chematei în garanție în condițiile art. 453 NCPCIV.
Față de considerentele ce preced, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile formulate de recurentă, drept pentru care, în baza art. 496 alin.1 NCPCIV, va respinge recursul declarat și va menține sentința atacată, ca temeinică și legală.
Față de dispozițiile art. 453 NCPCIV, va obliga recurentul la plata către intimata pârâtă a cheltuielilor de judecată conform dovezilor atașate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) împotriva sentinței civile nr. 248/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția Civilă în dosarul cu numărul de mai sus.
Obligă recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la plata către intimata pârâtă U. S. HARET a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată –onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2014.
Președinte Judecător Judecător
R. Grațiela M. Lorența B. S. P. G.
Grefier
G. P.
Red. RGM/28.08.2014
Tehnored. G.P/28.08.2014/5ex
Jud Fond: M.D.V.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 42/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1878/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
