Anulare act administrativ. Decizia nr. 107/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 33483/3/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 107
Ședința publică de la 14.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: M. - C. I.
Pe rol se află soluționarea recursului de contencios administrativ formulat de recurenții – reclamanți B. M., M. D. moștenitoarea lui V. Ș., B. V., B. M., V. M., E. C., E. A., B. V. și B. I. toți cu domiciliul ales la C.. Av. R. C. M. cu sediul în București, sector 6, Calea Giulești nr. 28, .. 65, împotriva Sentinței civile nr. 1398/03.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul - pârâtM. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 291-293, având ca obiect – „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurenții – reclamați, prin avocat R. C. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, la fila 44 și intimatul – pârât, prin avocat L. P., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, la fila 45.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin serviciul registratură, la data de 11.01.2013, intimatul – pârât a depus întâmpinare, prin fax, într-un singur exemplar, după care:
Recurenții – reclamați, prin avocat, solicită lăsarea dosarului la a doua strigare, în ordinea listei de ședință, pentru a avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul întâmpinării depusă pentru aceste termen de judecată într-un singur exemplar.
Curtea, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare, la ordine, având în vedere solicitarea formulată de recurenții - reclamanți, prin avocat.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții – reclamați, prin avocat R. C. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, la fila 44 și intimatul – pârât, prin avocat L. P., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, la fila 45.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii.
Recurenții – reclamați, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat pentru motivele susținute pe larg în motivarea cererii de recurs.
Susțin că, instanța de fond a apreciat în mod greșit prevederile Legii nr. 198/2004 modificată de Legea nr. 184/2008 în care a fost declarată utilitatea publică a Pasajului B., fiind respectată astfel sentința 1176/2008, în această lege nu s-a făcut nicio referire la exproprierea monumentelor istorice care au fost distruse ca urmare a exproprierii și demolării lor, așa cum este obligatoriu conform art. 7 din Legea nr. 33/1994 care trebuie să se aplice cu prioritate în acest caz.
Totodată, învederează că instanța de fond nu a motivat în drept afirmația conform căreia hotărârea emisă de intimatul – pârât M. București în anul 2004 privind indicatorii tehnico economici ai pasajului, se puteau substitui unei hotărâri ce ar fi trebuit emisă în temeiul unor reglementări emise în anul 2008 și care ar fi trebuit să aibă un conținut diferit, în conformitate cu dispozițiile noii legi.
Susține că, Hotărârea nr. 160/2004 nu are nicio legătură cu aplicarea acestei legi, care nu exista la data emiterii sale. Astfel, constituirea comisiei s-a făcut fără temei legal. Învederează că, din practica CEDO în materia dreptului de proprietate, când un drept fundamental a fost limitat în mod nelegal, prin proceduri nedemocratice, cu încălcarea legi, sancțiunea este nulitatea hotărârii de expropriere.
De asemenea, mai arată că, instanța de fond a ignorat faptul că pentru Proiectul Pasajului B. nu mai exista o procedură de expropriere la data adoptării Legii nr. 184/2008. Procedura de expropriere ce face obiectul prezentei cauze trebuia să țină seama de prevederile Legii nr. 22/1994, întrucât Legea nr. 184/2004 nu conține dispoziții privind monumentele naționale. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul – pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Susține că, prin sentința Sentința civilă nr. 1176, instanța s-a pronunțat în sensul anularii H.C.G.M. nr. 160/06.07.2006 ca nelegală, întrucât s-a dispus declararea utilității publice cu privire la imobile monumente istorice supuse exproprierii prin hotărârea C.G.M.B., cu încălcarea art. 7, alin. 4 din Legea nr. 33/1994, acest lucru neputând fi realizat decât printr-un act normativ, potrivit ierarhizării constituționale și prin Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Învederează că, utilitatea publică a Pasajului Bsarab a fost declarată ulterior prin lege, de către Parlament și nu de către C.G.M.B. sau de Guvern, întreaga procedură desfășurându-se în condițiile Legii nr. 198/2004 modificată prin Legea nr. 184/2008 care stabilește cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local prevăzute la art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond în mod corect a reținut că procedura de expropriere era în derulare la momentul apariției Legii nr. 184/2008. Prin O.U.G. 12/2009 a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul Pasajului B., printre aceste numărându-se și imobilele recurenților.
Cu privire la modul de constituire al Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 O.U.G. 12/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 09.03.2009, iar Comisia de care a Legii nr. 198/2004 a fost numită în data de 10.03.2009, prin dispoziția Primarului General nr. 359, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 6, alin. 1 din Legea nr. 198/2004.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX a C. sub nr._ la data de 17.08.2009 reclamantii B. M., B. V., B. M., V. M., V. Ș., E. C., E. A., B. V. și B. I. au chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1)anularea Ordonanței de urgență nr. 12/2009 emisă de Guvernul României și a tuturor actelor subsecvente precum și a hotărârilor de expropriere (Hotărârea nr.12 din 07.04.2009 privind pe B. M. și B. V., Hotărârea nr.. 16 din: 07.04.2009 privind pe B. llinca, Hotărârea nr. 07 din 06.04.2009 privind pe E. C. și A., Hotărârea nr. 14 din 07.04.2009 privind pe V. Ș. și M., și Hotărârea nr.8 din 06.04.2009, privind pe B. V., Hotărârea nr.9 din 06.04.2009 privind pe B. M.); 2)Anularea procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentului Pasajului Suprateran B., respectiv a hotărârilor sus menționate și repunerea în situația anterioară, prin redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor, și plata daunelor interese de câte 50.000 de euro pentru fiecare reclamant de la data transferului dreptului de proprietate către M. București până la momentul redobândirii acestui drept; 3)Suspendarea procedurii de expropriere, inclusiv a transferului dreptului de proprietate, a hotărârilor și a OUG nr. 12/2009 până la soluționarea cauzei pe fond.
Prin Sentința Civila nr.3283/17.11.2009 a Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal - Sectia a IX a fost declinata competenta soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a, fata de obiectul acțiunii - anularea unei OUG emisa de o autoritate centrala.
Prin Sentința Civila nr.2815/10.06.2010 Curtea de Apel București -secția a VIII-a a respins ca inadmisibil primul petit reținându-se ca instanta de contencios administrativ poate fi investita cu soluționarea anularii unui act administrativ și nu a unui act legislativ, adoptat de Guvern în baza delegării constituționale prevazute de art.115 din Constituția României în cazul ordonatelor de urgenta sau în baza unei legi de abilitare, în cazul ordonanței simple.
În privința celorlalte pețite a fost restituita cauza la Tribunalul București pentru continuarea judecații.
Recursul formulat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de catre Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.3082/26.05.2011.
Dupa reluarea judecații, la termenul din 13.12.2011, Tribunalul București a dispus sesizarea Curtii Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG 12/2009 aprobata prin Legea nr.231/2009 și ale art. 3 al. 1-4, art. 4, 9, 15 din Legea nr. 184/2008, de modificare a legii nr.198/2004.
La termenul din data de 14.02.2012 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Guvernul României în raport de petitele 2 și 3 din acțiune și a dispus scoaterea acestuia din cauza.
Prin Sentința civilă nr. 1398 din data de 03.04.2012 Tribunalul București a respins acțiunea, ca neîntemeiată și a respins cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin HCGMB nr.160/06.07.2006 a fost declarata de utilitate publica lucrarea de interes local „Pasaj denivelat superior B.” în zona .. Orhideelor – intersecția Calea Plevnei - Calea Giulești - . și 6.
Prin cererea formulata, reclamantii au solicitat anularea procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentului Pasajului Subteran B. și a hotărârilor vizând exproprierea și repunerea în situația anterioară, prin redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor întrucât lucrarea Pasaj B. nu este de utilitate publica, procedura fiind anulata irevocabil de instanta, prin Sentința Civila nr.1176 a Tribunalului București în dosarul nr._/3/2007, astfel ca prin emiterea unor acte normative ulterioare nu se poate reacorda statut de utilitate publica unei lucrări.
Prin sentința menționata, ramasa irevocabila, instanta s-a pronunțat în sensul anularii HCGMB nr.160/06.07.2006 ca nelegala, întrucât s-a dispus declararea utilitarii publice cu privire la imobile monumente istorice supuse exproprierii prin hotărâre a CGMB, cu incălcarea art.7 al. 4 din Legea nr.33/1994, acest lucru neputând fi realizat decât printr-un act normativ cu valoare juridica superioara-lege, potrivit ierarhizării constituționale și celei stabilite prin legea nr.24/2000 privind tehnica legislativa.
Pe cale de consecinta, prin aceasta sentința s-a stabilit nelegalitatea HCGMB nr.160/06.07.2006 prin care a fost declarata de utilitate publica lucrarea de interes local „Pasaj denivelat superior B.” fiind analizata valabilitatea să din perspectiva organului competent să declare măsura utilitatea publice, întrucât măsura trebuia adoptata prin lege, și nu pentru ca lucrarea Pasaj B. nu ar fi de utilitate publica.
Utilitatea publica a pasajului în cauza a fost declarata ulterior prin lege de catre Parlament și nu de catre CGMB sau Guvern, procedura desfășurându-se în condițiile legii 198/2004 modificate prin legea nr.184/2008.
La art. II din Legea nr.184/2008 s-a prevazut ca, „pentru lucrările pentru care procedura de expropriere se afla în curs la data intrării în vigoare a legii Guvernul va emite cate o hotărâre pentru fiecare lucrare, prin care va aproba declanșarea procedurii de expropriere pentru toate imobilele ramase de expropriat și suma globala estimata a despăgubirilor.”
Prin OUG nr.12/25.02.2009 a fost aprobata declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauza de utilitate publica a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul Pasajului B., declarata de utilitate publica potrivit art.2 din legea nr.198/2004, printre acestea numărându-se și imobilele deținute de reclamanți, fiind aprobata o suma globala estimata de 104.720 mii lei în vederea platii despăgubirilor.
Instanța de fond a reținut că afirmația reclamanților, în sensul ca prin emiterea unor acte normative ulterioare nu se poate reacorda statut de utilitate publica unei lucrări, este eronata, întrucât nici un act normativ nu interzice aceasta, fiind posibila adoptarea unui act normativ cu valoare juridica superioara prin care să se declare din nou statutul de utilitate publica a lucrării Pasaj B., chiar în condițiile în care s-a anulat ca nelegala hotarârea CGMB de declarare a utilitarii publice vizând lucrarea menționata.
Reclamantii au susținut ca prin acte ilicite s-a incălcat ordinea de drept, sanctiunea fiind nulitatea absoluta a procedurii de expropriere începute în temeiul OG 12/2009 și a hotărârilor menționate emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004, în procedura de emitere a hotărârilor fiind încălcate dispozitiile art.6 din Legea nr.198/2004 potrivit careia comisia care verifica dreptul de proprietate sau alt drept real se numește în termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a HG sau hotărârii administrației publice locale, insa aceasta hotărâre a fost emisa de CGMB în anul 2004 și are numărul 160.
S-a apreciat că actele ilicite la care aceștia fac referire constau în hotărârile prin care au obținut despăgubiri, emise în temeiul Legii 198/2004 modificate prin Legea nr.184/2008, insa acestea fac deja obiectului controlului judiciar în instanta civila, modalitatea de stabilire a despăgubirilor neintrând în sfera de competenta a instanței de contencios administrativ.
Legat de incălcarea dispozițiilor art.6 din Legea nr.198/2004, instanța de fond a reținut că acest aspect nu poate fi de natura a determina nulitatea întregii proceduri de expropriere, legea neprevăzând oricum nici o sancțiune pentru nerespectarea termenului. Oricum comisia a fost numita prin Dispozitia Primarului General nr.359/10.03.2009, și nu în anul 2004 cum afirma reclamantii, întrucât procedura de expropriere se afla în curs la data apariției legii nr.184/2008, termenul pentru numirea comisiei curgând de la data intrării în vigoare a OUG 12/2009.
În ceea ce privește împrejurarea ca, dupa demararea procedurii de expropriere, nu s-a întocmit un raport de evaluare care să justifice sumele stabilite ca despăgubiri, acestea fiind stabilite discreționar și abuziv, instanța de fond a apreciat că acest aspect nu poate conduce la constatarea nelegalității procedurii de expropriere, întrucât verificarea modalității în care s-au stabilit despăgubirile intra în sfera de competenta a instanței civile, reclamantii declarând oricum ca sunt în curs de judecata acțiunile formulate de aceștia împotriva hotărârilor de stabilire a despagubirilor, fiind atasate la dosar o . dovezi în acest sens.
Reclamantii au criticat procedura de expropriere arătând ca trebuia să se facă în temeiul Legii nr.33/1994, însa, instanța de fond a stabilit că în speța de fata se aplica prevederile speciale din Legea nr.198/2004 modificata prin Legea nr.184/2008 și doar acolo unde aceste legi speciale nu conțin reglementari se aplica Legea nr.33/1994, care constituie dreptul comun în materie de expropriere.
În consecinta, instanta de fond a constatat ca nu au fost indicate și probate motive de nelegalitate sau netemeinicie care să conducă la constatarea nulității procedurii de expropriere, motiv pentru care în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, a respins ca neîntemeiata cererea de anulare a procedurii de expropriere a Pasajului Suprateran B. și cererea accesorie de repunere în situația anterioară.
Cererea vizând plata daunelor interese de câte 50.000 de euro pentru fiecare reclamant de la data transferului dreptului de proprietate către M. București și până la momentul redobândirii acestui drept, a fost respinsa în mod similar, având natura unei cereri accesorii care urmeaza soarta cererii principale.
Cererea de suspendare a procedurii de expropriere, a hotărârilor și a transferului dreptului de proprietate, a fost respinsa ca ramasa fora obiect, fata de împrejurarea ca, exproprierea terenului reclamanților s-a produs, construcțiile reclamanților fiind deja demolate, procedura fiind finalizata și însuși obiectivul de interes public finalizat, dar și în considerarea prev. art. I pct.12 din Legea nr.184/2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, formulând critici de nelegalitate și netemeinicie a soluției pronunțate de instanța de fond.
Primul motiv de recurs critică faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că prin Lg. 198/2004 modificată de Lg. 184/2008 a fost declarată utilitatea publică a Pasajului B., fiind respectată astfel Sentința 1176/2008.
Au arătat că în această lege nu s-a făcut nicio referire la exproprierea monumentelor istorice care au fost distruse ca urmare a exproprierii și demolării lor, așa cum este obligatoriu conform art 7 din Lg. 33/1994 care trebuie să se aplice cu prioritate în acest caz.
Au criticat faptul că instanța de fond a ignorat faptul că în cursul acestei proceduri de expropriere nu au fost luate niciun fel de măsuri pentru respectarea acestei sentințe. Nici Guvernul României nici M. București nu au dreptul să ignore legislația în vigoare și nici hotărârile instanțelor de judecată, și au făcut aceasta reluând exproprierea printr-un act nelegal și neconstituțional, ordonanța de urgență, care nu rezolvă nimic din viciile constatate de instanță atunci când a anulat sentința, și care încalcă Lg.33/1994, precizînd că toate dispozițiile privind monumentele istorice sunt încă aplicabile.
Recurenții au arătat că instanța de fond a ignorat faptul că Lg. 184/2008 arată că Guvernul României va emite o HOTĂRÂRE pentru fiecare lucrare aflată în curs la data adoptării Lg. 184/2008. Or, la această dată procedura de expropriere pentru Pasajul B. nu era în curs. Ea a fost reluată în mod neconstituțional și nelegal abia în anul 2009 prin ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 12/2009 (interzis în mod expres de art 115 din Constituția României). Astfel, aplicarea Lg. 184/2008 la cazul Pasajului B. s-a făcut în mod nelegal, și neconstituțional, ea aplicându-se retroactiv la o lucrare pentru care procedura de expropriere se încheiase deja prin hotărârea instanței de judecată care anula această procedură.
Al treilea motiv de recurs critică faptul că instanța de fond nu a motivat în drept afirmația conform căreia Hotărârea emisă de M. București în 2004 privind indicatorii tehnico economici ai pasajului, se putea substitui unei hotărâri ce ar fi trebuit emisă în temeiul unor reglementări emise în 2008 (Lg. 184/2008) și care ar fi trebuit să aibă un conținut diferit, în conformitate cu dispozițiile noii legi.
În plus Comisia de aplicare a Lg. 198/2004 nu a fost constituită în mod legal, conform art 6 din lege, în 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii prevăzută de art. 4 din lege, întrucât în cauză nu a fost niciodată emisă o astfel de hotărâre. Hotărârea 160/2004 nu are nicio legătură cu aplicarea acestei legi, care nu exista la data emiterii sale. Astfel, constituirea comisiei s-a făcut fără temei legal.
În ceea ce privește natura juridică a acestei comisii, recurenții au arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că această comisie nu face decât să constate acceptarea sau neacceptarea cuantumului despăgubirii de proprietar. Această comisie este chiar cea care emite hotărârea prin care dreptul de proprietate este preluat în mod forțat de M. București. Ca urmare, acesta emite un act de dispoziție care limitează un drept fundamental protejat atât de art. 44 din Constituția României cât și Art. 1 Protocolul 1 din CEDO. în consecință, nu se poate afirma că nu există nicio sancțiune pentru încălcarea legii atunci când această comisie este numită.
Sancțiunea derivă din art 44 din Constituția României cât și Art 1 Protocolul 1 din CEDO. Atunci când un drept fundamental a fost limitat în mod nelegal, prin proceduri nedemocratice, cu încălcarea legi, atunci sancțiunea este nulitatea hotărârii de expropriere. O astfel de concluzie se desprinde foarte ușor din practica CEDO în materia dreptului de proprietate. În plus, instanța analizat argumente străine de natura cauzei, întrucât nu au afirmat că a fost numită comisia în 2004. De asemenea, apreciază că termenul de 5 zile nu putea curge de la data adoptării OUG 12/2009 întrucât acesta nu este actul procedural prevăzut de lege, ci HOTĂRÂREA DE GUVERN, act care nu a fost niciodată adoptat în această cauză. Ordonanța de urgență nu poate avea ca efect transferul silit de bunuri în proprietatea statului (art. 115 al. 6 din Constituția României).
Un alt motiv de recurs crirtică faptul că instanța de fond a ignorat împrejurarea că, pentru Proiectul Pasajului B., nu mai exista o procedură de expropriere la data adoptării Lg. 184/2008. Ca urmare, procedura de expropriere nu putea fi continuată conform acestei legi. Procedura de expropriere ce face obiectul prezentei cauze trebuia să țină seama de prevederile Lg.22/1994, întrucât Lg. 184/2004 nu conține dispoziții privind monumentele naționale.
Un ultim motiv de recurs critică faptul că instanța de fond trebuia să suspende cauza și să aștepte soluția Curții Constituționale în ceea ce privește excepția de nelegalitate a OUG 12/2009 prin care a fost declanșată procedura de expropriere precum și a Lg. 184/2008 prin care s-a declarat generic utilitate publică pentru orice fel de drumuri. Soluționând cauza în temeiul unor dispoziții neconstituționale, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
În drept, recurenții au invocat art. 304 din Codul de procedură civilă.
Intimatul M. București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nfondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Referitor la primul motiv de recurs, se reține că este neîntemeiat, întrucât interpretarea recurenților, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii faptul că Legea 184/2008 nu cuprinde dispoziții referitoare la exproprierea monumentelor istorice și că în cursul procedurii de expropriere nu au fost respectate dispozițiile Sentinței civile nr. 1176/2008, nu poate fi primită.
Astfel, Curtea constată că prin Sentința Civilă nr.1176/2008 instanța s-a pronunțat în sensul anularii HCGMB nr. 160/06.07.2006 ca nelegală, întrucât s-a dispus declararea utilității publice cu privire la imobile monumente istorice supuse exproprierii prin hotărâre a CGMB, cu încălcarea art. 7. alin. 4 din Legea nr. 33/1994, reținându-se că declararea utilității publice nu se putea face decât printr-un cu valoare juridică superioară, cu respectarea ierarhiei actelor normative, astfel cum este prevăzută de Constiuție și reglementată de Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Legea 184/2008, stabilește cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local prevăzute la art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin actul normativ declarându-se ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcție de drumuri de interes național, județean și local.
Prin urmare, susținerile recurenților potrivit cărora utilitatea publică ar fi fost anulată în mod irevocabil prin Sentința civilă 1176/2008, sunt nefondate, instanța de fond reținând în mod corect faptul că prin această sentință, nu s-a reținut nelegalitatea măsurii din perspectiva caracterului de utilitate publică a lucrării, ci numai sub aspect formal, din perspectiva valabilității actului de declarare a acesteia, dispunându-se, pe cale de consecință, anularea HCGMB nr. 160/2005 iar utilitatea publică a Pasajului B. fiind declarată prin lege, ca act al Parlamentul României.
În mod temeinic a reținut instanța de fond faptul că, prin emiterea unor acte normative ulterioare, se poate reacorda statut de utilitate publica unei lucrări, întrucât nici un act normativ nu interzice aceasta, fiind posibila adoptarea unui act normativ cu valoare juridica superioara prin care să se declare din nou statutul de utilitate publica a lucrării Pasaj B., în condițiile în care s-a anulat ca nelegala hotarârea CGMB de declarare a utilitarii publice vizând lucrarea menționata.
Referitor la critica recurenților, potrivit căreia instanța de fond a ignorat faptul că Legea nr. 184/2008 prevede că Guvernul României va emite o hotărâre pentru fiecare lucrare aflată în curs la data adoptării legii, or, la această dată procedura de expropriere pentru Pasajul B. nu era în curs, Curtea constată că este neîntemeiată.
Astfel, se constată că, așa cum în mod temeinic și legal s-a reținut prin sentința recurată, procedura de expropriere era în derulare la momentul apariției Legii 184/2008, fiind inițiată în anul 2006 în temeiul Legii 33/1994, contrar susținerilor recurenților.
Prin OUG 12/2009 a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul Pasajului B., printre aceste numărându-se și imobilele recurenților.
Această procedură a fost declanșată, avînd în vedere faptul că, până la data adoptării OUG 12/2009, procedurile de expropriere pentru realizarea lucrării de interes local "Pasaj rutier denivelat superior B." au fost realizate în proporție de 97,5%, iar executarea construcțiilor s-a efectuat în proporție de aproximativ 40%.
În aceea ce privește susținerea recurenților, în sensul că instanța de fond nu a motivat în drept afirmația conform căreia Hotărârea emisă de M. București în 2004 privind indicatorii tehnico economici ai pasajului, se putea substitui unei hotărâri ce ar fi trebuit emisă în temeiul unor reglementări emise în 2008 și care ar fi trebuit să aibă un conținut diferit, în conformitate cu dispozițiile noii legi, Curtea constată că aceasta este străină de sentința recurată, întrucât din considerente, nu rezultă că acest aspect ar fi fost analizat și reținut în sensul prezentat de recurenți.
Referitor la critica privind modul de constituire al Comisiei de aplicare a Legii 198/2004, se constată că este neîntemeiată, întrucât, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art.6 din Legea nr.198/2004, instanța de fond a reținut în mod judicios că aspectul privind nerespectarea termenului de 5 zile nu este de natura a determina nulitatea întregii proceduri de expropriere, legea neprevăzând nicio sancțiune, în acest sens.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect s-a reținut faptul că această comisie a fost numita prin Dispozitia Primarului General nr.359/10.03.2009, și nu în anul 2004 cum afirma reclamantii, întrucât procedura de expropriere se afla în curs la data apariției Legii nr.184/2008, termenul pentru numirea comisiei curgând de la data intrării în vigoare a OUG 12/2009.
Susținerile recurenților potrivit cărora scopul Comisiei este acela de a emite o hotărâre prin care bunul imobil este preluat în mod forțat de M. București – act de dispoziție – sunt infirmate de dispozițiile art. 6 din Legea 198/2004 care reglementează atribuțiile Comisiei și care prevăd următoarele:
„(1) În termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute ta art. 4 alin. (1), expropriatori numește o comisie care verifică dreptul de proprietate ori alt drept real în temenii căruia cererea a fost formulată și se pronunță asupra cuantumului despăgubi, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale.
(2) La solicitarea comisiei, petentul are obligația să completeze documentația depusă privind calitatea de titular al dreptului real pentru care solicită despăgubirea în termen de 15 zile. În caz contrar, comisia va consemna despăgubirea pe numele solicitantului, însă plata acesteia se va face numai la data la care solicitantul își va dovedi dreptul în condițiile prezentei legi.”
Din interpretarea textului legal citat, Curtea reține, în acord cu instanța de fond, faptul că atribuțiile Comisiei nu sunt de a prelua abuziv imobile, așa cum se susține în motivele de recurs, ci de a verifica dreptul de proprietate sau alt drept real care stă la baza cererii formulate de petenți și de a stabili cuantumul despăgubirilor de comun acord cu proprietarii.
În ceea ce privește motivul nr. 4 de recurs, referitor la faptul că instanța de fond a ignorat împrejurarea că, pentru Proiectul Pasajului B., nu mai exista o procedură de expropriere la data adoptării Legea 184/2008 și că procedura de expropriere nu putea fi continuată conform acestei legi, Curtea constată că această critică este reiterată, fiind examinată de instanța de control cu ocazia analizării celui de-al doilea motiv de recurs care se referă la același aspect.
Din această perspectivă, s-a constatat că în mod temeinic a reținut instanța de fond împrejurarea că procedura de expropriere, inițiată în anul 2006, era în derulare la momentul apariției Legii 184/2008 și că prin OUG 12/2009 a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul Pasajului B., printre aceste numărându-se și imobilele recurenților, fiind aprobata o suma globala estimata de 104.720 mii lei în vederea platii despăgubirilor.
Ultimul motiv de recurs vizează faptul că, în opinia recurenților, instanța de fond trebuia să suspende cauza și să aștepte soluția Curții Constituționale în ceea ce privește excepția de nelegalitate a OUG 12/2009 prin care a fost declanșată procedura de expropriere precum și a Legii 184/2008 prin care s-a declarat generic utilitate publică pentru orice fel de drumuri.
Curtea constată că și această critică este nefondată, întrucât prin Legea nr. 177/2010 a fost modificată Legea nr. 47/1992, în sensul abrogării alin. (5) al art. 29 care prevedea obligativitatea suspendării judecății cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, în mod corelativ, fiind reglementat un nou caz de revizuire.
Față de acestă modificare legislativă, instanțele de judecată nu mai au obligația de a suspenda judecata în ipoteza în care sesizează Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate, așa cum s-a întâmplat în prezenta cauză, în care instanța de fond a formulat o sesizare vizând neconstituționalitatea OUG nr. 12/2009 și a prevederilor art. 3 alin. 1.4, art. 4, art. 5 și art. 15 din Legea nr. 184/2008, critica formulată de recurenți fiind, în mod evident, neîntemeiată.
Din aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții – reclamanți B. M., M. D. moștenitoarea lui V. Ș., B. V., B. M., V. M., E. C., E. A., B. V. și B. I. toți cu domiciliul ales la C.. Av. R. C. M. cu sediul în București, sector 6, Calea Giulești nr. 28, .. 65, împotriva Sentinței civile nr. 1398/03.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul - pârâtM. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 291-293, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. D. M. D. M. B.
GREFIER,
M. - C. I.
Red.jud.C.P.
Tehnored.C.I./2ex.
Jud. fond: D. C., Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal
| ← Pretentii. Decizia nr. 5892/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1423/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
