Pretentii. Decizia nr. 483/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 483/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 4509/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 483/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 18 februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: R. Grațiela M. - judecător
Lorența B. - judecător
C. E. C. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F. împotriva sentinței civile nr. 4701/CA/02 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă precum și în baza art. 396 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 februarie 2014.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4701/CA/02 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul G. H. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F. (în prezent Serviciul Fiscal Municipal F.) și în consecință:
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F. (în prezent Serviciul Fiscal Municipal F.) a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1.944 lei achitată cu titlu de taxă de poluare potrivit chitanței . nr._ din data de 13.08.2009 și dobânda legală calculată de la data plății, 13.08.2009, și până la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F. (în prezent Serviciul Fiscal Municipal F.) în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. Pentru și în consecință:
Chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu a fost obligată la plata către pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F. (în prezent Serviciul Fiscal Municipal F.) a sumei de 1.944 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală calculată de la data plății, 13.08.2009, și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Autoturismul marca Ford cu număr de identificare WF0NXXGCANTB55436 a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 22.03.1996, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare depus la dosar în traducere autorizată, iar ulterior a fost achiziționat de către reclamantul G. H. G., conform contractului de vânzare – cumpărare depus la dosar în traducere autorizată.
Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamantul a achitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice F. taxa de poluare în sumă de 1.944 lei, conform chitanței . nr._ din data de 13.08.2009.
La data de 13.02.2013 reclamantul a solicitat pârâtei să dispună restituirea sumei astfel achitate, dar pârâta a refuzat, astfel că reclamantul s-a adresat instanței în temeiul art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, invocând refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate cu acest titlu.
Conform jurisprudenței consecvente a Curții de Justiție a Comunității Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Potrivit dispozițiilor art. 148 din Constituția României, instanța are obligația aplicării cu prioritate a dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, începând cu data dobândirii de către Statul Român a calității de membru al Uniunii Europene – 01.01.2007, astfel că instanța a analizat compatibilitatea reglementărilor naționale în materie cu legislația comunitară.
Prin Hotărârea din data de 09.03.1978 pronunțată în cauza 106/77 Amministrazione delle Finanze dello Stato împotriva Simmenthal S.P.A., Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat, de asemenea, că instanța națională însărcinată cu aplicarea, în cadrul competenței sale, a dispozițiilor dreptului comunitar, are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând neaplicată, la nevoie, orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără să fie necesar să ceară sau să aștepte eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice procedeu constituțional.
Cu privire la legislația națională, s-a avut în vedere că taxa de poluare achitată în speță de către reclamant la data de 13.08.2009, a fost instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, care a intrat în vigoare la data de 1.07.2008 și a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor, instituită conform art. 2141 din Codul fiscal.
O.U.G. nr. 50/2008 a suferit mai multe modificări după . special cu privire la cuantumul taxei, însă niciuna dintre aceste modificări nu a adus o schimbare de esență asupra regimului taxei pentru autovehiculele second hand importate sau cumpărate din România. Taxa de poluare a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012, în vigoare de la data de 13.01.2012.
La data plății taxei de către reclamant a taxei de poluare, 13.08.2009, erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce a fost analizat din perspectiva compatibilității cu dispozițiile comunitare.
Instanța a fost învestită, de altfel, cu o cerere având ca obiect restituirea taxei de poluare achitate potrivit O.U.G. nr. 50/2008, motivat de incompatibilitatea acestor dispoziții legale naționale cu normele comunitare, astfel că împrejurarea dacă reclamantul este sau nu îndreptățit la restituirea diferenței dintre taxa de poluare și taxa pentru emisiile poluante, potrivit art. 12 din Legea nr. 9/2012 – împrejurare invocată de pârâtă în întâmpinare - nu prezintă relevanță în cauză.
Astfel, conform O.U.G. 50/2008 în toate formele sale – adică forma inițială precum și în formele modificate – pentru autoturismele de ocazie cumpărate din România și deja înmatriculate în România nu se achită taxa atunci când sunt reînmatriculate în România, iar pentru autoturismele cu caracteristici identice care sunt importate din alt stat al Uniunii Europene deja înmatriculate în Uniunea Europeană se achită taxa atunci când sunt reînmatriculate în România, o atare situație descurajând fără echivoc achiziționarea autovehiculelor de ocazie din alt stat al Uniunii Europene, adică importul acestora de pe piața comună.
Reclamantul a invocat incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art. 110 TFUE.
Potrivit art. 110 din TFUE (fostul art. 90 TCE) „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Prin Hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza C-402/09 I. T., fiind sesizată în legătură cu interpretarea art. 110 din TFUE prin raportare la dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, C.J.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Or, în speță, astfel cum s-a evidențiat anterior, legea internă face o evidentă diferențiere de regim între aceste bunuri similare, o persoană interesată preferând să cumpere o anumită marcă de mașină second hand din România pentru care nu va plăti taxa de poluare, în locul unei mașini identice dintr-un alt stat al Comunității Europene pentru care ar trebui să plătească taxa de poluare, dezavantajarea acestora din urmă fiind evidentă, prin adoptarea O.U.G. nr. 50/2008 Statul Român descurajând punerea în circulație în România a unor autovehicule cumpărate dintr-un alt stat al Uniunii Europene și favorizând cumpărarea acestora din România, aspect ce atrage incompatibilitatea acestui act normativ cu articolul 110 din TFUE.
În Hotărârea din data de 7 iulie 2011 pronunțată în cauza C-263/2010 I. N., C.J.U.E. reține că ”toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
Concluzionând față de cele de mai sus, reținând că taxa percepută de statul român – stat membru - reclamantului reprezintă o taxă instituită de legislația internă contrară art. 110 din TFUE, de natură a institui o discriminare indirectă între produsele interne și cele importate, discriminare nejustificată de criterii obiective, reținând că reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, reclamantul având dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, dată fiind incidența principiului potrivit căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, luând în considerare că în astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, instanța a constatat că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice F. care a încasat taxa de poluare este întemeiată, sens în care aceasta a fost admisă, dispunându-se obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma achitată cu titlu de taxa de poluare.
Este îndreptățită, de asemenea, solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale. În determinarea cuantumului dobânzii instanța a reținut că, astfel cum se arată în Hotărârea CJCE din data de 18 aprilie 2013 pronunțată în cauza C-565/11 M. I., atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei. În consecință – arată CJCE -, principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept.
În privințadateiîncepând cu care pârâta a fost obligată la plata dobânzii, în aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciilor cauzate particularilor, ca și a principiilor echivalenței și efectivității și văzând Hotărârea CJCE din data de 18 aprilie 2013 pronunțată în cauza C-565/11 M. I., instanța a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii începând cu data plății taxei, 13.08.2009, și până la data restituirii acesteia.
Având în vedere considerentele expuse instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul G. H. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice F. (în prezent Serviciul Fiscal Municipal F. potrivit art. 13 alin. 3 lit. c și art. 23 alin. 6 din H.G. nr. 520/2013).
În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., pârâta fiind cea din a cărei culpă procesuală au fost ocazionate cheltuielile de judecată, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice F., instanța a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. 1 din noul C.proc.civ. “Partea poate să cheme în garanție o terță persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere separată în garanție sau în despăgubire”.
Totodată, instanța a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 “Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu”.
Față de aceste motive, având în vedere pe de o parte faptul că cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice F. urmează a fi admisă, iar pe de altă parte faptul că partea chemată în garanție a fost cea îndreptățită sa dispună de suma achitată cu titlu de taxă, suma fiind virata în contul chematei în garanție potrivit art. 3 pct. 5 și 6 din H.G. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG. 50/2008, după ce a fost calculată și încasată de către pârâtă, instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată, dispunându-se obligarea chematei în garanție la plata către pârâtă a sumelor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată.
În continuare, instanța nu a dispus și obligarea chematei în garanție la plata
către pârâtă a cheltuielilor de judecată pe care aceasta din urmă le datorează reclamantului raportat la acțiunea principală, întrucât pârâta, în baza principiului disponibilității părților, nu a formulat o astfel de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite situațiile prevăzute de art. 8 alin. 1, art. 10 alin. 7, art. 11 din OUG nr. 50/2008.
Recurenta a precizat că pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat reclamantul avea obligația achitării taxei de poluare. Prevederile OUG nr. 50/2008 au caracter imperativ.
Recurenta a susținut că solicitarea ulterioară de restituire a taxei de poluare nu este întemeiată și nu are un suport legal, nefiind îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 117 din OG nr. 92/2003 pentru a se dispune restituirea taxei de poluare, organele fiscale neputând deroga de la aceste dispoziții legale.
Recurenta a mai arătat că formula de calcul a taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 a fost acceptată de Comisia Europeană. De altfel această taxă se aplică în 16 state ale Uniunii Europene.
Recurenta a învederat că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 care a abrogat OUG nr. 50/2008. Potrivit art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012 legiuitorul a reglementat procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa plătită potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008 și taxa rezultată din aplicarea Legii nr. 9/2012.
Recurenta a criticat obligarea sa la dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, susținând că organul fiscal a respectat dispozițiile legale în vigoare și că plata a fost efectuată în mod benevol.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 4701/CA/2 octombrie 2013 a Tribunalului B. este nefondat.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus restituire taxei de poluare reținând că aceasta încalcă dispozițiile comunitare cu privire la interzicerea aplicării unor taxe suplimentare bunurilor achiziționate din statele membre ale Comunității Europene.
Astfel, instanța de fond a constatat că taxa de poluare reglementată prin dispozițiile art. 4 din OUG nr. 50/2008 este în contradicție cu dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, precum și jurisprudența pronunțată în aplicarea și interpretarea acestui articol, vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție a produselor naționale în raport cu produsele originare din alte state membre.
În mod corect instanța de fond a reținut că prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și cele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de la plata taxei de poluare, beneficiind de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă „impunere internă de taxe”, ca sintagmă folosită în cuprinsul art.90 din Tratatul Comunității Europene, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre a tuturor taxelor vamale și a altor taxe având efect echivalent, prin OUG nr.50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehiculelor rulate importate, provenind din state membre U.E., o taxă care nu se aplică și produselor similare naționale, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale autoturismelor importate și la producerea unui efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor.
În speță, fiind vorba despre un autoturism rulat, importat dintr-o țară U.E., acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia primei înmatriculări, astfel taxa ce ar fi trebuit să fie percepută cu ocazia înmatriculării acestui autoturism în România, ar fi trebuit să fie echivalentă cu cea percepută cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de producție națională sau achiziționat din România.
Susținerile recurentei potrivit cărora dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr.50/2008 sunt în acord cu legislația comunitară sunt eronate, având în vedere faptul că această taxă de poluare este contestată de organismele comunitare, fiind în contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene, aspect reținut și de Curtea de Justiție a Comunității Europene în considerentele hotărârii pronunțate în cauza T. împotriva României.
Criticile recurentei privind obligarea la plata dobânzii legale și a datei de la care aceasta se calculează sunt neîntemeiate, instanța de fond aplicând în mod corect principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat.
Criticile recurentei privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată sunt nefondate, instanța de fond aplicând în mod corect dispozițiile art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, prezentul litigiu fiind determinat de refuzul pârâtei de a restitui taxa de poluare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Fiscal Municipal F. împotriva sentinței civile nr. 4701/CA/2 octombrie 2013 a Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F. împotriva sentinței civile nr. 4701/CA/2 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2014.
Președinte Judecător Judecător
R. Grațiela M. Lorența B. C. E. C.
Grefier
G. P.
Red. CEC/26.02.2014
Tehnored. G.P/26.02.2014 /6 ex
Jud Fond: M.Z.
| ← Pretentii. Decizia nr. 482/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1278/2014.... → |
|---|
