Anulare act administrativ. Sentința nr. 3686/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3686/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 5695/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3686
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.XI.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul L. C. A., în contradictoriu cu pârâtul S. de Protecție și Pază, având ca obiect anularea Ordinului de trecere în rezerva . nr. 64 din 04.06.2013, emis de Directorul Serviciului de Protecție si Pază; obligarea Serviciului de Protecție si Paza la reintegrarea în funcția deținuta anterior emiterii Ordinului de trecere in rezerva sau ., conform studiilor si vechimii; obligarea Serviciului de Protecție si Pază la plata unei despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul L. C. A. reprezentat de avocat M. F., pârâtul S. de Protecție și Pază prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea comunică reprezentantului pârâtului copia răspunsului la întâmpinare.
La întrebarea Curții dacă în opina sa reclamantul a ocupat o funcție asimilată calității de funcționar public, reclamantul prin avocat arată că a avut calitatea funcție de funcționar public.
Pârâtul prin consilier juridic învederează că nu a fost funcționar public, reclamantul a fost cadru militar. Cadrele militare au funcții militare iar statutul lor este reglementat de Legea nr.80/1995, astfel că nu pot fi asimilați categoriilor de funcționari publici.
Curtea, în raport de prevederile art.131 alin.(1) NCPC, învederează părților că la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța este obligată să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, și acordă cuvântul pe acest aspect.
Reclamantul prin apărător consideră că această instanță este competentă să soluționeze cauza având în vedere că sunt îndeplinite prevederile art.10 din Legea nr.554/2004, organul emitent este o autoritate publică centrală.
Curtea, potrivit Legii nr.2/2012 litigiile privind raporturile de serviciu ale funcționarului public au trecut în competența tribunalelor, după caz secțiilor de contencios administrativ. Față de această precizare, pune în vedere reclamantului să-și exprime punctul de vedere cu privire la competența Curții de Apel București.
Reclamantul prin apărător arată că lasă la aprecierea instanței, în funcție de ce se va constata, dacă reclamantul este funcționar public sau nu este funcționar public.
În situația în care se constată că reclamantul nu este asimilat calității de funcționar public consideră că această instanță este competentă.
Pârâtul prin consilier juridic consideră că este competentă Curtea de Apel București față de dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004.
Solicită instanței să ia act că pârâtul și-a schimbat sediul în . B, sector 6, București.
Curtea, învederează părților chiar dacă în opinia lor este vorba de o persoană care nu are calitatea de funcționar public și litigiul vizează raporturile de muncă ale unei persoane care nu este asimilată funcționarului public, în aceste condiții dacă nu ar fi competent Tribunalul București Secția de Conflicte de Muncă.
Pârâtul prin consilier juridic arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, în temeiul art.394 NCPC declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale.
CURTEA
Prin cererea inregistrata la 19.08.2013, reclamantul L. C. – A. a chemat in judecata pe paratul S. de Protecție si Paza cu sediul in București, solicitand:
1. Anularea Ordinului de trecere in rezerva a sa, . nr. 64 din 04.06.2013, emis de Directorul Serviciului de Protecție si Paza, ca fiind nelegal si netemeinic;
2. Obligarea Serviciului de Protecție si Paza la reintegrarea sa în funcția deținuta anterior emiterii Ordinului de trecere in rezerva sau ., conform studiilor si vechimii sale;
3. Obligarea Serviciului de Protecție si Paza la plata unei despăgubiri, astfel:
a.Contravaloarea tuturor drepturilor bănești legale (solde, indemnizații, gradații, sporuri, indemnizații de hrana si echipare, prime, etc.) actualizate și indexate cu rata inflației, calculate începând cu data trecerii in rezerva și până la data reintegrării sale efective.
b. Suma de 1 leu reprezentând repararea prejudiciul pentru drepturile si interesele legitime vătămate.
4. Obligarea Serviciului de Protecție si Paza la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca in luna februarie 2013 a suferit niște amețeli - care din punct de vedere medical sunt interpretate, absurd, ca „episod de suspendarea stării de cunoștința".
Ulterior a fost internat la Spitalul Universitar București unde a fost diagnosticat cu epilepsie. Aceste amețeli au fost interpretate acum, la vârsta de 39 de ani, ca fiind epilepsie. Tot atunci, s-a mai stabilit ca si in anul 2010 ar mai fi suferit un episod epileptic.
De la „primul episod" pana la al doilea este o perioada de 3 (trei) ani, perioada in care a lucrat in zona operativa a Serviciului de Protecție si Paza, fiind investigat din punct de vedere medical la . săptămânal) plus verificările medicale anuale, verificat psihologic permanent, verificat din punct de vedere a pregătirii sale fizice si a capacității de efort fizic si intelectual, fara a-i fi descoperita vreo boala sau ceva in neregula.
In urma acestor amețeli a fost internat la Spitalul Universitar de Urgenta M. Central pentru investigații.
In urma acestor investigații care nu au indicat valori anormale, Comisia de Expertiza Medico-Militara de pe langa Spitalul Universitar de Urgenta M. Central a emis Decizia medicala nr. A 1899/6 din 28.03.2013, concluziile acesteia de a il declara inapt serviciu militar fiind nefondate, vatamandu-i drepturile si interesele legale.
Fiind nemulțumit de concluziile acesteia, a contestat-o in termen de 30 de zile la comunicare la Comisia Centrala de Expertiza Medico-Militara din cadrul Ministerul Apărării Naționale.
Comisia Centrala de Expertiza Medico-Militara din cadrul Ministerul Apărării Naționale a emis Decizia medicala nr. A 5194/3 din 21.05.2013, care i-a fost comunicata la data de 31.05.2013, intemeiata pe repetarea acelorași investigații, care releva faptul ca reclamantul prezintă valori normale, ale cărei concluzii de a il declara inapt serviciu militar fiind nefondate, vatamandu-i drepturile si interesele legitime.
La finalul acestui act administrativ - Decizia medicala nr. A 5194/3 din 21.05.2013 era menționat ca: „Decizia medicala poate fi atacata la instanțele judecătorești competente in termen de 30 de zile de la comunicare. Deciziile medicale necontestate in termen raman definitive".
Pentru acest motiv a atacat, dupa comunicare, in termen legal, in fata instanțelor judecătorești - Decizia medicala nr. A 5194/3 din 21.05.2013, urmând ca instanța sa decida daca aceasta decizie este legala si intemeiata.
P. la rămânerea definitiva a hotărârilor instanțelor judecătorești, Decizia medicala nr. A 5194/3 din 21.05.2013 nu este definitiva.
Dupa luarea la cunoștința de emiterea Deciziei medicala nr. A 5194/3 din 21.05.2013 si inainte de a lua la cunoștința de Ordinul de trecere in rezerva, a solicitat in scris menținerea sa in cadrul SPP pana la judecarea definitiva a cererii de anulare a deciziei medicale, binenteles raportat la numărul de zile de concediu medicale permise de lege.
D. consecința considera ca SPP a emis Ordinului de trecere in rezerva a sa, . nr. 64 din 04.06.2013, in mod nelegal si netemeinic, neîntemeiat pe o Decizia medicala definitiva, vatamandu-i drepturile si interesele legitime.
Nu depășise durata maxima a concediului medical prevăzut de lege, fiind aproximativ la jumătatea acestuia, putând fi menținut in activitate, art. 85 din Legea 80/1995 prevede că: „Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot (nu vor fi trecuți) fi trecuți în rezerva sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații: b. sunt clasați "inapt pentru serviciul militar" de către comisiile de expertiza medico-militară.
Comisia Centrală de Expertiza Medico-Militara prin decizia medicală nr. A 1899/6 din 28.03.2013 recomandă „concediu medical până la apariția ordinului de trecere în rezervă, fără a se depăși durata maxima a concediului medical prevăzut de lege".
Recomandările acesteia sunt doar de a nu conduce autovehicule, interzis înotul, activitățile Ia înălțime, cu agregate în mișcare, activități pe care subsemnatul nu le avea în atribuțiile de serviciu.
S. de Protecție si Paza a dorit să scape cât mai repede de mine, în condițiile în care incidentul care a avut la bază expertizarea medicală a avut Ioc în timpul serviciului, lucru care nu apare în documentele de care a luat la cunoștință, iar din rapoartele de expertiză reiese că în ultimi 4 ani a avut peste 10 crize (una la cca. 4 luni) pe care nu le-a sesizat, dar nici medicii care l-au controlat permanent, având în vedere locul unde îsi desfășura activitatea. In acest sens a solicitat Serviciului de Protecție si Paza să il informeze în legătură cu rezultatul cercetării în acest caz, dar aceasta a refuzat să-i răspundă.
Nu înțelege de ce Serviciului de Protecție si Paza nu l-a trecut în rezervă după emiterea primei decizii medicale - a Comisiei Medicale, în condițiile în care erau valabile motivele invocate pentru executarea celei de-a doua, a Comisiei Centrale.
Consideră că, dacă actul administrativ individual are ca efect afectarea unor drepturi și în chiar conținutul lui se precizează că actul nu este definitiv, putând să fie atacat într-un termen, în fața instanțelor de judecată, reclamantul trebuia să fie menținut în activitate.
In acelasi timp, nu i-a fost inmanata o copie a ordinului de trecere in rezerva sau vreo comunicare neclasificata care sa il informeze despre conținutul sau pe ce se întemeiază aceasta trecere in rezerva.
In drept, dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 134/2010,rep.
La 25.09.2013, paratul S. de Protecție și Pază a depus intampinare, solicitand respingerea cererii ca neîntemeiată.
In motivare, paratul a aratat ca reclamantul a fost cadru militar cu grad de subofițer până la data de 04.06.2013 când a fost trecut în retragere.
La data de 28.05.2013 i-a fost comunicată decizia medicală nr. A 5194/3 din 21.05.2013 emisă de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară ca urmare a soluționării contestației depusă de către reclamantul din prezenta cauză împotriva deciziei medicale nr.A1899/6 din 28.03.2013 a Comisiei de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență M. Central „Dr.C. D." București.
Prin decizia medicală nr.A 5194/3 din 21.05.2013 emisă de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară reclamantul a fost clasat „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență".
Conform prevederilor art. 85 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare,cu modificările și completările ulterioare, cadrul militar clasat „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență" se trece direct în retragere din oficiu.
In cazul reclamantului două comisii de expertiză medico-militară au stabilit clar diagnosticul medical „epilepsie cu debut tardiv cu modificări EEG" precum și faptul că acesta este „inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență".
Decizia medicală emisă de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale anulează decizia anterioară emisă de Comisiei de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență M. Central „Dr.C. D." București și produce efecte de la data emiterii ei.
D. urmare la data de 04.06.2013 s-a emis ordinul directorului SPP nr. 64 / 04.06.2013 prin care, începând cu data de 05.06.2013, a fost trecut direct în retragere și care i-a fost adus la cunoștință reclamantului ia data de 10.06.2013. Dovadă în acest sens este semnătura reclamantului de luare la cunoștință a ordinului de pe cea de-a doua pagină a documentului.
Documentele ce au stat la baza emiterii ordinului de trecere în retragere au fost decizia medicală nr.A1899/6 din 28.03.2013 a Comisiei de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență M. Central „Dr.C. D." București și decizia medicală nr.A 5194/3 din 21.05.2013 emisă de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale, înscrisuri ce au fost prezentate deja instanței de către reclamant.
In cererea reclamantului nu sunt invocate și nici dovedite aspecte de nelegalitate ce ar putea afecta actul administrativ atacat, respectiv ordinul de trecere în retragere al acestuia.
Având în vedere faptul că la baza emiterii acestui act au stat documente medicale eliberate de autorități competente în domeniu, ale căror concluzii sunt obligatorii pentru parat.
Se invocă de către reclamant pretinse nereguli ale procedurii administrative medicale fără a se prezenta dovezi în acest sens (acte medicale care să ateste o altă situație a stării sale de sănătate sau care să pună sub semnul îndoielii diagnosticul deja stabilit, dovezi ale unor eventuale nerespectări ale procedurilor de investigare medicală etc.). Nu sunt invocate și nici dovedite aspecte care să pună sub semnul îndoielii concluziile medicale ori modalitatea în care s-a făcut evaluarea stării sale de sănătate.
Deși reclamantul susține că a atacat în instanță decizia medicală nr.A 5194/3 din 21.05.2013 emisă de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale nu face nici o dovadă în aceste sens, astfel încât până la pronunțarea unei hotărâri definitive de anulare, aceasta continuă să-și producă efectele.
În ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că ar fi solicitat în scris menținerea sa în cadrul SPP până la judecarea definitivă a cererii de anulare a deciziei medicale, în limita concediului medical permis de lege, aceasta este nereală neexistând o astfel de solicitare. Pe de altă parte, acest lucru nu ar fi fost posibil și nici legal pentru următoarele argumente: potrivit diagnosticului medical clar stabilit, nu mai era posibilă menținerea reclamantului în rândul cadrelor militare active, aceasta implicând riscuri grave pentru sănătatea reclamantului dar și pentru misiunile operative ale serviciului, la momentul emiterii ordinului de trecere în retragere nu exista nici o dovadă în sensul înregistrării pe rolul instanțelor a unei cereri de anulare a deciziei medicale și, nu în ultimul rând, judecarea unei astfel de cereri presupunea o perioadă de timp mult mai lungă decât perioada de concediu medical de care ar fi putut beneficia reclamantul.
Așa cum arată chiar reclamantul în cerere decizia medicală nr.A 5194/3 din 21.05.2013 emisă de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale recomandă doar „concediu medical până la apariția ordinului de trecere în rezervă, fără a se depăși durata maximă a concediului medical prevăzut de lege", neexistând însă o obligație legală a paratului de a-l menține în funcție pe reclamant.
Din recomandarea medicilor de acordare a concediului medical reiese clar faptul că persoana în cauză nu mai poate fi menținută în activitate, perioada de concediu fiind necesară în vederea întocmirii tuturor documentelor privitoare la trecerea în retragere.
În drept ne întemeiem prezenta întâmpinare pe dispoz.art.205-208 C.proc.civ., pe dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Cu privire la exceptia necompetentei materiale, Cuiurtea observa ca reclamantul nu are calitatea de functionar public.
De aceea, Curtea considera ca sunt aplicabile dispozitiile Codului Muncii, printre care si cele referitoare la conflictele de munca.
Nu are relevanta calitatea paratului de autoritate publica din perspectiva art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, in ceea ce priveste competenta solutionarii cauzei in prima instanta, fiind esential obiectul cererii de chemare in judecata, precum si natura raporturilor existente intre parti anterior emiterii actului atacat, raporturi de munca si nu de drept administrativ, de vreme ce reclamantul nu a avut calitatea de functionar public.
Din aceste motive, competenta solutionarii cauzei revine Tribunalului Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, conform art. 95 alin. 1 coroborat cu art. 94 NCPC, astfel incat in baza art. 129, 130 si 132 NCPC, Curtea va admite excepția necompetenței materiale si va declina competența soluționării cauzei la Tribunalul București-Secția a VIII-a.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența soluționării cauzei privind pe reclamantul L. C. A., cu domiciliul ales în București, . nr.8, ..2, ., în contradictoriu cu pârâtul S. de Protecție și Pază, cu sediul în București, . B, sector 6, la Tribunalul București-Secția a VIII-a.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.XI.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red./tehn. jud. V.B./2 ex./2.12.2013
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 5575/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 4177/2013. Curtea de... → |
|---|
