Anulare act administrativ. Sentința nr. 42/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 42/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 1961/119/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 42/F/2014
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Grațiela M.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr._/G II/16.07.2013, cauză sosită prin declinare de competență de la Tribunalul C..
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se prezintă avocat C. N. pentru reclamantul N. I., lipsă fiind pârâta Agenția Națională de Integritate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că pârâta Agenția Națională de Integritate a depus la dosar întâmpinare și un set (două) copii după documentația ce a stat la baza întocmirii Raportului de evaluare nr._/G/II/16.07.2013, certificată conform cu originalul, ce a fost comunicată reclamantului.
Instanța constată că pârâta a depus la dosar înscrisurile existente deja la dosarul cauzei și comunicate anterior.
Avocat C. N. învederează că are cunoștință de înscrisurile depuse de pârâta Agenția Națională de Integritate.
Întrebat fiind, declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
În temeiul art. 244 alin. 1 NCPCiv, instanța declară cercetarea judecătorească închisă, și acordă cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentantul convențional al reclamantului, avocat C. N. solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, și în consecință anularea Raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate (ANI) - Inspecția de Integritate, înregistrat sub nr._/G 11/16.07.2013.
Raportul de evaluare, după ce descrie, în detaliu, activitățile și funcțiile exercitate anterior dobândirii calității de ales local, respectiv aceea de Vicepreședinte al Consiliului Județean C., conchide că reclamantul nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților, în sensul art.87 alin.(l) lit. d) din Legea nr.161/2006, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, întrucât în perioada 25 iunie 2012 - prezent, simultan cu funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean C. ar fi deținut și funcția de administrator al S.C. Prelucrarea Lemnului „Gerend" S.R.L. Inspectorul de integritate a constatat că reclamantul nu a renunțat la funcția de administrator la S.C. Prelucrarea Lemnului „Gerend" S.R.L., deținută anterior alegerii sale în funcția de vicepreședinte al Consiliului Județului C., în termen de 15 zile de la alegere, așa încât în prezent se găsește în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin.(l) lit. d) din Legea nr.161/2003.
In ceea ce-l privește, această stare de incompatibilitate nu a existat și nu există nici în prezent, întrucât S.C. Prelucrarea Lemnului „Gerend" S.R.L., a luat act de demersul reclamantului, de a înceta toate raporturile juridice pe care le avea cu societatea, adoptând în acest sens, Hotărârea A.G.A nr.2/15.06.2012, înregistrată sub nr. 344/16.06.2012. Într-adevăr, potrivit art. 2 din Hotărârea A. nr.2/15.06.2012 adoptată anterior dobândirii funcției de vicepreședinte al Consiliului Județean C., respectiv anterior datei de 25 iunie 2012 s-a luat act de cererea domnului N. I., pentru încetarea tuturor funcțiilor deținute la societate, rămânând doar asociat.
Constatările inspectorului de integritate, consemnate în cuprinsul Raportului de evaluare contestat, privind nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la regimul incompatibilităților, în sensul art.87 alin.(l) lit. d) din Legea nr.161/2003 sunt greșite, deoarece în opinia sa există și la această dată, este susținută de împrejurarea că, începând cu data de 25 iunie 2012, când reclamantul a fost ales în funcția de Vicepreședinte al Consiliului Județean C. și până în prezent, simultan cu această funcție a deținut și funcția de administrator al S.C. Prelucrarea Lemnului „Gerend" S.R.L.
S.C. Prelucrarea Lemnului „Gerend" S.R.L, la solicitarea domnului N. I., a adoptat Hotărârea nr.2/15.06.2012, prin care s-a luat act de renunțare la toate funcțiile deținute în această societate. Hotărârea adoptată a fost urmată de încetarea raporturilor juridice de muncă, concretizată prin Decizia din 27.06.2012, a administratorului societății. Decizia mai sus menționată a fost comunicată și Inspecției Muncii, care a luat act de încetarea contractului de muncă al reclamantului, operând în acest sens în Registrul General de Evidență al Societăților, dovada existând la dosar depusă.
Cert este că, după data de 25.06.2012 nu a mai îndeplinit nicio atribuție administrativă în cadrul S.C. Prelucrarea Lemnului „Gerend" S.R.L și nici nu a încasat sume de bani cu titlu de salariu sau cu titlu de indemnizație. Pârâta a considerat că înmatricularea unei hotărâri A. la Oficiul Registrul Comerțului devine opozabilă „erga omnes”. Devine opozabilă, dar mai întâi de toate trebuie făcută precizarea că opozabilitatea se referă la hotărâri existente. Această hotărâre A. produce efecte între acționari și față de subiectele cărora li se adresează de la momentul adoptării sale, iar nu de la momentul la care este înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului. O asemenea obligație de înregistrare la Oficiul Registrul Comerțului nu există pentru societățile de persoane și societățile hibrid cum este societatea comercială la care reclamantul este administrator. Ea este obligatorie pentru societățile pe acțiuni. Pentru nedepunerea acestor hotărâri, legiuitorul prevede sancțiuni cu amendă. În nici un caz această obligativitate nu incumbă societăților cu răspundere limitată. Menționează faptul că a precizat cu privire la opozabilitatea hotărârii sau care a fost sfera persoanelor în raport de care această hotărâre își produce efecte de la data înmatriculării ei la Oficiul Registrul Comerțului. În această sferă cu privire la opozabilitate nu intră autoritățile statului, acestea verificând de fapt legalitatea acestor acte și nicidecum opozabilitatea lor.
În cazul societăților cu răspundere limitată, legea societăților comerciale nu reglementează (ca în cazul societăților pe acțiuni - art. 131 alin.4) o obligație generală de publicitate a hotărârilor adunării generale ale asociaților cu răspundere limitată. O asemenea obligație este prevăzută doar pentru situații expres indicate de legiuitor, cum ar fi transmiterea către persoane din afara societății a părților sociale art.202 alin.(21), modificarea actului constitutiv art.29 alin.(5), dizolvarea societății art.231, art.232 din Legea nr. 31/1991.
Hotărârea prin care s-a luat act de renunțare la funcția de administrator de către reclamant nu se subscrie niciuneia din cazurile strict prevăzute de lege, pentru a se publica în Monitorul Oficial, în mod obligatoriu. Data certă, nu poate fi data publicării în Monitorul Oficial, de vreme ce această publicare nu este obligatorie.
Asociații pot ataca cu acțiune în anulare o hotărâre A. a unei societăți cu răspundere limitată dacă au fost prejudiciați în drepturile lor, în termen de 15 zile de la luare la cunoștință sau de la publicarea în Monitul Oficial, pentru motive de nulitate relativă.
Pentru motive de nulitate absolută, o asemenea hotărâre poate fi atacată oricând, într-un termen nelimitat, în condițiile art. 132 din legea societăților comerciale. Aceste termene sunt prevăzute în cadrul procedurii de promovare a acțiunii în anulare împotriva hotărârilor A.. Aceste termene privesc doar pe asociați sau în anumite cazuri și pe terți (spre exemplu, termenul prevăzut la art.62 din lege referitor la opoziție) în scopul de a le asigura protecția intereselor lor. In niciun caz aceste termene nu pot fi invocate de reprezentanții intimatului ca fiind termene de la care s-ar raporta înlăturarea cauzei de incompatibilitate.
Este evident că hotărârea prin care s-a luat act de renunțarea reclamantului la funcția de administrator al S.C. Prelucrarea Lemnului „Gerend" S.R.L a fost adoptată Ia data de 15.06.2012, cu peste zece zile în urma dobândirii funcției de vicepreședinte al Consiliului Județean C.. Data certă de pe această hotărâre și apoi celelalte dovezi din care rezultă încetarea efectivă a raporturilor de muncă și de mandat cu societatea, fac dovada susținerilor.
Nu se poate susține că, de vreme ce hotărârea A. S.C. Prelucrarea Lemnului „Gerend" S.R.L. din 15.06.2012 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României și înmatriculată la Registrul Comerțului, ea nu și-a mai produs efectele scontate respectiv nu se poate susține că prin aceasta nu s-a realizat renunțarea reclamantului la funcția de administrator. Pentru susținerile din ședința publică de astăzi, cele din răspunsul la întâmpinare, solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată privind taxele de timbru.
În temeiul art. 394 alin. 1 NCPCIV, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.12.2013 prin declinarea competenței materiale de la Tribunalul C. unde a fost înregistrată la data de 05.08.2013, reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, a solicitat instanței anularea Raportului de evaluare înregistrat sub nr._/G/II/16.07.2013 de către pârâtă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată următoarele:
În fapt, prin raportul de evaluare contestat s-a reținut că reclamantul nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților în sensul art. 87 alin.1 lit. d din Legea nr. 161/2006, întrucât în perioada 25 iunie 2012 până în prezent a deținut simultan cu funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean C. și funcția de administrator al . SRL. Mai mult, pârâta, având în vedere declarația de interese nr. 5841/10.07.2012 prin care reclamantul a menționat că deține calitatea de asociat la aceeași societate, fără a menționa funcția de administrator deținută la această societate i-a recomandat reclamantului să respecte prevederile legale privind completarea declarațiilor de interese.
În susținerea netemeiniciei și nelegalității concluziilor și recomandărilor din raportul de evaluare contestat, reclamantul a arătat că starea de incompatibilitate nu a existat și nu există nici în prezent, întrucât . SRL a luat act de demersul reclamantului de a înceta toate raporturile juridice pe care le avea, adoptând în acest sens Hotărârea A. nr. 2/15.06.2012, înregistrată sub nr. 344/16.06.2012, prin care, potrivit art. 2 „ se ia act de cererea domnului N. I. pentru încetarea tuturor funcțiilor deținute la societate, rămânând doar asociat”. Se subliniază că din sintagma „ doar asociat” rezultă că celelalte funcții, respectiv director și/sau administrator au încetat. Hotărârea respectivă a fost urmată de încetarea raporturilor juridice de muncă concretizată prin Decizia din 27.06.2012 a administratorului societății, decizie comunicată și Inspecției Muncii care a luat act de încetarea contractului de muncă al reclamantului operând în acest sens în Registrul General de Evidență al Societăților. Astfel reclamantul apreciază că o dată cu actele și operațiunile mai sus precizate, a fost derobat de demersurile necesare care să evite starea de incompatibilitate definită de Legea nr. 161/2003. Mai arată reclamantul, că după 25.06.2012 nu a mai îndeplinit nicio atribuție administrativă în cadrul . SRL și nici nu a încasat sume de bani cu titlu de salariu sau de indemnizație. Se mai arată că, practic, contractul de muncă nr. 25/14.10.2011 încheiat între societate și unul dintre administratorii societății, respectiv, reclamantul a presupus cumulul funcției de administrator cu aceea de director fiind plătită o singură remunerație, respectiv salariul de director-administrator. De altfel, nici în statul de funcții nu figurau distinct funcția de administrator și funcția de director. Pentru aceste considerente, reclamantul a sesizat societatea cu o cerere prin care renunța la toate funcțiile din societate considerând că această formulare este acoperitoare atât pentru funcția de director cât și pentru aceea de administrator. În acest context reclamantul apreciază că starea de incompatibilitate nu a existat niciodată, întrucât la data de 25.06.2012, data dobândirii funcției de vicepreședinte al Consiliului Județean C., nu mai deținea nici o funcție la . SRL. În cel mai rău caz, starea de incompatibilitate a existat circa 4 zile încadrându-se în cele 15 zile de la numirea în funcția publică, prevăzute de lege pentru renunțare.
Cât privește susținerea că data la care a renunțat la funcția de administrator ar fi data la care această renunțare s-a dat publicității și s-a menționat la Oficiul Registrului Comerțului, reclamantul o apreciază ca neîntemeiată, arătându-se că efectele hotărârii de încetare a calității de administrator s-au produs la data adoptării sale, respectiv 15.06.2012 când această hotărâre a fost înregistrată într-un registru public sub nr. 344/15.06.2012 sau cel mai târziu de la data Deciziei din 27.06.2012 de încetare a raporturilor juridice de muncă, operată ulterior la Registrul General de Evidență a Salariaților.
Se mai subliniază că o hotărâre A. luată în limitele actului constitutiv și ale legii, reprezintă voința juridică a societății însăși, motiv pentru care, în temeiul principiului relativității efectelor actelor juridice această hotărâre este obligatorie atât pentru societate ca emitentă, cât și pentru ceilalți asociați chiar dacă nu au fost prezenți la A.. În mod specific materiei societăților comerciale, pentru a asigura opozabilitatea față de terții care pot avea anumite drepturi și interese legitime în legătură cu societatea sau cu acționarii ei, art. 131 alin.4 din Legea nr. 31/1991 obligă societățile pe acțiuni să depună la Registrul Comerțului și să publice în Monitorul Oficial orice hotărâre A. sub sancțiunea civilă a inopozabilității și, respectiv, sub sancțiune contravențională. Însă această obligație revine societăților comerciale pe acțiuni și nu și societăților de persoane și respectiv societăților cu răspundere limitată. În cazul societăților cu răspundere limitată legea nu reglementează o obligație generală de publicitate a hotărârilor adunării generale a asociaților, cu excepția unor cazuri expres prevăzute de lege, care nu coincid cu cel de față. În consecință data la care a fost adoptată o hotărâre se poate dovedi prin orice mijloace de probă. Se concluzionează că hotărârea A. a fost adoptată la 15.06.2012 cu 10 zile în urma dobândiri funcției de vicepreședinte al Consiliului Județean C., hotărârea având dată certă și coroborându-se cu celelalte dovezi din care rezultă încetarea efectivă a raporturilor de muncă și de mandat ale reclamantului. Totodată, nepublicarea hotărârii în Monitorul Oficial și respectiv la Registrul Oficiului Comerțului nu poate echivala cu lipsirea de efecte juridice a hotărârii A..
În drept s-au invocat dispozițiile art. 22 alin.1 din Legea nr. 176/200 și art. 1 și 10 din Legea nr. 554/2004.
Cererea a fost legal timbrată cu 50 lei taxa judiciară de timbru.
În dovedire s-au atașat înscrisuri, respectiv raportul de evaluare contestat, hotărârea A. nr. 2/15.06.2012 ( f.15), contractul individual de muncă nr. 25/14.10.2011 pentru funcția de director dezvoltare ( f.16), decizia de încetare a contractului de muncă din funcția de director ( f. 19), extras Registrul General de Evidență a Salariaților prin care se certifică data încetării contractului de muncă –funcția de director la 25.06.2012. (f.20).
Pârâta AGENTIA NATIONALĂ DE INTEGRITATE a depus întâmpinare ( f.34) prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C..
În fața Curții de Apel B., intimata a depus o nouă întâmpinare (f.10) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În esență, pârâta a arătat că reclamantul nu poate opune terților actul de demisie adoptat prin Hotărârea A. nr. 2/15.06.2012, faptul că hotărârea a fost înregistrată într-un „ registru public” neîndeplinind condițiile de publicitate și opozabilitate prevăzute de legea Registrului Comerțului, invocându-se prevederile art.4, 5, 21 și 22 din legea nr. 26/1990. astfel se arată că prin înscrierea la Registrul Comerțului se încearcă evitarea unor situații de aparență juridică, astfel încât persoana să continue să exercite atribuțiile și activitatea în cadrul societății comerciale în urma unor decizii și proceduri interne care să fie invocate atunci când situația o cere. Chiar dacă reclamantul pretinde că a realizat demersuri pentru ieșirea din incompatibilitate, acesta nu a depus toate diligențele necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate, cea ce pune la îndoială buna sa credință. Se concluzionează că reclamantul s-a aflat în starea de incompatibilitate din 25.06.2012 și până în prezent când a deținut funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean C..
În dovedire, pârâta a atașat actele ce au stat la baza emiterii raportului de evaluare contestat în sensul art. 13 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității întâmpinării, excepție admisă de instanță prin încheierea de ședință din 21.01.2014. ( f.124) prin care instanța a decăzut pârâta din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică.
În cursul judecății s-a mai administrat proba cu înscrisuri, depunându-se pentru reclamantă un extras actualizat de la Oficiul Registrului Comerțului ( f.128) și respectiv o adeverință eliberată de . SRL ( f.131). Totodată, la cererea instanței s-a depus la dosarul cauzei un extras privind istoricul respectivei societăți eliberat de Oficiul Registrului Comerțului ( f.132).
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, prin raportul de evaluare nr. nr._/G/II/16.07.2013 contestat în termen legal de către reclamant, pârâta a reținut că reclamantul nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților în sensul art. 87 alin.1 lit. d din Legea nr. 161/2006, întrucât în perioada 25 iunie 2012 până în prezent a deținut simultan cu funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean C. și funcția de administrator al . SRL.
Deși reclamantul susține că raportul de evaluare este nelegal nu se indică niciun viciu al acestuia sub aspectul legalității, singurele critici formulate vizând netemeinicia celor reținute prin actul contestat.
Astfel, criticile reclamantului vizează aspectul că acesta nu s-a aflat în starea de incompatibilitate reținută de pârâtă întrucât . SRL a luat act de încetarea tuturor raporturile juridice pe care le avea cu reclamantul adoptând în acest sens Hotărârea A. nr. 2/15.06.2012, înregistrată sub nr. 344/16.06.2012, prin care, potrivit art. 2 „ se ia act de cererea domnului N. I. pentru încetarea tuturor funcțiilor deținute la societate, rămânând doar asociat”. Hotărârea are dată certă fiind înregistrată într-un registru public. Se mai arată că hotărârea A. produce efecte față de reclamant de la data adoptării nefiind supusă unei formalități de publicitate care să îi afecteze valabilitatea. Mai mult nici nu era obligatorie vreo procedură de publicitate pentru opozabilitatea față de terți. S-a mai învederat faptul că încetarea contractului de muncă ce viza atât calitatea de administrator al societății cât și pe aceea de director a operat de îndată fiind înregistrată și la Registrul de Evidență a Salariaților.
În contrapartidă pârâta susține că hotărârea A. trebuia înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului pentru a fi opozabilă terților, și că reclamantul trebuia să depună diligențe în acest sens.
Din actele dosarului instanța reține că prin Hotărârea nr. 91/25.06.2012 a Consiliului Județean C., reclamantul N. I. a fost ales în funcția de vicepreședinte al consiliului județean. ( f.35).
În speță reclamantul a dovedit faptul că, la cererea sa, prin Hotărârea A. nr. 2/15.06.2012, înregistrată sub nr. 344/16.06.2012 ( f. 15) potrivit art. 2 „ se ia act de cererea domnului N. I. pentru încetarea tuturor funcțiilor deținute la societate, rămânând doar asociat”.
Funcțiile deținute de reclamant au constat pe de o parte în funcția de administrator iar pe de altă parte în calitatea de director al societății cu contractul individual de muncă nr. 25/14.10.2011 ( f.16) contract ce a încetat, mențiunea fiind publicată, potrivit ,mențiunilor din Registrul General de Evidență a Salariaților la 25.06.2012. (f 19, 20).
Deși reclamantul susține că prin contractul de muncă a fost avută în vedere dubla sa calitate de administrator și respectiv de director, acest lucru nu s-a dovedit, nerezultând din contractul de muncă, iar pe de altă parte calitatea de administrator se conferă și exercită în condițiile legii nr. 31 /1990. În schimb, prin adeverința eliberată de societatea angajatoare ( f. 131) se atestă faptul că prerogativele funcției de administrator erau identice cu cele ale funcției de director, reclamantul primind o singură remunerație pentru ambele atribuții.
În ce privește revocarea din funcția de admnistrator, Curtea reține potrivit extrasului nr. 1397/31.01.2014 ( f.132) eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, aceasta nu a fost operată în acest registru decât la data de 29.07.2013, în baza cererii înregistrate la 25.07.2013.
În drept, potrivit art. 87 alin.1 lit.d din Legea nr. 161/2003 „ (1) Funcția de … vicepreședinte al consiliului județean… este incompatibilă cu:… d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice art. 91 din Legea nr. 161/2003 „ (1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local.
(2) În cazul prevăzut la art. 89, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, soțul sau ruda de gradul I a acestuia devin acționari.
(3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la . prezentei legi.”
În speță, chestiunea litigioasă ce se impune a fi dezlegată este aceea dacă hotărârea A. nr. 2/2012 prin care, la cererea reclamantului, s-a luat act de încetarea tuturor funcțiilor deținute în societate, a produs efecte juridice și de la care moment.
Curtea apreciază că pentru reclamant Hotărârea A. a produs efecte juridice de la data adoptării ei, aceasta fiind data de la care funcția de administrator al societății a încetat, formalitățile de publicitate impuse de legea privind Registrul Comerțului neavând efecte sub aspectul valabilității hotărârii A..
Mai mult, potrivit art. 54 alin.2 din Legea nr. 31/1990 „ Societatea nu poate invoca față de terți numirile în funcțiile prevăzute la alin. (1) sau încetarea acestor funcții, dacă ele nu au fost publicate în conformitate cu legea.”
Potrivit art. 131 din Legea nr. 31/1990 „(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.”
În consecință, Curtea reține că nerealizarea formalităților de publicare în Registrul Comerțului a încetării funcției de administrator nu poate avea consecințe sub aspectul datei de la care, pentru acesta a încetat calitatea, scopul oricărei forme de publicitate fiind protejarea terților.
Mai mult, obligația de efectuare a operațiunilor de publicitate revine societății și nu fostului administrator, acestuia neputându-i-se imputa vreo lipsă de diligență sub acest aspect.
Cât privește împrejurarea că hotărârea A. nu ar avea dată certă și nu ar fi opozabilă pârâtei, Curtea reține că, în materie comercială, înscrisurile sub semnătură privată nu sunt supuse prevederilor referitoare la opozabilitatea față de terți exclusiv datei certe în condițiile art. 1182 c.civ. 1864 (aplicabil în speță potrivit art. 230 din Legea nr. 71/2011 și respectiv art. 26 NCPCIV) stabilirea datei certe, dacă aceasta este contestată, putându-se face prin orice mijloc de probă.
Conchizând, Curtea reține că data hotărârii A. este cea menționată în cuprinsul acesteia, nefiind necesară vreo formalitate de înregistrare în vreun registru public, iar în sensul veridicității acesteia se reține, pe de o parte, mențiunea înregistrării făcută chiar pe aceasta, dar și împrejurarea că, imediat după aceasta, a operat încetarea contractului de muncă al reclamantului, încetare ce a fost înregistrată în Registrul General de Evidență a Salariaților la data de 25.06.2012. Se reține astfel că, cel mai târziu, calitatea de administrator al societății comerciale a încetat pentru reclamant la data de 25.06.2013, termen ce coincide cu data numirii sale în funcția de vicepreședinte al consiliului județean.
În consecință, Curtea constată că reclamantul nu s-a aflat în starea de incompatibilitate reținută, în raport de temeiurile și termenele prescrise de Legea nr. 161/2003 mai sus enunțate.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, raportat la dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea reclamantului urmând a dispune anularea Raportului de evaluare înregistrat sub nr._/G/II/16.07.2013 de către pârâta.
Față de soluția pronunțată, reținând culpa procesuală a pârâtei raportat la dispozițiile art. 453 NCPCIV va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, respectiv taxa judiciară de timbru de 50 de lei potrivit dovezilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul N. I. cu domiciliul în orașul Baraolt, . A, jud. C. și cu domiciliul procesual ales la av. C. N. cu sediul profesional în B., .. 1 în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE cu sediul în București, ..15, sector 1 București.
Dispune anularea Raportului de evaluare nr._/G/II/16.07.2013.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 de lei –taxă judiciară de timbru cu titlu de cheltuieli de judecată..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel B..
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2014.
Președinte, Grefier
R. Grațiela M. V. P.
Red:RGM18.03.2014/tehnoredVP20.03.2014/4ex
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 148/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1873/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
