Pretentii. Decizia nr. 2449/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2449/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 347/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2449/R/2014Dosar nr._
Ședința publică de la 23 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M. S.
Judecător: A.-G. S.
Judecător: O. M. B.
Grefier: D. T.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1749/CA din 18.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. _, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că în cauza dedusă judecății până la primul termen de judecată a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 194 – 201 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Instanța constată că recursul este declarat și motivat de către recurenta pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în termenele și condițiile prevăzute de art.485 - 487 din noul Cod de procedură civilă și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, se constată că intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Având în vedere că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 1749/CA din 18.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S. F. – S., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și în consecință: a fost obligată pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. să plătească reclamantei suma de 2690 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante conform chitanței . nr._ din data de 29.11.2012, precum și dobândă legală calculată de la data de 29.11.2012 și până la data restituirii efective;a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 269 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. Pentru și în consecință; a fost obligată chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. suma de 2690 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și dobânda legală calculată de la data de 29.11.2012 și până la data restituirii efective, precum și suma de 269 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., care a criticat-o sub aspectul nelegalității, solicitând modificarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii .
Criticile aduse au constat în următoarele:
Se impune stabilirea naturii juridice a actului dedus judecății, în speță fiind vorba de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și nu de taxa pe poluare.
Instanța de fond, în mod eronat și printr-o interpretare greșită a legii și a actului dedus judecății, a admis acțiunea formulată de reclamantă, pe considerentul ca taxa nu este datorată, încasarea ei fiind în dezacord cu prevederile dreptului comunitar, respectiv dispozițiile art. 110 din TFUE.
Noua taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementată de Legea nr. 9/2012 respectă normele comunitare în materie, respectiv în sensul că nu face discriminări de natura să afecteze circulația mărfurilor în Uniunea Europeana. Astfel, în condițiile noului act normativ se plătesc taxe de același nivel atât pentru mașinile achiziționate din alte țări, cât și pentru cele achiziționate din România.
Făcând referire la dispozițiile art. 4, 7, 9 și 12 din Legea nr. 9/2012 și la procedura de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 Și 12 menționate reglementată de Ordinul Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 85/2012 și Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 62/2012, date în aplicarea Legii nr. 9/2012, recurenta arată că, potrivit acestor texte de lege, se consacră caracterul unitar al taxării autovehiculelor indiferent de proveniența acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă a celor autohtone și al taxării echitabile, prin acordarea posibilității solicitării diferenței dintre valoarea taxei calculata conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite.
Astfel, persoanele care au plătit taxa, în baza prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal ( pentru autovehiculele înmatriculate de la 1 ianuarie 2007 si pana la 30 iunie 2008), sau în baza prevederilor OUG nr. 50/2008, pot solicita restituirea diferenței de cuantum rezultată în urma aplicării noii modalități de calcul la elementele avute în vedere la momentul înmatriculării.
În acest mod, dând eficiență deplină principiului "poluatorul plătește", taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se plătește, o singură dată, de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înregistrează și de către cei care au achiziționat dar pentru care nu a fost achitată taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare.
Noul act normativ introduce o completare a categoriilor prevăzute la art. 3 alin. (1) din lege prin adăugarea subcategoriilor de ordin "G", conform omologării europene de tip. Aceasta este necesară pentru situațiile în care în cuprinsul cărții de identitate a vehiculului apare omologarea de tip M1G-M3G si N1G-N3G.
De asemenea, potrivit art. 6 (1) din Legea nr. 9/2012 suma de plată reprezentând taxa se calculează pe baza elementelor prevăzute la anexele nr. 1-5, în baza normei de poluare Euro. prevăzută de Regulamentele și directivele (CE) ale Parlamentului și ale Consiliului European.
Prin adoptarea Legii nr. 9/2012, se transpun considerentele avute în vedere de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea T. C. 402/09 si N.. România a armonizat legislația internă cu legislația statelor membre cu privire la masurile care trebuie luate împotriva emisiilor poluante.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, s-au invocat dispozițiile art 1-33 din Legea nr. 157/2005 precum și faptul că acest text de lege instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin aplicarea unitară a taxării autovehiculelor, indiferent de proveniența acestora, a taxării echitabile, prin acordarea posibilității solicitării diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite și al calcului taxei conform Normelor de poluare stabilite potrivit regulamentelor si directivelor CE a Parlamentului European si a Consiliului prevăzute la Anexele 1-5 din Legea nr. 9/2012, noul act normativ transpune considerentele avute în vedere de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea T. C 402/09 și N. astfel România și-a respectat obligațiile asumate prin tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, Legea nr. 9/2012 fiind emisă în limitele și cu respectarea legislației comunitare în domeniu.
Având caracter neutru, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se înscrie în limitele statului român în materia impozitării interne, nefiind contrară prevederilor art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Reclamanta nu se încadrează în vreuna dintre situațiile de excepție prevăzute la art. 3 din Legea nr. 9/2012 și, ca atare, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule îi revine ca fiind legal datorată.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine, regimul fiscal al taxării autovehiculelor fiind unul unitar in privința circulației intercomunitare a mărfurilor.
Legea nr. 9/2012 prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum, indiferent daca este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, daca aceste autovehicule sunt noi sau second-hand, deci nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor față de proveniența acestora.
Cu privire la dobânzile legale, s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a obligat pârâta la plata acestora întrucât taxa a fost încasată la cererea reclamantei și în baza unor acte normative în vigoare, obligatoriu pentru pârâtă a fi puse în executare. Reclamanta a achitat în mod benevol suma reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule .
Întrucât refuzul organului fiscal de a restitui taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule își are fundamentul într-un text de lege cu caracter imperativ, este evident că nu poate fi reținută culpa procesuală a organului fiscal și, în consecința, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 498 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a solicitat Administrației Județena a Finanțelor Publice B. restituirea unei sume reprezentând contravaloarea unei taxe pentru emisii poluante în vederea înmatriculării unui autoturism second-hand înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE.
În primul rând se impune a se preciza că prin OUG nr 1/2012 s-a dispus suspendarea până la 01.01.2013 a dispozițiilor art 4 al 2 din Legea nr 9/2012.
De asemenea, conform art 1 din OUG nr 1/2012, “1) Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia. (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător, cu excepția prevederilor art. 124 din respectiva ordonanță. (3) Sumele se restituie în termenul de prescripție prevăzut de art. 135 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Se impune a se analiza natura juridică a sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante solicitată a fi restituită.
Preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Dincolo de modul în care codul fiscal a fost modificat și de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează maniera de modificare a acestei legi prin Legea nr. 9/2012, noua taxa introdusa prin acest act normativ, denumită „ taxă pentru emisii poluante”, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 ianuarie 2012, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Această taxă pentru emisii poluante are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 ianuarie 2012, se constată că ambele autoturisme circulă în România și, este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele poluează în egală măsură. Această taxă pentru emisii poluante este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și prezintă cu privire la autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru, un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. Ca urmare, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art 110 din TFUE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Astfel cum se arată în jurisprudența CJCE, articolul 110 TFUE vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă „impunere internă de taxe” ca sintagmă folosită în cuprinsul art 110 TFUE, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre, a tuturor taxelor vamale și a tuturor taxelor având efect echivalent, prin Legea nr 9/2012 se impune, în cazul autoturismelor și autovehicule second hand importate provenind sin state membre UE, o taxa care nu se aplică și produselor similare indigene, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale primelor autoturisme și autovehicule și la producerea aceluiași efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor precum o taxă vamală.
Fiind vorba despre un autoturism sau autovehicul second hand, acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel că nu poate fi decât aplicarea unor taxe similare fără deosebire între cele de import și cele indigene, neputând fi primite apărările primului recurent privind jurisprudența CJCE ce vizează taxe percepute cu titlu de impozit.
Aceste considerente sunt susținute, din perspectiva neconformității taxei pentru emisii poluante și de Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-402/09, T., prin care se reține că art 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, fapt ce vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate să decurgă din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Ca urmare, pe baza principiilor rezultate din jurisprudența sa, Curtea a analizat neutralitatea taxei pe poluare. Astfel, referitor la această neutralitate în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe, s-a concluzionat că un sistem precum cel instituit de OUG nr 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor sisteme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elemente referitoare la vechimea și la rulajul mediul anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și care au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr 50/2008.
În privința autovehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, referitor la neutralitatea taxei, s-a reținut că art 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. În acest sens, Curții i-a rezultat fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În cauza menționată, Curtea a stabilit că art 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Hotărârilor C-402/09 T., C-29/11 Sfichi și C-30/11 I., i s-a alăturat cauza N. în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010.
Potrivit concluziei CJUE din această cauză, articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În consecință, în cauză este vorba despre o sumă încasată cu încălcarea normelor comunitare, fiind vorba despre o plată nedatorată, solicitată a fi restituită în condițiile art 117 lit d cod procedură civilă. Conform OMFP nr 1899/2004, reclamanta s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire și, în termenul de prescripție, s-a adresat instanței în vederea obligării organului fiscal la restituirea sumei.
Se impune a se mai preciza, prin prisma jurisprudenței CJUE ( cauza I.), față de motivele de recurs privind obligarea la plata dobânzii legale, că în mod corect prima instanță a apreciat că reclamantul are dreptul la repararea prejudiciului suferit prin aplicarea dobânzii legale la suma restituită începând cu data plății .
Totodată, instanța de fond în mod corect, față de soluția dată cererii principale, a dispus în baza art. 453 C. pr. Civ. obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, al căror cuantum de 269 lei reprezintă exclusiv valoarea taxei judiciare de timbru datorate în cauză.
Pentru aceste motive, in baza art. 498 C.pr.civ. Curtea va dispune respingerea recursului.
Fără cheltuieli de judecată în recurs
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta AJFP B. împotriva sentinței civile nr. 1749/CA/18.06.2014 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II- a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. M. S. A. G. S. O. M. B.
Grefier,
D. T.
Red OMB-31.10.2014
Tehnored DT-31.10.2014/2 ex.
Jud fond- M Z.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2444/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 2054/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
