Pretentii. Decizia nr. 248/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 1354/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 248 /R Dosar nr._
Ședința publică din data de 24 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. I. M. - judecător
M. C. - judecător
M. F. - judecător
C. R. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 2373/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. – Secția civilă, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a fost redactat prin consilier juridic A. B., cu delegație la fila 6 în dosar.
Potrivit art. 238 N.C.pr.civ. raportat la art. 435 N.C.pr.civ. instanța estimează durata procesului la 60 de zile.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (fila 3 din dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 223 N.C.pr.civ., instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2373/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și, în consecință, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 632 lei și 955 lei cu titlu de taxe de poluare, a dobânzii legale de la data formulării cererii de restituire și până la data plății, precum și la plata sumei de 78,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâta-chemată în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU a fost obligată să procedeze la virarea către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SF.G. a acelorași sume și a dobânzii legale de la data formulării cererii de restituire și până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrației Județeană a Finanțelor Publice C., hotărârea fiind criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei solicitându-se admiterea căii de atac și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a invocat faptul că OUG nr. 50/2008 stabilește în mod clar cadrul legal al taxei pe poluare și anume taxa de poluare ține cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autovehiculului, iar în cazul în care unele soluții legislative nu au în vedere dispozițiile comunitare, neasigurând compatibilitatea cu acestea, autoritățile competente pot avea inițiative legislative pentru modificarea sau completarea actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu tratatele la care România este parte.
Nu se poate admite că prevederile OUG nr. 50/2008 ar încălca dispozițiile comunitare, întrucât legislația română prevede plata, în cazul în care este vorba despre aceleași specificații tehnice, a unei taxe de poluare în același cuantum, indiferent dacă se aplică la autoturismele/ autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
A mai invocat de asemenea că legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede că nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor interne similare.
Recurenta a mai susținut că dispozițiile art. 110 paragraful 1 din Tratat nu sunt incidente în cauză întrucât, pe de o parte nu este vorba despre „impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, iar pe de alta parte, nu este vorba despre un regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plății taxei pe poluare există pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țară de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
Recurenta a mai solicitat ca intimata chemată în garanție să fie obligată la plata sumelor stabilite în sarcina sa.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată.
Intimatul – reclamant, deși legal citat nu a formulat întâmpinare în condițiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.488 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice S. G. restituirea unei sume reprezentând contravaloarea a două taxe de poluare achitate la data de 09.02.2012 și respectiv 26.11.2012 în vederea înmatriculării a două autoturisme second-hand înmatriculate anterior în state membru UE, cererea nefiind soluționată favorabil, astfel că prin prezenta cerere de chemare în judecată, formulată în condițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, tribunalul, ca instanță de contencios administrativ, este învestit cu analiza caracterului justificat sau nu al refuzului de restituire a sumei solicitate.
Recurenta a invocat ca motive de recurs, pe de o parte, inaplicabilitatea dreptului comunitar, iar, subsecvent acestei apărări, compatibilitatea acestei normei ce instituie această taxă cu normele comunitare, dar aceste susțineri nu sunt fondate.
Astfel, preeminența dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar.
În acest context se impune a se mai preciza ca TFUE se bucură de aplicabilitate directă în dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Cu privire la compatibilitatea normei cu dreptul comunitar, Curtea reține că potrivit art. 110 din TFUE (fostul art. 90 TCE) „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Curtea mai reține că prin soluția pronunțată în cauza C-402/09, fiind sesizată în legătură cu interpretarea art. 110 din TFUE prin raportare la dispozițiile OUG nr. 50/2008, CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Față de cele stabilite de CJUE prin această decizie, Curtea constatată că prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG nr. 50/2008 se introduce un regim fiscal discriminatoriu, atâta vreme cât taxa de poluare, prin valoarea sa și prin faptul că nu este percepută în cazul reînmatriculării unui autovehicul deja înmatriculat în România este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Totodată, este important de menționat faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare.
Pentru toate aceste considerente, criticile recurentei privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 110 TFUE și cele privind conformitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008, modificată, cu acestea, vor fi respinse.
În legătură cu daunele interese este de remarcat că tribunalul a acordat dobânda legală, care se datorează pentru neexecutarea obligațiilor bănești fără ca creditorul să fie ținut a dovedi vreun prejudiciu, de la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Raportat la aceste considerente rezultă că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și obligare a pârâtei la restituirea taxei de poluare este întemeiată, astfel încât în baza art.496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 2373/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă, menținându-se ca temeinice și legale dispozițiile instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 2373/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă,pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. I. M. M. C. M. F.
Grefier
C. R.
Red/M.C/24.01.2014
Tehnored/CR/ 27.01.2014/ 5 ex.
Jud. fond. A.D.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 250/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 1000/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
