Pretentii. Decizia nr. 168/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 14905/62/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 168/R
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. Grațiela M.
Judecător C. E. C.
Judecător I. Ț.
Grefier M. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Fiscal Orășenesc C. împotriva sentinței civile nr. 5252/CA din 29.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recursul promovat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Fiscal Orășenesc C. este declarat și motivat în termen legal prevăzut de dispozițiile art.301 și 303 Cod procedură civilă și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997. În cuprinsul cererii de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul reclamant K. S. a depus la dosar concluzii scrise, în cuprinsul cărora solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală și judecarea cauzei în lipsă.
Intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a depus la dosar întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 5252/CA/29 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. –secția a II-a civilă, de contencios administrativ în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul K. S. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și, în consecință: pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1534 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și dobânda legală calculată de la data de 06.12.2012 și până la data plății efective; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU București, și, in consecință: chemata in garanție a fost obligată să plătească pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. suma de 1534 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și dobânda legală calculată de la data de 06.12.2012 și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin cererea de chemare de judecare formulată de reclamantul K. S. s-a solicitat obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. la restituirea taxei de poluare încasată nelegal pentru un autoturism înmatriculat pentru prima data într-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculat în România.
Conform dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Instanța de fond a constatat că în România taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 par.1 din Tratat, prevederi față de care instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 4 din OUG 50/2008 sunt contrare, taxa achitată de reclamantul a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care nu i-a fost soluționată. Suntem astfel în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar susindicat.
Împrejurarea că reclamantul a achitat voluntar taxa este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, în caz contrar, reclamantul neputând folosi un bun pe în proprietate personală.
Într-un astfel de caz, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Față de aceste considerente acțiunea reclamantul K. S. a fost admisă față de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. care a fost obligată la restituirea taxei de poluare în litigiu.
Petitul referitor la dobândă este fondat. Pârâta a fost obligată la plata dobânzii aferente sumei plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante, începând cu data achitării, având în vedere hotărârea pronunțată de CJUE în cauza C-565/2011 și dispozițiile art. 1522 NCC. Dobânda a fost acordată până la data restituirii sumei, fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamant.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. a fost admisă și a fost obligată chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să plătească pârâtei suma la care a fost obligată, plus dobânda legală, având în vedere dispozițiile art. 60 Cod de procedură civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este chemata în garanție, așa cum prevede în dispozițiile art. 1 din OUG nr. 50/2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Orășenesc C. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, susținând că intimatul reclamant avea posibilitatea de a solicita restituirea diferenței dintre taxa de poluare și taxa pentru emisiile poluante, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012.
Recurenta a învederat că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 care a abrogat OUG nr. 50/2008. Potrivit art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012 legiuitorul a reglementat procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa plătită potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008 și taxa rezultată din aplicarea Legii nr. 9/2012.
Recurenta a precizat că pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat reclamantul avea obligația achitării taxei de poluare. Prevederile OUG nr. 50/2008 au caracter imperativ.
Recurenta a susținut că solicitarea ulterioară de restituire a taxei de poluare nu este întemeiată și nu are un suport legal, nefiind îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 117 din OG nr. 92/2003 pentru a se dispune restituirea taxei de poluare, organele fiscale neputând deroga de la aceste dispoziții legale.
Recurenta a mai arătat că formula de calcul a taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 a fost acceptată de Comisia Europeană. De altfel această taxă se aplică în 16 state ale Uniunii Europene.
Recurenta a criticat obligarea sa la dobânzii legale susținând că organul fiscal a respectat dispozițiile legale în vigoare și că plata a fost efectuată în mod benevol. În subsidiar aceasta a susținut că data de la care se datorează dobânda legală este data formulării cererii de chemare în judecată, potrivit art. 1088 Cod civil, respectiv art. 1489 din Noul Cod Civil.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 5252/CA/29 octombrie 2013 a Tribunalului B. este nefondat.
În cauză intimatul reclamant K. S. a efectuat procedura prealabilă, solicitând restituirea taxei de poluare percepută în mod nelegal, astfel că analizarea pe fond a litigiului dedus judecății s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, obiectul acțiunii nu îl constituie anularea unui act administrativ, ci obligarea pârâtei, în calitate de reprezentantă a Statului Român, la restituirea unei taxe ce încalcă dispozițiile comunitare.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, nu numai printr-un act administrativ dar și prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată are dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Pe fond, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus restituire taxei de poluare reținând că aceasta încalcă dispozițiile comunitare cu privire la interzicerea aplicării unor taxe suplimentare bunurilor achiziționate din statele membre ale Comunității Europene.
Astfel, instanța de fond a constatat că taxa de poluare reglementată prin dispozițiile art.4 din OUG nr.50/2008 este în contradicție cu dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, precum și jurisprudența pronunțată în aplicarea și interpretarea acestui articol, vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție a produselor naționale în raport cu produsele originare din alte state membre.
În mod corect instanța de fond a reținut că prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și cele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de la plata taxei de poluare, beneficiind de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă „impunere internă de taxe”, ca sintagmă folosită în cuprinsul art.90 din Tratatul Comunității Europene, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre a tuturor taxelor vamale și a altor taxe având efect echivalent, prin OUG nr.50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehiculelor rulate importate, provenind din state membre U.E., o taxă care nu se aplică și produselor similare naționale, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale autoturismelor importate și la producerea unui efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor.
În speță, fiind vorba despre un autoturism rulat, importat dintr-o țară U.E., acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia primei înmatriculări, astfel taxa ce ar fi trebuit să fie percepută cu ocazia înmatriculării acestui autoturism în România, ar fi trebuit să fie echivalentă cu cea percepută cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de producție națională sau achiziționat din România.
Susținerile recurentei potrivit cărora dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr.50/2008 sunt în acord cu legislația comunitară sunt eronate, având în vedere faptul că această taxă de poluare este contestată de organismele comunitare, fiind în contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene, aspect reținut și de Curtea de Justiție a Comunității Europene în considerentele hotărârii pronunțate în cauza T. împotriva României.
Criticile recurentei privind obligarea sa la plata dobânzii legale și a datei de la care acestea se calculează sunt nefondate, instanța de fond aplicând în mod corect principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat. Data de la care se datorează dobânda legală este data punerii în întârziere de debitorului, respectiv data formulării cererii de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul fiscal Orășenesc C. împotriva sentinței civile nr. 5252/CA/29 octombrie 2013 a Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul fiscal Orășenesc C. împotriva sentinței civile nr. 5252/CA/29 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2014.
Președinte, R. Grațiela M. | Judecător, C. E. C. | Judecător, I. Ț. |
Grefier, M. D. |
Red: CEC/21.01.2014
Dact: MD/24.01.2014 - 2 ex.
Jud.fond:I.B.
M.D. 21 Ianuarie 2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 1666/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1702/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
