Pretentii. Hotărâre din 11-04-2014, Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 2158/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1271/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 11 aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. I. M.
Judecător: M. C.
Judecător: M. F.
Grefier: E. Bernád
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul F. S. împotriva sentinței civile nr. 2819/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. -secția civilă -, în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul formulat de recurentul-reclamant F. S. este motivat în termenele prevăzute de art.485 - 487 din noul cod de procedură civilă și de art. 20 din Legea nr. 554/2004 și este timbrat cu suma de 100 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată conform chitanței . B nr._/20.01.2014. În conformitate cu dispozițiile art. 223 din noul cod de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 223 noul cod de procedură civilă, instanța, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2819/02.12.2013 Tribunalul C. a respins ca nefondate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și excepția inadmisibilității acțiunii.
A respins acțiunea formulată de reclamantul F. S., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9951,00 lei reprezentând contravaloarea timbrului de mediu cu dobânda aferentă.
A respins cererea de chemare in garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva chematei in garanție Administrația Fondului Pentru Mediu având ca obiect obligarea chematei în garanție la restituirea contravalorii timbrului de mediu și dobânzii aferente.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul F. S. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței și admiterea acțiunii. În motivare, a arătat că în mod greșit prima instanță a înlăturat apărările sale referitoare la caracterul contrar dreptului comunitar al timbrului de mediu instituit de Legea nr. 9/2012.
Recurentul a arătat că regimul discriminatoriu constatat de către CJUE în cauzele C-402/09 și C-263/10 continuă să existe și în forma actuală a Legii nr. 9/2012 prin aceea că legea nu prevede obligația de plată a taxei și pentru autovehiculele care se află deja înscrise în circulație și pentru care nu intervine nici una din situațiile reglementate de art. 4 din lege, dar care continuă să circule și să emită noxe.
În opinia sa, Legea nr. 9/2012 este în continuare discriminatorie și contrară art. 110 TFUE, deoarece se descurajează, în continuare, punerea în circulație, în statul membru, a unui vehicul de ocazie cumpărat din alte state membre.
În plus, recurentul a mai susținut că discriminarea continuă să existe atât față de autovehiculele față de care s-a dispus pe cale judecătorească, pe perioada suspendării acordate în baza OUG nr. 1/2012, obligarea autorităților la înmatricularea fără plata taxelor de emisii poluante, cât și față de autovehiculele față de care s-a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, de poluare sau de emisii poluante.
În opinia recurentului, caracterul discriminatoriu al Legii 9/2012 este recunoscut prin OUG nr. 9/2013, de abrogare a acesteia, care la art. 4 lit. c și d impune plata taxei și pentru autovehiculele pentru care nu s-a achitat taxa de primă înmatriculare, de poluare sau de emisii poluante sau s-a dispus restituirea acesteia.
Intimata AJFP C. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant. Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 488 Cod procedură civilă, a art. 489 Cod procedură civilă și recursul declarat de reclamant, curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Motivul de recurs invocat de recurentul reclamant – înlăturarea de către instanța de fond a susținerilor sale referitoare la caracterul discriminatoriu al dispozițiilor OUG nr. 9/2013 prin raportare la art. 110 TFUE – se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 cod procedură civilă, dar nu este fondat.
Astfel, în cauzele C-402/09 și C-263/10 CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, la determinarea caracterului discriminatoriu al unei taxe aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România trebuie analizat, prin raportare la această concluzie a CJUE, dacă legiuitorul face o distincție referitoare la această taxă în funcție de proveniența autovehiculelor – din parcul auto național sau din parcul auto al unui alt stat membru UE.
Or, prin dispozițiile art. 4 lit. a) – d) din OUG nr. 9/2013 se stabilește obligația plății timbrului „o singură dată, astfel: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Prin urmare, prin instituirea acestei obligații de achitare a timbrului de mediu și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România a unui autovehicul rulat, se creează egalitate de tratament între vehiculele rulate existente în parcul auto național și cele rulate importate din alte state membre UE, taxa aplicându-se, deopotrivă, indiferent de originea lor, cu respectarea interdicției stabilite de art. 110 TFUE. În acest mod, ambele categorii de vehicule sunt supuse aceluiași nivel de taxare, iar cumpărătorul național nu mai este orientat, cu precădere spre vehiculele din parcul național (anterior nesupuse vreunei taxări), ci are libertatea de a alege un vehicul, indiferent de origine lui, taxele legate de formalitățile de înmatriculare fiind identice.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului că se încalcă dispozițiile art. 110 TFUE deoarece legea nu prevede obligația de plată a taxei și pentru autovehiculele care se află deja înscrise în circulație și pentru care nu intervine nici una din situațiile reglementate de art. 4 din lege, dar care continuă să circule și să emită noxe.
A reține această susținere ar însemna a accepta că legiuitorul național este limitat în a stabili taxe fiscale viitoare, or, această interdicție nu este prevăzută de nici o normă comunitară, libertatea de instituire a taxelor și impozitelor naționale fiind una recunoscută de CJUE în jurisprudența sa, inclusiv în cauzele arătate anterior.
În plus, această susținere nu respectă nici principiul neretroactivității legii, deoarece ar presupune modificarea regimului de înmatriculare al vehiculelor deja înmatriculate, ipoteză care nu poate fi acceptată, deoarece ar fi neconstituțională, contrară art. 15 din Constituție.
Argumentul referitor la rațiunea adoptării OUG nr. 9/2013 – colectarea de taxe cât mai mari – nu poate fi avut în vedere, deoarece legiuitorul național, fie că acesta este Parlamentul (în cazul legilor) sau Guvernul (în cazul ordonanțelor și a ordonanțelor de urgență), este suveran în adoptarea actelor normative, cât timp respectă principiile consacrate Constituție și reglementările internaționale, acestea având o forță juridică superioară în ierarhia actelor normative. Or, o astfel de încălcare nu a fost reținută cu privire la art. 110 TFUE, invocat de către recurentul reclamant.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența art. 496 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul F. S. împotriva sentinței civile nr. 2819/2013 a Tribunalul C. - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant F. S. împotriva sentinței civile nr. 2819/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 11.04.2014
Președinte, Judecător, Judecător,
M. I. M. M. C. M. F.
Grefier,
E. Bernád
Red. MF/11.04.2014
Tehnored.EB/15.04.2014-5 ex
Jud. fond. M.D.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2369/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 1272/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
