Pretentii. Decizia nr. 1404/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1404/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 4122/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1404/R/2014Dosar nr._
Ședința publică din data de 24 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. M. S.– judecător
Judecător: A. G. S.
Judecător: O. M. B.
Grefier: D. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul U. C. împotriva sentinței civile nr. 5035 /CA/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 aprilie 2014 când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 24 aprilie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 5035 /CA/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul U. C., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.); s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.) în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul U. C. solicitând casarea acesteia cu consecința admiterii acțiunii.
În susținerea căii de atac, au fost invocate următoarele critici și considerente:
Recurentul arată că a achiziționat un autoturism second hand iar pentru a-l înmatricula în România i-a fost impusă condiția achitării unei taxe de poluare.
Se mai arată că tribunalul în mod greșit a respins acțiunea, apreciind eronat legea aplicabilă raportului litigios dedus judecății ori normele în vigoare la acel moment erau contrare prevederilor art. 110 TFUE, fiind considerate discriminatorii de către CJUE.
In primul rând, este de observat că la momentul la care a suspendat efectelor Legii nr. 9/2012, legiuitorul a considerat că această lege este discriminatorie fiind necesară o suspendare a dispozițiilor acesteia.
In al doilea rând, începând cu data de 15.03.2013 legiuitorul a-instituit o nouă taxă ce îmbracă denumirea de timbru de mediu reglementata prin OUG nr. 9/2013, care demonstrează o data în plus faptul că reglementarea anterioară a creat un regim discriminatoriu, încălcând prevederile art. 110 TFUE.
Legea nr. 9/2012, prin ansamblul dispozițiilor sale, nesuspendate, nu doar ca instituie obligația de plata a unei taxe discriminatorii, dar încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Așadar, în mod nelegal autoritățile au perceput o taxa pentru emisiile poluante pentru un autoturism care fusese deja înmatriculat . al U.E.
In orice caz, analizând dispozițiile Legii nr. 9/2012, așa cum erau ele în vigoare la momentul la care reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante, s-a constatat ca nu exista nicio diferență relevantă față de versiunea inițială a OUG nr. 50/2008, modificările și completările ulterioare ale acesteia.
Jurisprudența CJUE a statuat că interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se-aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
Recursul a fost legal timbrat.
În drept au fost invocate prevederile art. 496 al. 1 și 2, 498 al. 1, 488 pct. 8 C. Pr. Civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 498 Cod procedură civilă și recursul declarat de reclamantul U. C., Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant – înlăturarea de către instanța de fond a susținerilor sale referitoare la caracterul discriminatoriu al dispozițiilor Legii nr. 9/2012 prin raportare la art. 110 TFUE – se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, dar nu sunt fondate.
Curtea constată că legea aplicabilă raportului de drept dedus judecății este Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare la data achitării taxei a cărei restituire se solicită, respectiv la data de 13.03.2013.
Față de prevederile art. 4 alin.2 și art. 2 lit.i din Legea nr. 9/2012, se constată că pentru toate transferurile de autovehicule rulate care au loc după data de 1 ianuarie 2013 (data intrării în vigoare a Legii 9/2012) se achită taxa în cazul în care aceasta nu a fost deja plătită, aceasta fiind și situația reclamantului.
Curtea reține că în cauzele C-402/09 și C-263/10 CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, la determinarea caracterului discriminatoriu al unei taxe aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România trebuie analizat, prin raportare la această concluzie a CJUE, dacă legiuitorul face o distincție referitoare la această taxă în funcție de proveniența autovehiculelor – din parcul auto național sau din parcul auto al unui alt stat membru UE.
Or, dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012 stabilesc obligația plății acestei taxe de emisii poluante la momentul înscrierii în circulație de către primul proprietar, indiferent dacă e vorba de un autovehicul nou sau unul rulat, înmatriculat anterior în UE, la momentul „repunerii în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8”, la momentul „reintroducerii în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7” și inclusiv „cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa”.
Prin urmare, prin instituirea acestei obligații de achitare a taxei de emisii poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România a unui autovehicul rulat, se creează egalitate de tratament între vehiculele rulate existente în parcul auto național și cele rulate importate din alte state membre UE, taxa aplicându-se, deopotrivă, indiferent de originea lor, cu respectarea interdicției stabilite de art. 110 TFUE. În acest mod, ambele categorii de vehicule sunt supuse aceluiași nivel de taxare, iar cumpărătorul național nu mai este orientat, cu precădere spre vehiculele din parcul național (anterior nesupuse vreunei taxări), ci are libertatea de a alege un vehicul, indiferent de origine lui, taxele legate de formalitățile de înmatriculare fiind identice.
Nu poate fi reținută susținerea că se încalcă dispozițiile art. 110 TFUE deoarece legea nu prevede obligația de plată a taxei și pentru autovehiculele care se află deja înscrise în circulație și pentru care nu intervine nici una din situațiile reglementate de art. 4 din lege, dar care continuă să circule și să emită noxe.
A reține această susținere ar însemna a accepta că legiuitorul național este limitat în a stabili taxe fiscale viitoare, or, această interdicție nu este prevăzută de nici o normă comunitară, libertatea de instituire a taxelor și impozitelor naționale fiind una recunoscută de CJUE în jurisprudența sa, inclusiv în cauzele arătate anterior.
În plus, această susținere nu respectă nici principiul neretroactivității legii, deoarece ar presupune modificarea regimului de înmatriculare al vehiculelor deja înmatriculate, ipoteză care nu poate fi acceptată, deoarece ar fi neconstituțională, contrară art. 15 din Constituție.
Totodată nu a fost dovedită încălcarea altor prevederi comunitare sau naționale.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul U. C. împotriva sentinței civile nr. 5035/CA/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2014.
Președinte Judecător Judecător
D. M. S. A. G. S. O. M. B.
Grefier,
D. T.
Red OMB-30.04.2014
Tehnored DT-6.05.2014/5 ex.
Jud fond- M Z.
| ← Pretentii. Decizia nr. 95/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţia de a face. Decizia nr. 118/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
