Pretentii. Decizia nr. 672/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 672/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 1610/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.672/R/2014Dosar nr. _
Ședința publică din data de 27 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. G. S.– judecător
Judecător: O. M. B.
Judecător: D. M. S.
Grefier: D. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 6298/CA/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2014 când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 27 februarie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă cu nr. 6298/CA/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a Civila, de C. Administrativ si Fiscal - a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGRFP și excepția inadmisibilității pentru petitul 1 al acțiunii, invocate din oficiu; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. B. I., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. (fosta Administrația Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii B.), și, în consecință: a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.109 lei, achitată cu titlu de taxă de emisii poluante conform chitanței . nr._/21.09.2012 și dobânda legală aferentă, calculată începând cu data de 21.09.2012 și până la data plății efective; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 339,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a respins cererea de anulare a Deciziei de calcul a taxei de emisii poluante nr._/13.09.2012, ca urmare a admiterii excepției; s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AJFP B. în contradictoriu cu Administrația F. Pentru Mediu, și, în consecință: a fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 2.109 lei, dobânda legală aferentă, calculată începând cu data de 21.09.2012 și până la data plății efective și 339,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut -în esentă- că prin dispozițiile Legii nr. 9/2012 se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana, în scopul reînmatriculării lor fiind astfel încălcate prevederile art. 90 (110) din TFUE.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs pârâta A.J.F.P. B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arata în esentă că recurenta nu poate proceda la restituirea sumei achitată de intimata reclamantă cu titlu de taxă de emisii poluante astfel cum a fost obligată de instanța de fond întrucât aceasta nu a dispus și anularea actului administrativ fiscal care a stat la baza calculului taxei ,respectiv Decizia de calcul emisă de către recurenta pârâtă. Plata taxei s-a efectuat în temeiul unui act normativ în vigoare la momentul plății.
Prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 nu se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu cât timp și pentru înmatricularea autovehiculelor neînmatriculate indiferent de proveniența acestora inclusiv produse naționale taxa de poluare este percepută.
Se mai arată ca greșit instanța de fond a obligat-o pe recurenta pârâtă la plata dobânzii legale deoarece reclamanta intimată nu a fost lipsită in mod nelegal de suma achitată cu titlu de „taxă de emisii poluante” ,aceasta efectuând plata benevol.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea in tot a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulată de reclamantul intimat.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct.9 Cod procedura civilă și prevederile art. 304 indice 1 din același Cod.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacata,fată de motivele invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.
În mod legal si temeinic prima instanța, analizând compatibilitatea dintre legislația internă, reprezentată de Legea nr. 9/2012 și cea europeană ,a constatat ca norma internă încalcă art. 90(110) din TCE, întrucât instituie o discriminare indirecta intre produsele interne si cele importate.
Reclamanta a achiziționat din U.E. un autoturism marca Honda - identificat în cererea de chemare in judecată - pentru care a fost plătită taxa de emisii poluante în cuantum de 2109 lei .
Curtea constată că organele fiscale au procedat conform legii naționale atunci când au stabilit și încasat taxa de poluare. Ele nu fac interpretări cu privire la aplicarea sau nu a dreptului comunitar și, în realitate, este imputabil legiuitorului faptul că nu pune de acord legislația internă cu dreptul comunitar.
Instanța este sesizată să observe că în speță se încalcă dreptul comunitar și constată că organele fiscale au calitate procesuală întrucât ele sunt cele care au stabilit și încasat taxa și pot fi obligate la restituirea ei.
Se pune în discuție însăși norma de drept național aplicată de organele fiscale și instanța este învestită cu examinarea conformității ei cu dreptul comunitar.
Pe fondul cauzei se constată că principiul supremației dreptului comunitar este reglementat în însăși legea fundamentală a statului – Constituția. Instanțele naționale trebuie să asigure eficiența practică a acestuia.
Instanța de recurs constată faptul că Curtea Europeană de Justiție a dezvoltat constant conceptul de „efectivitate a dreptului comunitar” ca principiu de drept și a accentuat principiul protecției judiciare efective ca drept fundamental, având ca temei juridic Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a introdus și principiul răspunderii statului de a plăti despăgubiri pentru încălcarea dreptului comunitar.
Cauza de față este o cauză tipică de recuperare a unei taxe imputate cu încălcarea dreptului comunitar. Instanța a analizat condițiile efectivității și echivalenței și a decis că norma de drept națională în cazul taxei de poluare subminează exercitarea unui drept comunitar. Prevederea națională care guvernează aplicarea acestei taxe se examinează ținând seamă de circumstanțele specifice, de scopul ei real.
In mod legal si temeinic prima instanța, analizând compatibilitatea dintre legislația interna, reprezentata de Legea nr. 9/2012 și cea europeana ,a constatat ca norma interna încalcă art. 90(110) din TCE, întrucât instituie o discriminare indirecta intre produsele interne si cele importate.
Recurenta pârâta susține ca Legea nr. 9/2012 nu contravine dreptului comunitar întrucât actul normativ intern prevede clar categoriile de autoturisme ce sânt supuse taxei ,conform art. 4 alin.1 din Lege,și ca nu se face o distincție privind tara de origine a autovehiculului si cetățenia proprietarului,neexistând proceduri discriminatorii in raport cu aceste criterii.
Susținerea recurentei nu este fondată. În cauză prima instanța nu a analizat compatibilitatea dintre normele interne si cele comunitare raportându-se la criteriile enunțate de recurenta,ci având in vedere tocmai situațiile juridice distincte apărute ca efect al suspendării art. 4 alin.2 din Lege, prin O.U.G. nr. 1/2012,respectiv situația in care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și situația in care se solicita pentru prima oara transcrierea dreptului de proprietate în România,asupra unui autovehicul rulat ,pentru care nu a fost achitata „taxa speciala ..sau taxa de poluare.„
În prima situație se datorează taxa ,iar in cea de-a doua,obligația de plată a aceleiași taxe este suspendata,prin efectul O.U.G. nr. 1/2012., ceea ce creează un tratament fiscal discriminatoriu,interzis de art. 90(110) din TCE,deoarece se diminuează posibilitatea introducerii in țara a unor autoturisme second hand inițial înmatriculate . membru comunitar, fața de cele second hand deja înmatriculate in România.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene este constanta in sensul ca un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art.90 din TCE decât daca este organizat astfel încât” sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale ,și,prin urmare,să nu producă in nici un caz efecte discriminatorii”.
Nu poate fi reținută critica recurentei in sensul ca taxa pentru emisiile poluante –prevăzută de Legea nr. 9/2012 –art. 1 alin.1- este diferita de „taxa speciala „ și respectiv,de „taxa de poluare”,prevăzute in alte acte normative interne,astfel incât obligația de plata a acesteia nu creează în fapt si în drept nici o discriminare.Indiferent de denumirea data de legiuitor,este evident ca și aceasta taxă are efectul echivalent al unei taxe vamale,in înțelesul art. 25 (actual 38) din TCE. Ea reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității,astfel încât reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Prin Decizia data in cauza C. /Enel CJUE a stabilit ca legea interna care se îndepărtează de Tratat nu poate duce la anularea lui,întrucât Tratatul se aplica prioritar fata de norma naționala.
Iar prin Decizia data in Cauza T. s-a stabilit ca art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Chiar daca statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la art. 110 TFUE.
Prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea S. Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, conform căruia:
„2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”
„(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).”
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În concluzie, începând cu data aderării, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului „acquis comunitar” care include, între alte acte normative, și Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Pentru aceste considerente, ținând cont de faptul că dreptul comunitar trebuie aplicat corect și cu prioritate față de o reglementare națională contrară, în lumina art. 148 alin. 2 din Constituția României, instanța constată că reglementarea națională nu este aplicabilă, astfel că încasarea taxei de emisii poluante s-a făcut fără temei legal, iar taxa trebuie restituită.
In ce privește data de la care se datorează dobânda legală se constată că acesta nu curge de drept, că organele fiscale au aplicat legea națională și nu le este imputabil acest fapt, că dreptul la dobândă curge de la data plății taxei de emisii poluante, de la care se constată a exista paguba în patrimoniul reclamantei.
Temeiul legal a plății dobânzii nu este art. 124 din OUG nr. 92/2003, inaplicabil în speță, ci art. 1489 N.C.C.
Așa fiind,criticile recurentei pârâte vizând modul de soluționare a cererii de chemare in judecata nu vor fi reținute.
Nu va fi reținută critica recurentei pârâte având ca obiect lipsa procedurii de contestare a actului administrativ,față de dispozițiile Deciziei cu nr. 24/2011 pronunțată de ICCJ (recurs în interesul legii) ,prin care s-a stabilit că procedura de contestare prev. de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 Cod de Procedura fiscală nu se aplică in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiată pe prev. art. 117 alin.1 lit. d din același cod.
În raport cu aceste considerente,Curtea va respinge recursul declarat în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedura civila, și va menține hotărârea atacata ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurenta pârâtă A.J.F.P. B. împotriva sentinței civile cu nr. 6298/CA/10.12.2013 pronunțată de către Tribunalul B.- Secția a II-a Civilă,de C. Administrativ și Fiscal,pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.02.2014.
Președinte Judecător Judecător
A. G. S. O. M. B. D. M. S.
Grefier,
D. T.
Red AGS – 13.03.2014
Tehnored DT. -14.03.2014/2 ex.
Jud fond- M L.
| ← Pretentii. Decizia nr. 492/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1744/2014.... → |
|---|
