Anulare act administrativ. Decizia nr. 4854/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4854/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 319/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 4854
Ședința publică de la 07.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant V. B. împotriva sentinței civile nr. 3667/30.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și A. DE POLIȚIE „A. I. C.”.
La apelul nominal făcut în ședință publică pe lista cauzelor aflate în stare de amânare au răspuns intimații reprezentați prin consilier juridic B. A. care depune delegații de reprezentare la dosar, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul M. Administrației și Internelor a depus prin serviciul registratură întâmpinare, în 2 exemplare, și că recurentul a depus prin fax o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, după care:
Curtea acordă cuvântul pe cererea de amânare formulată de recurent.
Intimații, prin consilier juridic, arată că lasă cererea de amânare la aprecierea instanței însă solicită să se aibă în vedere faptul că recurentul a formulat recursul încă de la data de 03.09.2012 iar până la această dată a avut suficient timp pentru pregătirea apărării.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de recurent ca neîntemeiată având în vedere că citația pentru acest termen de judecată i s-a comunicat încă din data de 29.03.2013 și apreciază că până la acest termen partea a avut suficient termen pentru angajarea unui apărător, el fiind de altfel cel care a promovat calea de atac.
Curtea, nefiind învederate alte motive de amânare, lasă cauza pentru a fi strigată la ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au răspuns intimații reprezentați prin consilier juridic B. A. care depune delegații de reprezentare la dosar, lipsă fiind recurentul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind alte cereri de formulat sau înscrisuri noi de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Consilierul juridic care asigură reprezentarea intimaților solicită să se ia act că A. de Poliție „A. I. C.” înțelege să se ralieze apărărilor formulate prin întâmpinare de M. Administrației și Internelor.
Intimații, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile de fond ca fiind legală și temeinică și să se constate că recurentul-reclamant nu a respectat prevederile art. 7 alin.1 Legea nr. 554/2004. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamantul V. B. a chemat în judecată pârâții M. Administrației și Internelor și A. de Poliție „A. I. C.", solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor II/4085/08.11.2010 prin care a fost eliberat din funcția de prorector al Academiei de poliție „A. I. C.”, cu consecința recunoașterii continuității raporturilor de muncă; să dispună reintegrarea sa în funcția de prorector al Academiei de Poliție „A. I. C." și acordarea sumelor de bani constând în diferențele salariate de care a fost lipsit ca urmare a eliberării din această funcție, calculate până la data reintegrării efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
La data de 14.02.2009, ca urmare a alegerilor desfășurate în cadrul Academiei de Poliție „A. I. C.", a fost ales pentru un mandat de 4 ani în funcția de prorector, confirmat de Senatul universitar și ulterior numit pe această funcție prin Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr. S/II/2498/2008 (poziția nr.2 din Statul de funcționare), cu atribuții de învățământ superior, conform Legii nr.84/1995 și a Legii nr. 128/1997, statutul cadrelor didactice.
La data de 08.11.2010 sub pretextul reorganizării unității și desființării funcțiilor de prorector, prin Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr.II/4085, a fost eliberat din funcție, în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor art.74 alin.2 din Legea nr.128/1997 și pus la dispoziția conducerii ministerului pentru o perioadă de 6 luni, cu diminuarea corespunzătoare a salariului.
Desființarea posturilor de prorectori a fost și este ilegală, fiind încălcate normele unitare de structura nr. 3546/04.04.1998, aprobate de ministrul învățământului, așa cum prevede art.72 alin. 4 din Legea nr.128/1997, deoarece numărul de prorectori și de prodecani din instituțiile de învățământ superior de stat se stabilește în funcție de numărul de studenți și de domeniul de învățământ (conform legislație în vigoare pentru A. de Poliție „A. I. C." erau prevăzute 2 funcții de prorector).
In luna martie 2011 a fost înființată funcția de locțiitor pentru învățământ potrivit H.G. nr.0292/2011 și a dispozițiilor prevăzute la art. 176 alin.3 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale. De aceea, a solicitat conducerii ministerului numirea sa pe această funcție, dar fără rezultat.
La data de 08.11.2011, cele două funcții de prorector au fost reînființate prin Ordinul Ministerului Administrației si Internelor nr. 1/696/08.11.2011.
Deoarece mandatul său nu expirase, a solicitat expres conducerii Ministerului Administrației și Internelor repunerea sa pentru funcția de prorector, poziția nr.2 din Statul de funcții. Solicitarea sa a fost refuzată sub pretextul art. 311 alin (2) din Legea educației naționale nr. 1/_ si avizului negativ al conducerii Academiei de Poliție „A. I. C." (adresa nr._/15.12.2011).
In drept, a invocat dispozițiile Codului civil român (art. 72), Legea nr. 1/2011 a educației naționale, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr.84/1995, respectiv Legea nr. 128/1997 (legi in vigoare la momentul emiterii ordinului a cărui anulare se solicita) precum și pe Normele unitare de structură aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 3546/04.04.1998.”
Prin întâmpinările depuse, pârâtele au invocat excepțiile tardivității cererii și lipsei procedurii prealabile, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3667/30.05.2012, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Deliberând asupra excepției lipsei procedurii prealabile, Curtea a constatat că obiectul principal al cererii reclamantului îl constituie constatarea nulității Ordinului MAI nr. II/4085/08.11.2010 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de pro-rector al Academiei de Poliție „A. I. C.”.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”
Din analiza actelor dosarului, Curtea a reținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care acesta nu s-a adresat Ministrului Administrației și Internelor pentru revocarea ordinelor menționate. Curtea a apreciat că rapoartele adresate de reclamant Ministrului Administrației și Internelor nu echivalează cu un recurs grațios, dat fiind că în niciunul dintre aceste rapoarte nu se solicită revocarea ordinului atacat în prezenta cauză
Față de considerentele mai sus expuse, având în vedere dispozițiile art. 109 alin. 2 și art. 137 alin. 1 c.p.c. precum și caracterul accesoriu al capetelor de cerere privind reintegrarea în funcția de pro-rector și plata diferențelor salariale, Curtea a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În recurs, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că, prin acțiunea introductiva a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a Ordinului MAI nr. 11/4805/08.11.2010 prin care a fost eliberat din funcția de prorector al Academiei de P. „A. I. C.". Totodată, a solicitat reintegrarea in funcția de prorector, acordarea sumelor de bani constând in diferențele salariale de care a fost lipsit ca urmare a eliberării din aceasta funcție, calculate pana la data reintegrării efective, ca si consecințe ale recunoașterii continuității raporturilor de munca.
In argumentarea celor solicitate a învederat instanței de fond faptul ca, la data de 08.11.2010, sub pretextul reorganizării unității și desființării funcțiilor de prorector, prin Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr.II/4085/ 08.11.2010, a fost eliberat din funcție, în mod abuziv cu încălcarea prevederilor art.74 alin.2 din Legea nr.128/1997 și pus la dispoziția conducerii ministerului pentru o perioadă de 6 luni, cu diminuarea corespunzătoare a salariului. Totodată a arătat ca desființarea posturilor de prorectori a fost și este ilegală fiind încălcate normele unitare de structura nr. 3546/04.04.1998, aprobate de ministrul învățământului, așa cum prevede art.72 alin. 4 din Legea nr.128/1997, deoarece numărul de prorectori și de prodecani din instituțiile de învățământ superior de stat se stabilește în funcție de numărul de studenți și de domeniul de învățământ (conform legislație în vigoare pentru A. de Poliție „A. I. C." erau prevăzute 2 funcții de prorector).
D. urmare, fata de incalcarea flagranta a dispozițiilor legale a solicitat instanței sa constate nulitatea absoluta a Ordinului MAI nr. 11/4805/08.11.2010 intrucat acesta excede cadrului legal.
In mod surprinzător, instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibila fara a intra pe fondul cauzei in urma admiterii excepției lipsei procedurii prealabile invocate prin intampinare de către parat. Pentru a justifica aceasta soluție, instanța de fond citează art. 7 alin. 1 din legea nr. 554/2004 potrivit căruia „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata . sau ori . printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte a acestuia ". Ca urmare a prevederilor acestui articol „curtea retine ca reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabila prevăzuta de art. 7 alin. 1 din legea nr. 554/2004 in condițiile in care acesta nu s-a adresat Ministerului Administrației si Internelor pentru revocarea ordinelor menționate".
Ori, instanța de fond face vorbire de revocarea unui ordin pe care ar fi trebuit sa o ceară, in condițiile in care acesta este, in opinia sa, nul absolut pentru frauda la lege, iar nulitatea absoluta poate fi invocata oricând si are prioritate fata de orice alta interpretare.
A precizat ca, așa cum a demonstrat doctrina judiciara in materia actelor administrative, nulitatea absoluta operează in funcție de interesul ocrotit de norma incalcata prin actul ilegal, de gravitatea viciilor de ilegalitate sau de opoziția care exista intre legile imperative si cele dispozitive.
Ori, in speța de fata este evidenta ilegalitatea produsa prin ordinul MAI nr. 11/4805/08.11.2010 care a fost dat cu încălcarea prevederilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, desființarea posturilor de prorector fiind de asemenea ilegala prin incalcarea normelor unitare de structura nr. 3546/04.04.1998, aprobate de ministrul invatamantului, așa cum prevede art. 72 alin. 4 din Legea nr. 128/1997.
A învederat totodată faptul ca in urma inlaturarii mele, abuziv, din funcție a adresat ministrului MAI o . memorii aflate la dosarul cauzei din conținutul cărora rezulta, chiar daca nu in mod direct, împrejurarea ca nu a fost de acord cu ordinul atacat, ceea ce echivalează cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzuta de dispozițiile art. 7 alin. 1 din legea nr. 554/2004.
In aceste condiții este evident ca soluția data de instanța de fond este greșita intrucat aceasta nu a analizat in mod temeinic acțiunea formulata si materialul probator depus in dovedirea acesteia, mărginindu-se sa analizeze numai excepțiile invocate de către parat. Conform prevederilor codului de procedura civila este evident ca excepțiile trebuie avute in vedere la judecarea cauzei, numai ca, in anumite situații, pentru o justa soluționare a cauzei, acestea ar trebui, așa cum se întâmpla in cele mai multe situații, sa fie unite cu fondul. Or, in speța de fata cu atât mai mult aceasta era soluția ce trebuia adoptata, . si studierea materialului probator din care rezulta in mod clar incalcarea prevederilor legale, conducând la soluționarea corecta a acțiunii.
Eroarea evidenta săvârșita de instanța are susținere, din punctul său de vedere, in chiar intampinarile formulate, unde se precizează ca „eliberarea din funcție a acestuia nu poate fi considerata revocare, având in vedere faptul ca funcția de prorector in discuție a fost desființată". Or, instanța de fond face vorbire in considerentele sentinței civile de prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 de revocarea din funcție, aspect contrazis chiar de către parate.
In aceste condiții este evident ca soluția data de instanța de fond este greșita, fiind netemeinica si nelegala, a arătat recurentul-reclamant.
In drept, a invocat dispozițiile art. 3041 C.proc.civ.
Prin întâmpinare, M. Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.
A arătat că, instanța de fond a reținut corect că recurentul-reclamant nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care acesta nu s-a adresat ministrului afacerilor interne pentru revocarea ordinului care face obiectul prezentului dosar.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În materia contenciosului administrativ declanșarea procedurii judiciare este condiționată de sesizarea, pe cale administrativă, a autorității emitente a actului a cărui anulare se cere, sau a autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există.
Obiectul prezentului litigiului îl constituie o acțiune în contencios administrativ.
Prima instanță a analizat în mod legal, cu prioritate, excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă.
Legea nr. 554/2004 instituie o procedură administrativă obligatorie prealabilă sesizării instanței, exercitată sub forma recursului grațios sau ierarhic.
Astfel, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.""
Aceste dispoziții legale se coroborează cu art. 109 alin. (2) C.proc.civ., conform căruia „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.”
Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii, fiind obligatorie.
Neîndeplinirea acesteia se sancționează cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă.
În cauză este irelevant că, astfel cum a arătat recurentul-reclamant, prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului administrativ contestat.
În dreptul administrativ, distincția dintre nulitățile absolute și cele relative prezintă o relevanță redusă, regimul juridic al acestora fiind același.
Atât în cazul în care se invocă nulitatea relativă cât și în cazul în care se invocă nulitatea absolută a actului administrativ contestat, sunt aplicabile aceleași dispoziții ale Legii nr. 554/2004, inclusiv art. 7 din acest act normativ, privind obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile.
Susținerea recurentului-reclamant, în sensul că memoriile adresate ministrului Administrației și Internelor ar echivala cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi reținută.
Astfel, prin raportul înregistrat sub nr._/6.05.2011 la Ministerului Administrației și Internelor, recurentul-reclamant a solicitat să i se aprobe desfășurarea activității la A. de Poliție „A. I. C.”, în funcția de locțiitor pentru învățământ.
Prin raportul înregistrat sub nr._/15.11.2011, la Ministerului Administrației și Internelor, recurentul-reclamant a solicitat să se dispună numirea sa în funcția de prorector pentru învățământ.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, nu rezultă că, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, recurentul-reclamant ar fi solicitat autorității publice revocarea actului administrativ contestat prin acțiune.
Afirmația recurentului-reclamant, în sensul că era necesar ca instanța să unească excepțiile invocate de către pârâte cu fondul cauzei și să analizeze fondul cauzei nu este întemeiată.
Astfel, conform art. 137 alin. (1) C.proc.civ., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”
Iar potrivit alineatului (2) al aceluiași text egal, excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.”
În cauză, pentru soluționarea excepției lipsei procedurii prealabile nu era necesară administrarea de dovezi în legătură cu fondul pricinii, astfel încât nu se impunea unirea excepției cu fondul cauzei.
Conform art. 109 alin. (2) C.proc.civ., astfel cum s-a arătat anteior, „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.”
Prin urmare, reclamantul avea obligația de a atașa cererii de chemare în judecată, înscrisul prin care să dovedească îndeplinirea procedurii prealabile.
Admițându-se excepția sus-menționată, cercetarea fondului cauzei nu se mai impunea.
Contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de fond nu a reținut că acesta ar fi fost revocat din funcție.
Prin sentința civilă recurată, instanța de fond a constatat că obiectul principal al cererii reclamantului îl constituie constatarea nulității Ordinului MAI nr. II/4085/08.11.2010 și că acesta nu s-a adresat Ministrului Administrației și Internelor pentru revocarea ordinului.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, respingând cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant V. B. împotriva sentinței civile nr. 3667/30.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și A. DE POLIȚIE „A. I. C.” ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.C.R.I.
Jud.fond: D. C. V., C.-SCAF
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2182/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4371/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
