Anulare act administrativ. Sentința nr. 14/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 501/64/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 14/FDosar nr._
Ședința publică din data de 11 februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte - M. C. - judecător
- G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta Î. F. - Smical A. M. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit – Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 8 București Ilfov având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 februarie 2014, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în baza art. 396 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 februarie 2014.
CURTEA :
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel B. la data de 30.10.2013, reclamanta Î. F. - Smical A. M. a chemat în judecată pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 8 București - Ilfov pentru ca să se dispună în principal anularea notificării nr._/11.07.2013 prin care cererea sa de finanțare a fost declarată neeligibilă și reevaluarea cererii de finanțare cu titlu de „Desființare construcții existente,construire centru de colectare și procesare lapte”.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că motivul pentru care cererea sa de finanțare a fost declarată neeligibilă este faptul că în doc 10.2 - Declarația privind încadrarea în categoria IMM-uri nu s-a declarat corect statutul întreprinderii, respectiv s-a bifat întreprindere autonomă și ea este întreprindere legată, fapt pentru care a formulat contestație, respinsă de Comisia de Contestații fără arătarea motivelor care au stat la baza soluției.
Pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Reclamanta a depus dosarul cererii de finanțare aferent proiectului intitulat Desființare construcții existente și construire centru de colectare și procesare lapte, iar în procedura de verificare a eligibilității tehnice și financiare, s-a constatat că proiectul nu este eligibil, deoarece situația expusă de reclamantă, faptul că este întreprindere autonomă, nu corespunde realității. Î. individuală Smical A. M. nu are statutul unei întreprinderi autonome, deține 50% cotă de participare în firma Întreprindere familială Smical A. M. și este asociat unic în ., aceasta din urmă având proiect în derulare cu obiectivul Construire fermă zootehnică-vaci de lapte, ..
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel în soluționarea cauzei.
Examinând în conformitate cu dispozițiile art. 132 din C.proc.civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu,care primează în soluționare în condițiile art. 248 Cod procedură civilă, instanța constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei în constituie anularea notificării nr._/11.07.2013 prin care cererea reclamantei de finanțare din fonduri nerambursabile provenite din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a fost declarat neeligibilă.
Deși în prezenta cauză, dispoz. OUG 66/2011 nu sunt aplicabile, deoarece acest act normativ se referă la prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, ori obiectul acțiunii de față privește etapa prealabilă obținerii fondurilor, se apreciază că, prin analogie, în lipsa unui text legal care să prevadă modalitatea de contestare a actelor administrative emise în etapa verificării dosarului de finanțare, sunt aplicabile dispoz. Art. 51 potrivit căruia deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii 554/2004, motive pentru care instanța va examina excepția invocată prin raportare la dispozițiile Legii contenciosului administrativ.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
În primul rând, nu poate fi reținută incidența art. 10 alin 1 ind.1, pentru că textul legal stabilește competența curților de apel în ceea ce privește actele emise de autoritățile publice centrale având ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, ori, în cauză, actele atacate sunt emise de centre regional de plăți care, per a contrario ,nu sunt autorități publice centrale.
Analizând competența materială în raport de dispoz. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.” se constată că cel de-al doilea criteriu, cel valoric, nu se aplică, nefiind vorba de creanțe fiscale sau vamale.
În consecință, singurul criteriu rămas este cel al nivelului ierarhic al organului emitent al actului dedus judecății.
Se constată că actele atacate sunt emise de centre regional de plăți și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul B., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin 2 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel B. și va declina competența de soluționare a cauzei la Tribunalul B., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel B. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Declină în favoarea Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 11.02.2014.
Președinte,
M. C. Grefier,
G. P.
Red. M.C./11.02.2014
Dact. GP/11.02.2014/2 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 1878/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act administrativ. Sentința nr. 183/2014. Curtea de... → |
|---|
