Anulare act administrativ. Decizia nr. 969/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 969/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 4890/2/2012
Dosar nr._ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 969
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - B. C.
Judecător - V. H.
Judecător - C. M. F.
Grefier - F. L. V.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul formulat de recurenta D. I. împotriva deciziei disciplinare nr. 2/23.03.2012 dată de C. Centrala de Disciplina a Uniunii Naționale a Barourilor din România, decizia disciplinara dată de C. de Disciplina a Barourilor București, în contradictoriu cu intimații C. C. DE DISCIPLINA A UNIUNII NAȚIONALE A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, C. DE D. A BAROULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta personal, intimata C. C. de Disciplina a Uniunii Naționale a Barourilor din România prin apărător ales B. N. cu împuternicire la dosar la fila 16, intimata C. de D. a Baroului București reprezentata de apărător ales S. R. cu împuternicire avocațială la dosar la fila 18.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, intimata C. de Disciplina a Baroului București depune în fotocopie certificata, dosarul Baroului București și cel constituit la C. C. de Disciplina a Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Se restituie originalele.
La interpelarea instanței, reclamanta arată că a depus înscrisurile cerute în fotocopie, chitanțele reprezentând o parte a onorariului avocat și sunt evidențiate cu nr. chitanța în registru la fila 89.
Se prezintă în original registrul corespunzător depus în fotocopie la dosar la fila 89.
Curtea observă acest registru fiind numerotat și șnuruit până la fila 100, cu mențiune ca având conținut 100 de file, fila depusă la dosar reprezintă fila 89 din acest registru urmată de fila 90, de la fila 91 nemaifiind mențiuni. Filele imediat precedente apar ca fiind completate.
Se restituie părții recurente acest registru.
În urma verificărilor, Curtea constată recursul în stare de judecată.
Recurenta D. I. arată că solicită admiterea recursului pentru considerentele pe care le-a expus cu ocazia formulării concluziilor la termenul anterior de judecată.
Intimatele, prin apărător, arată că își mențin concluziile formulate la termenul anterior de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului prezent, constată următoarele:
Pârâta UNIUNEA N. A BAROURILOR DIN ROMANIA -C. centrală de D., în Dosarul nr. 8/C/2011, a emis Decizia disciplinara nr. 2, pronuntată in sedinta publica din 23.03.2012, in urma judecarii dosarului de recurs nr- 8/C/2011 în cadrul sedintei nepublice a comisiei centrale de Disciplina din data de 23.03.2012, prin care a procedat la solutionarea recursurilor formulate de Baroul Bucuresti si reclamanta avocat D. I. impotriva Deciziei disciplinare nr . 14 din 12.05.2010 in dosarul nr. 16/2010 pronuntata de pârâta C. de Disciplina a Baroului Bucuresti, în sensul respinderii celor două recursuri.
A reținut prin decizia contestată în prezenta cauză, că examinand actele si lucrările dosarului, se constata ca recursurile formulate de recurentul-reclamant Consiliul Baroului Bucuresti si respectiv recurentul-intimat av. D. I. sunt nefondate, urmand a le respinge pentru considerentele aratate in continuare:
In privinta recursului formulat de Consiliul Baroului Bucuresti, acesta este nefondat in conditiile in care singura critica formulata consta in afirmatia generala ca instanta disciplinara de fond nu a analizat și interpretat probatoriul administrat in cauza si a pronuntat in consecinta o hotarare lipsita de fundament juridic.
In aceste conditii, cum in speta nu au fost identificate motive de ordine publica, in conformitate cu dispozitii le art. 287 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, coroborata cu dispozitiile art. 306 alin. 1 Cod proc civ, recursul Consiliului Baroului Bucuresti sa fie considerat ca nemotivat si in consecinta sa fie respins.
Cu privire la recursul formulat de recurenta-intimata D. I., acesta este nefondat, in conditiile in care recurenta nu a administrat nici o proba din care sa rezulte ca a eliberat chitante pentru sumele primite. De asemenea, recurenta nu a administrat nici o probă din care să rezulte realitatea pierderii sacoșei cu chitanțiere si contracte de asistență juridică.
Recurenta D. I. avand calitatea de avocat titular al Cabinetului de Avocat I. D. domiciliata in Bucuresti, ., sect. 6 si avand acelasi sediu profesional a formulat in termen legal recurs impotriva Deciziei disciplinare nr. 2/23.03.2012 data de C. Centrala de Disciplina a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania ,avand sediul in Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 5 sect.5, in dosarul nr. 8/C/ZO 11 precum si a Deciziei disciplinare nr, 14/12.05.2010 date de C. de Disciplina a Baroului Bucuresti, avand sediul in Bucuresti, . nr. 3, sect. 5, in dosarul nr. 16/2010 solicitand ca prin hotararea pronuntată sa se admită recursul formulat si sa fie anulate cele doua decizii disciplinare prin care s-a dispus si ulterior mentinut sanctiunea disciplinara cu "mustrare" .
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, prin decizia disciplinara nr. 14/1Z.05.2010 emisa de C. de Disciplina a Baroului Bucuresti s-a dispus sanctionarea disciplinara cu mustrare a sa in cf. cu disp. art. 70 rap la art. 73 lit. a din Legea 51/1995, retinandu-se in sarcina sa ca nu a facut dovada eliberarii chitantelor pentru sumele primite. Solutia a fost mentinuta prin decizia nr. 2/23.03.2012 a Comisiei Centrale de Disciplina a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania.
Conform art. 42 din Legea 51/1995 avocatul este obligat sa tina evidentele cerute de lege si statut cu privire la cauzele in care s-a angajat si sa achite cu regularitate si la timp taxele si contributiile pentru formarea bugetului Baroului si fondurilor Casei de Asigurari a Avocatilor.
Din lecturarea deciziei 14/12.05.2010 rezulta ca nu sunt aratate motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de recurentă in sensul ca s-a aflat in imposibilitate obiectiva de a depune dovada eliberarii de chitante pentru suma de bani ce a fost achitata de numita Busila L., deoarece la data de 04.06.2009 a pierdut o sacosa cu un numar de 3 chitantiere, 3 contractiere precum si o agenda, depunand in acest sens o copie a dovezii emise de catre Sectia de Politie.
A solicitat sa se observe ca petenta Busila L. a formulat o sesizare catre Barou si desi a fost citata spre a da lamuriri, aceasta nu a inteles sa se prezinte. Mai mult chiar din cuprinsul sesizarii reiese motivul si anume ca nu a fost multumita de solutia instantei de judecată. Or, conform legii si statutului avocatii nu au obligatii de rezultat ci doar de diligenta pe care chiar si Baroul Bucuresti a apreciat ca le-a indeplinit prin activitatea desfasurata fata de client.
In ceea ce priveste celelate temeiuri pentru care Baroul Bucuresti a sesizat C. de Disciplina si anume nerespectarea prevederilor art. 139 (6)" neglijarea cazului clientului, absenta nejustificata in mod repetat " acest temei nu poate fi retinut, nici petenta Busila nu a aratat in continutul sesizarii scrise acest aspect, iar din fotocopiile dosarului in care a acordat asistenta juridica rezulta ca s-a prezentat la fiecare termen de judecata asigurand asistenta juridica a clientului prin activitati specifice acestei profesii.
Apreciază ca nu a incalcat in nici un fel principiile ce guverneaza desfasurarea activitatii de avocat, in cei 12 ani de activitate desfasurata ca avocat in cadrul Baroului Bucuresti nu i-a fost aplicata vreo sanctiune.
Consideră ca decizia nr.14/12.05.2010 este nula deoarece a fost semnată de doi judecători, judecata facandu-se in prezenta a 3 membri iar decizia nr. 2/ 23.03.2012 este de asemenea nula deoarece a fost semnata de un singur judecator, deși judecata s-a facut in prezenta a 5 membri. Legea de organizare a profesiei în art. 72 alin. 5 și statutul profesiei de avocat în art. 274 alin. 1 prevăd că dispozițiile privind procedura judecării acțiunilor disciplinare se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. Astfel potrivit art. 261 alin.2 C.p.c. presedintele poate semna hotararea daca ceilalti membri se afla in imposibilitate mentionandu-se cauza ce i-a impiedicat pe ceilalti membri ai completului.
Pârâtul BAROUL BUCURESTI, reprezentat de Av. I. I. I., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiat, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Ca și chestiune prealabilă, recurenta a solicitat anularea a două decizii disciplinare emise de către C. de iplină din cadrul Baroului București și, respectiv, din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România.
Parte în litigiul promovat de către recurentă, este Baroul București, deoarece C. de disciplină a Baroului București nu are personalitate juridică și nici organe prorii de conducere, în sensul art.41 C.proc.civ.
Pe fond, recursul este neîntemeiat și va fi respins în consecință.
Astfel cum rezultă fără îndoială din înscrisurile depuse la dosar, Decizia disciplinară este întemeiată, deoarece petenta D. I. nu a făcut dovada că a eliberat chitanțe pentru sumele primite cu titlu de onorariu, deși conform dispozițiilor legale în materia organizării și exercitării profesiei de avocat, D. I. avea obligația de a face dovada eliberării documentelor către client în baza raporturilor contractuale încheiate cu acesta.
Petenta a motivat superfluu, faptul că a pierdut în împrejurări necunoscute "o sacoșă plină cu contractiere și chitanțiere prezentând o adresă de la poliție în acest sens. Această susținere nu este dovedită de nici o altă probă de către dna. avocat D. I., motiv pentru care C. de D. din cadrul Baroului București a admis în parte acțiunea disciplinară, aplicănd sancțiunea "mustrare".
Cu privire la imposibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată, de a semna hotărârea, solicită respingerea excepției nulității invocate deoarece aceasta nu a făcut dovada prejudiciului care i-a fost cauzat și față de care soluția care se impune este anularea hotărârii pronunțată. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii. Așadar, pentru a fi pronunțată nulitatea deciziei, petenta trebuie să dovedească un real prejudiciu pe care l-a suferit din cauza lipsei semnăturii judecătorului ce a făcut parte din complet și pentru care a semnat președintele.
Pentru toate considerentele arătate, solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului
și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
În drept, Legea nr.51/1995, Statutul profesiei de avocat, art.115 și urm.C.proc.civ.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi (evident, în afara înscrisurilor avute în vedere la emiterea celor două decizii pronunțate de instanțele disciplinare ale profesiei de avocat), conform art.305 Cod procedură civilă, recurenta depunând la dosar copii de pe două chitanțe din 18.11.2008, atestând fiecare primirea sumei de 30 (treizeci ) lei de la numitul B. I., cu titlu de onorariu avocat, de pe pagina 89 din registrul de încasări și plăți, precum și de pe referatul nr.676/11.10.2011 al Casei de Asigurări a Avocaților-Filiala București.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă, precum și ale art.88 alin.4 din Legea nr.51/1995, republicată..
Examinând în continuare, decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Urmare a plângerii numitei B. L., care s-a plâns că a plătit suma de 2000 euro cu titlu de onorariu avocat, pentru a se asigura apărarea fiului său într-un dosar penal, fără a primi chitanță și contract de asistență juridică, prin acțiunea nr.6403/28.01.2010, Baroul București, conform Hotărârii Consiliului Baroului din 15.12.2009, a sesizat C. de disciplină în vederea sancționării d-nei avocat A. F. și a recurentei avocat D. I., în temeiul art.38, 41, 42 și 70 din Legea nr. 51/1995, pentru nerespectarea prevederilor art.139 (6) și art.252 alin.1 și 2 din Statutul profesiei de avocat, solicitând aplicarea art.73 (1) lit. a din Legea nr. 51/1995, respectiv „mustrare”.
Prin decizia disciplinară nr.14/12.05.2010, consemnându-se că, fiind convocate la Consiliul Baroului, cele două doamne avocat nu au prezentat contractele de asistență juridică încheiate cu numita B. L. și nu au făcut dovada eliberării chitanțelor pentru sumele primite, instanța disciplinară de pe lângă Baroul București, apreciind întemeiată acțiunea disciplinară față de recurenta avocat D. I., în baza art. 70 raportat la art.73/1 lit. a din Legea nr. 51/1995, a admis în parte acțiunea disciplinară a Baroului București și a aplicat recurentei avocat sancțiunea disciplinară cu „mustrare”, fiind respinsă acțiunea disciplinară față de d-na avocat A. F..
Prin Decizia disciplinara nr. 2, pronuntată in sedinta publica din 23.03.2012, în urma judecarii dosarului de recurs nr- 8/C/2011 în cadrul sedintei nepublice a Comisiei Centrale de D. din cadrul U.N.B.R., din data de 23.03.2012, această din urmă instanță disciplinară a procedat la solutionarea recursurilor formulate de Baroul Bucuresti si reclamanta avocat D. I. impotriva Deciziei disciplinare nr . 14 din 12.05.2010 in dosarul nr. 16/2010 pronuntata de pârâta C. de Disciplina a Baroului Bucuresti, în sensul respinderii celor două recursuri, ca nefondate.
Referitor la prima critică din motivele de recurs prezente, respectiv că din lecturarea deciziei 14/12.05.2010 rezultă ca nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate ( în sensul că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a depune dovada eliberării de chitanțe pentru suma de bani ce a fost achitată de numita B. L.), Curtea constată că această critică nu poate fi luată în considerare, întrucât ea nu se regăsește în cuprinsul recursului formulat împotriva deciziei nr. 14/12.05.2010 a Comisiei de D. a Baroului București și soluționat prin decizia disciplinară nr. 2/23.03.2012 a Comisiei Centrale de D. din cadrul U.N.B.R., fiind formulată omisso medio, fapt inadmisibil.
În ceea ce privește susținerea recurentei D. I. în sensul că s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a depune dovada eliberării de chitanțe pentru suma de bani ce a fost achitată de numita B. L., deoarece la data de 04.06.2009 a pierdut o sacoșă cu un numar de 3 chitantiere, 3 contractiere precum si o agenda, depunandîin acest sens o copie a dovezii emise de catre Sectia de Politie, Curtea constată că această apărare nu are aptitudinea de a înlătura în totalitate culpa recurentei în săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcina sa, deoarece potrivit art.80 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rep. (versiunea în vigoare la data pretinsei pierderi a chitanțelor și contractului de asistență juridică), evidențele contabile și fiscale se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredințate spre păstrare unei societăți autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare.
Prin urmare, pretinsa pierdere a chitanțelor și a contractului de asistență juridică, care s-ar fi aflat într-o sacoșă, precum și neîndeplinirea obligației de a ține „evidențele cerute de lege și de statut cu privire la cauzele în care s-a angajat”, îi este imputabilă recurentei într-o anumită măsură din perspectiva cerințelor art.80 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rep. (versiunea în vigoare la data pretinsei pierderi a chitanțelor și contractului de asistență juridică), această culpă minoră în săvârșirea abaterii disciplinare fiind distinctă de vinovăția cerută de lege pentru existența faptelor penale pentru care a fost cercetată recurenta în dosarul nr.1399/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. De altfel, numai existența unei culpe minore în săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcina recurentei poate explica aplicarea sancțiunii celei mai ușoare.
Conform art. 42 alin.1 și art 70 alin.1 Legea nr. 51/1995, rep. (versiunea în vigoare la data pretinsei abateri disciplinare):
„ART. 42
(1) Avocatul este obligat să țină evidențele cerute de lege și de statut cu privire la cauzele în care s-a angajat și să achite cu regularitate și la timp taxele și contribuțiile stabilite pentru formarea bugetului baroului și a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaților din România și ale filialelor. Bugetul U.N.B.R. este format din contribuțiile barourilor, stabilite conform legii și statutului profesiei.
..................................................................................................................
ART. 70
(1) Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale instituției”.
În cauză, din examinarea deciziei nr. 14/12.05.2010 a Comisiei de D. a Baroului București, deși se impunea mai multă acuratețe și rigoare juridică în redactarea acesteia, rezultă, fără echivoc, că se pot desprinde elementele esențiale și constitutive ale abaterii disciplinare reținute în sarcina recurentei, în cuprinsul deciziei putându-se observa, totuși, abaterea disciplinară imputată recurentei (neprezentarea contractului de asistență juridică încheiat cu numita B. L. și nedovedirea eliberării chitanțelor pentru sumele primite), textele de lege care prevăd ca abatere fapta imputată recurentei (art. 42 alin.1 și art 70 alin.1 din Legea nr. 51/1995, rep.), precum și textele de lege în baza cărora s-a aplicat sancțiunea disciplinară (art. 70 și art 73 alin.1 lit. a din Legea nr. 51/1995, rep.).
Totodată, în raport de abaterea disciplinară reținută în sarcina recurentei prin decizia nr. 14/12.05.2010 a Comisiei de D. a Baroului București, sunt nerelevante susținerile recurentei că nu ar fi săvârșit celelalte fapte care au constituit obiectul acțiunii disciplinare.
De asemenea, Curtea constată că înscrisurile depuse în recurs nu au aptitudinea de a dovedi ținerea legală a evidențelor în cauza privind pe fiul numitei B. L., neexistând vreo referire la înregistrarea contractului de asistență juridică încheiat cu numita B. L. sau la vreun motiv întemeiat pentru care documentele contabile nu au fost păstrate în locul indicat de lege. Or, în acest context trebuie precizat că întrucât recurentei i s-a aplicat cea mai ușoară sancțiune disciplinară, reducerea fundamentului faptic al sancțiunii, în condițiile existenței în continuare a abaterii disciplinare, precum în speță, nu poate atrage admiterea căii de atac prezente, abaterea disciplinară astfel redusă justificând pe deplin sancțiunea aplicată recurentei.
Pe de altă parte, critica recurentei privind semnarea deciziei nr. 14/12.05.2010 a Comisiei de D. a Baroului București doar de către doi membri ai Comisiei de D., în loc de trei membri, iar a deciziei disciplinare nr. 2/23.03.2012 a Comisiei Centrale de D. din cadrul U.N.B.R., de către un singur membru (președintele) al Comisiei Centrale de D., în loc de cinci membri, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, deoarece în cauză nu ne aflăm în situația în care cele două decizii disciplinare nu au fost semnate de unii dintre membrii instanțelor disciplinare, ci în situația în care pentru unii dintre membrii instanțelor disciplinare aflați în imposibilitate de a semna, au semnat președinții acestor instanțe, aspect permis de art. 261 alin.2 Cod procedură civilă. Faptul că nu s-a menționat cauza ori cauzele concrete ce i-au împiedicat pe ceilalți membri ai completului să semneze, nu poate conduce la anularea deciziilor disciplinare, cât timp recurenta nu a invocat sau dovedit vreo vătămare produsă prin această neregularitate, în conformitate cu prevederile art.105 alin.2 Cod procedură civilă. În plus, critica în discuție nici măcar nu poate fi luată în considerare în privința deciziei nr. 14/12.05.2010 a Comisiei de D. a Baroului București, întrucât ea nu se regăsește în cuprinsul recursului formulat împotriva deciziei nr. 14/12.05.2010 a Comisiei de D. a Baroului București și soluționat prin decizia disciplinară nr. 2/23.03.2012 a Comisiei Centrale de D. din cadrul U.N.B.R., fiind formulată omisso medio, fapt inadmisibil.
În acest context, trebuie precizat că, în raport de prevederile art.88 alin4 din Legea nr. 51/1995, rep., recursul este formulat legal doar împotriva deciziei disciplinare nr. 2/23.03.2012 a Comisiei Centrale de D. din cadrul U.N.B.R., decizia disciplinară nr. 14/12.05.2010 a Comisiei de D. a Baroului București fiind vizată doar implicit.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta D. I. împotriva deciziei disciplinare nr. 2/23.03.2012 dată de C. Centrala de Disciplina a Uniunii Naționale a Barourilor din România, precum și a deciziei disciplinare nr. 14/12.05.2010 dată de C. de Disciplina a Baroului București, în contradictoriu cu intimații C. C. DE DISCIPLINA A UNIUNII NAȚIONALE A BAROURILOR DIN ROMÂNIA și C. DE D. A BAROULUI BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 Martie 2013.
Președinte, B. C. | Judecător, V. H. | Judecător, C. M. F. |
Grefier, F. L. V. |
Red./Tehnored./H.V./2ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4255/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
