Pretentii. Decizia nr. 2444/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2444/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 2759/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr.2444 /R/2014Dosar nr._
Ședința publică de la 23 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M. S.
Judecător: A.-G. S.
Judecător: O. M. B.
Grefier: D. T.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F. împotriva sentinței civile nr. 5436/CA din 05.11.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul de registratură al instanței note de ședință formulate de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., la care au fost atașate înscrisurile dispuse de instanță.
Se constată că în cauza dedusă judecății până la primul termen de judecată a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 194 – 201 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Instanța constată că recursul este declarat și motivat de către recurenta pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F. în termenele și condițiile prevăzute de art.485 - 487 din noul Cod de procedură civilă și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.5436/CA/05.11.2013, Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal Municipal F. și, în consecință, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2911 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data de 03.08.2007 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F., prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în integralitate a acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că: o dată cu . data de 13.01.2012, a Legii nr.9/2012, a fost abrogată Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și s-a prevăzut posibilitatea restituirii doar a diferenței dintre taxa plătită și taxa calculată potrivit acestei noi legi; taxa fost plătită de reclamant în temeiul unor dispoziții legale în vigoare și care nu au fost declarate neconstituționale; taxa este conformă cu principiile dreptului Uniunii Europene, întrucât la determinarea acesteia se ține cont de norma de poluare așa cum este stabilită de legislația Uniunii Europene, iar încasarea taxei de la reclamant a fost făcută în temeiul unei legislații în vigoare, astfel că refuzul restituirii taxei nu este unul nejustificat; dobânda legală nu poate fi datorată de organul fiscal, întrucât reclamantul a făcut plata taxei în mod benevol; nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în lipsa culpei sale procesuale.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.17 din Legea nr.146/1997 și art.1 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.32/1995.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea reține următoarele:
În fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a plătit taxa specială.
În drept, problema care se ridică este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata taxei speciale - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Dispozițiile privind taxa specială pentru autovehicule și autoturisme au fost introduse în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehicule, iar după modificarea acestei legi prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.) cât si scutiri de la plata taxei (în cazul vehiculelor istorice, etc.). Aceasta taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 2141 Cod Fiscal.
Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008, cum susține recurenta, acestea privind taxa pe poluare, și nu taxa specială.
Art. 90 (actual art.110) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
După cum se poate constata, taxa specială este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară.
Se ivește, astfel, o aparentă discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar.
Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.
Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa specială aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Or, actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii europene în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, constatând că taxa specială pentru autovehicule și autoturisme a fost calculată de pârâtă și încasată de la reclamant ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente (completate cu dreptul Uniunii Europene), refuzul soluționării favorabile a cererii acestuia de restituire a taxei fiind astfel nejustificat, instanța de fond, în mod legal și temeinic, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, obligând pârâta la restituirea taxei.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, instanța de fond, în mod corect, a constatat că aceasta este datorată. Potrivit Hotărârii pronunțate la data de 18 aprilie 2013 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C‑565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu), aplicarea principiului efectivității impune, în cazul restituirii unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei, pierdere ce depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Așadar, în lumina acestei jurisprudențe recente a Curții de Justiție a Uniunii Europene și ținând seama de principiul priorității dreptului Uniunii Europene, instanța apreciază că reclamantul are dreptul la plata dobânzilor.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Curtea apreciază că obligația de plată a acestora către reclamant revine pârâtei, ca urmare a căderii acesteia în pretenții, în temeiul art.453, alin.(1) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, criticile aduse prin recursul declarat de pârâtă sunt în totalitate nefondate.
Față de considerentele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.496, alin.(1) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat în cauză și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F. împotriva sentinței civile nr.5436/CA/05.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 23 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. M. S. A. G. S. O. M. B.
Grefier,
D. T.
Red DMS-19.11.2014
Tehnored DT.-20.11.2014/2 ex.
Jud fond- SȘMatei
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2449/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
