Pretentii. Decizia nr. 2120/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2120/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 2648/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2120/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 19 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. C.
Judecător: M. F.
Judecător: M. I. M.
Grefier: T. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 349 din 14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. – Secția civilă în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul formulat de recurenta pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. este declarat și motivat în termenele și în condițiile prevăzute de art.485 din noul cod de procedură civilă raportat la dispoz. art. 20 din Legea contenciosului administrativ, este formulat prin consilier juridic, potrivit art. 13 alin.2, art.83 alin.3 și art.486 din noul cod de procedură civilă și este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din O.U.G.nr.80/2013.
Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit dispozițiilor art. 223 Cod procedură civilă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului dedus judecății.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 349/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei,invocată prin întâmpinare, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. F. în contradictoriu cu pârâtele SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BARAOLT și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU,precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BARAOLT împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și, în consecință, pârâtul SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BARAOLT a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 2671 lei cu titlu de taxă de poluare, precum și la plata dobânzii legale de la data plății și a sumei de 267 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâta-chemată în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU a fost obligată să procedeze la virarea către pârâtul SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC BARAOLT a sumei de 2.671 lei cu titlu de restituire taxă de poluare, a dobânzii legale de la data plății și a sumei de 267 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. pentru structura subordonată SFO Baraolt, hotărârea fiind criticată sub aspectul nelegalității, solicitându-se admiterea căii de atac și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului,se critică hotărârea primei instanțe în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată,a dobânzii de la data plății,precum și respingerea excepției lipsei calității procesuale a SFO Baraolt.
Pe fond, arată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru restituirea sumelor de la buget,iar răspunsul la petiție,dat în termen legal,nu echivalează cu refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.
În opinia recurentei, OUG nr. 50/2008 stabilește în mod clar cadrul legal al taxei pe poluare și anume taxa de poluare ține cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autovehiculului, iar în cazul în care unele soluții legislative nu au în vedere dispozițiile comunitare, neasigurând compatibilitatea cu acestea, autoritățile competente pot avea inițiative legislative pentru modificarea sau completarea actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu tratatele la care România este parte.
Nu se poate admite că prevederile OUG nr. 50/2008 ar încălca dispozițiile comunitare, întrucât legislația română prevede plata, în cazul în care este vorba despre aceleași specificații tehnice, a unei taxe de poluare în același cuantum, indiferent dacă se aplică la autoturismele/ autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
A mai invocat de asemenea că legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede că nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor interne similare, precum și faptul că hotărârea CJUE din data de 07.04.2011 nu este aplicabilă în cauză.
În drept a fost invocată aplicarea art. 488 pct. 8 c.pr.civ.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG 80/2013.
Intimatul-reclamant și intimatul chemat în garanție nu au formulat întâmpinare în condițiile art. 494 raportat la art. 471 alin 5 Cod Procedură Civilă.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 488 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Motivul de recurs referitor la greșita soluționare de către tribunal a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte nu este fondat, deoarece raportul juridic dedus judecății – restituirea unei taxe considerată a fi contrară dreptului comunitar – s-a stabilit între reclamant și pârâtă prin prisma obligațiilor acesteia din urmă de a calcula și încasa taxa de emisii poluante.
Motivul de recurs referitor la încălcarea de către tribunal a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și a art. 41 din OG nr. 92/2003 se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 c.pr.civ., nu este fondat, deoarece, prin prezenta cerere de chemare în judecată, formulată în condițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, tribunalul, ca instanță de contencios administrativ, a fost învestit cu analiza caracterului justificat sau nu al refuzului de restituire a sumei solicitate.
Reclamantul nu a înțeles să critice, pe calea unei plângeri prealabile, modul de calcul al taxei de poluare, ci și-a exprimat poziția de a solicita restituirea unei sume apreciată drept nelegală și neconformă cu dreptul comunitar, iar, în acest context, acțiunea este admisibilă, iar criticile recurentei privind acest aspect nefondate
Recurenta a invocat ca motive de recurs, pe de o parte, inaplicabilitatea dreptului comunitar, iar, subsecvent acestei apărări, compatibilitatea acestei normei ce instituie această taxă cu normele comunitare, dar aceste susțineri, ce se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 c.pr.civ., nu sunt fondate.
Astfel, preeminența dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar.
În acest context se impune a se mai preciza ca TFUE se bucură de aplicabilitate directă în dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Cu privire la compatibilitatea normei cu dreptul comunitar, Curtea reține că potrivit art. 110 din TFUE (fostul art. 90 TCE) „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Curtea mai reține că prin soluția pronunțată în cauza C-402/09, fiind sesizată în legătură cu interpretarea art. 110 din TFUE prin raportare la dispozițiile OUG nr. 50/2008, CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Față de cele stabilite de CJUE prin această decizie, Curtea constatată că prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG nr. 50/2008 se introduce un regim fiscal discriminatoriu, atâta vreme cât taxa de poluare, prin valoarea sa și prin faptul că nu este percepută în cazul reînmatriculării unui autovehicul deja înmatriculat în România este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși Cauza C-402/09 vizează OUG nr. 50/2008 într-o formă în vigoare înainte ca reclamanta să fi achitat taxa de poluare, Curtea constatată că motivele care au determinat CJUE să pronunțe soluția în cauza T. subzistă, deoarece taxa de poluare, prin valoarea ei ridicată, descurajează cumpărarea unor vehicule de ocazie cu aceeași vechime și uzură ca și cele aflate deja pe piața națională, această opinie fiind confirmată și de soluția pronunțată de CJUE în Cauza C-263/2010 (N.), prin care s-a constatat că nu sunt conforme dreptului comunitar nici modificările ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Totodată, este important de menționat faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N. (ca de altfel și hotărârea T.) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare.
Potrivit concluziei CJUE din această cauză, articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Tot în această hotărâre, CJUE a mai reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de OUG nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27) și că această concluzie contrazice pozițiile iraționale constant exprimate de Guvern, de ministrul mediului, de șeful Fiscului și de toate administrațiile fiscale din România, în contradicție chiar și cu avertismentele legale ale Ministerului de Justiție, care la nivel național pretindeau și pretind în continuare faptul că variantele ulterioare datei de 15 decembrie 2008 sunt conforme cu dreptul european.
Pe de altă parte, în par. 28 al hotărârii, Curtea a reiterat faptul că taxa de poluare nu este compatibilă cu principiul „poluatorul plătește” și a sugerat din nou Guvernului român că taxa percepută cu ocazia primei înmatriculări trebuie eliminată, ea putând fi eventual înlocuită cu o taxă anuală de poluare, aplicabilă tuturor autoturismelor care circulă pe teritoriul național.
Pentru toate aceste considerente, criticile recurentei privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 110 TFUE și cele privind conformitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008, modificată, cu acestea, vor fi respinse.
În ceea ce privește data acordării dobânzii, față de hotărârea pronunțată de CJUE în cauza C-565/11 (M. I.) din data de 18.04.2013, prin care s-a stabilit că „dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil”, Curtea reține că dobânda este datorată de pârâtă chiar de la data încasării taxei .
Cu privire la cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru, Curtea constată că acestea au fost legal stabilite în sarcina părții care are culpă procesuală – pârâta, conform art. 451 c.pr.civ., aceasta refuzând nejustificat restituirea taxei pe cale administrativă, astfel cum reclamantul i-a solicitat anterior promovării cererii de chemare în judecată, în condițiile în care caracterul contrar dreptului comunitar al acestor taxe de emisii poluante a fost stabilit prin nenumărate hotărâri judecătorești, iar, ulterior, în sarcina chematei în garanție, care a fost beneficiara efectivă a sumelor încasate de către pârâtă, astfel cum s-a detaliat în considerentele sentinței recurate. Chiar dacă instituția recurentă a procedat la încasarea acestei taxe în temeiul unui act normativ intern, răspunderea sa intervine în calitate de reprezentantă a Statului Român, calitate în care a și emis decizia de calcul a taxei de poluare și a încasat taxa.
Raportat la aceste considerente rezultă că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și obligare a pârâtei la restituirea taxei de poluare este întemeiată, astfel încât în baza art.496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta Administrației Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 349/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă, menținându-se ca temeinice și legale dispozițiile instanței de fond.
PENTRU ACEST MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 349/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. M. F. M. I. M.
Grefier,
T. M.
Red.: MC/19.09.2014
Tehnored.: TM/24.09.2014/5 ex.
Jud.fond: A.D.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1577/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din... → |
|---|
