Anulare act administrativ. Decizia nr. 155/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 5528/87/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 155
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: V. E. C.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: CHIRĂNUȘ E.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant P. JUDEȚULUI TELEORMANîmpotriva sentinței civile nr.301/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – secția C.,în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. CĂLMĂȚUIU și P. M., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 301/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. JUDEȚULUI TELEORMAN în contradictoriu cu pârâții P. C. CĂLMĂȚUIU și P. M., acțiune prin care reclamantul solicitase anularea dispoziției emisă de către primar, având nr. 270 din 30.06.2011.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 270 din 30.06.2011, emisă de pârâtul P. comunei Călmățuiu, s-a dispus detașarea numitului P. M. de la . Service SRL Roșiori de Vede la Serviciul de Administrare Domeniu Public și Privat din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Călmățuiu, începând cu data de 01.07.2011, pe o perioadă de 12 luni, ca temei legal fiind invocate prevederile art. 45, 46 și 47 din Codul muncii.
Detașarea, astfel cum este definită de Codul muncii-art.45, este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă din dispoziția angajatorului la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia.
Fiind vorba de o cedare temporară a salariatului P. M., în temeiul art. 45 Codul muncii și nu de încadrarea acestuia, niciuna din prevederile legale pretins a fi încălcate în emiterea dispoziției nr. 270 din 30.06.2011, respectiv: art. 30 Codul muncii, care reglementează modalitatea de încadrare a salariaților – concursul sau examenul; art. 22 al. 1 din OUG nr. 34/2009, prin care se suspendă ocuparea posturilor vacante; dispozițiile OUG 23/2011 privind condițiile de ocupare a posturilor unice nu sunt incidente în cauză.
Cum actul administrativ dedus judecății a fost emis în conformitate cu dispozițiile actului normativ de nivel superior – art. 45,46 și 47 Codul muncii, ce constituie temeiul legal al actului, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. JUDEȚULUI TELEORMAN, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea recursului, reclamantul recurent a reiterat aspectele de nelegalitate a hotărârii invocate prin cererea introductivă de instanță, recte nesocotirea disp. art. 30 din Legea nr. 53/2003, art. 22 alin. 1 din OUG nr. 34/2009.
De asemenea, arată că prin detașarea pârâtului intimat P. M., fondul de salarii stabilit pentru salariații din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Călmățuiu este afectat, întrucât în cazul detașării, potrivit art. 47 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorului la care s-a dispus detașarea.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea îl apreciază ca fondat, pentru următoarele considerente:
1. Potrivit disp. art. 45 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, „Detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziția angajatorului, la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepțional, prin detașare se poate modifica și felul muncii, dar numai cu consimțământul scris al salariatului”, iar potrivit art. 46 alin. 1, „Detașarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an”.
Potrivit art. 47 alin. 1 din Codul muncii, „Drepturile cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea”.
2. Prima subliniere care se impune și care constituie totodată unul din motivele de nelegalitate a dispoziției contestate, este aceea a necompetenței primarului de a dispune asupra detașării.
Astfel, conform reglementărilor mai sus menționate, competent a dispune asupra detașării unui angajat este propriul angajator, nicidecum instituția la care se dispune detașarea.
3. Chiar dacă am admite însă că este vorba doar despre o exprimare nefericită în cuprinsul dispoziției contestate, nelegalitatea detașării este probată în cauză.
3.1. Astfel, detașarea dispusă la rândul său de angajatorul . Service SRL Roșiori de Vede, prin Decizia nr. 5/30.06.2011 (f. 30 dosar fond) nu cuprinde absolut nicio fundamentare și nicio cerere expresă a Primăriei . justifice interesul acestuia în ce privește detașarea, astfel cum impun disp. art. 45 din Codul muncii, după cum o atare fundamentare nu există nici în ce privește adoptarea dispoziției contestate.
3.2. În cauză sunt aplicabile, de asemenea, disp. art. 22 alin. 1 din OUG nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21”, primăriile încadrându-se în această din urmă categorie.
Rațiunea adoptării acestei reglementări derivă din însuși preambulul ei, constând în „reducerea cheltuielilor bugetare în sensul diminuării cheltuielilor curente de administrare și alocarea cu prioritate a resurselor către proiecte cu efect multiplicator în economie care reprezintă principalul mijloc de limitare a ritmului de scădere economică și de compensare parțială a reducerii activității din sectorul privat, pentru păstrarea echilibrelor bugetare sunt necesare unele măsuri menite să reducă volumul cheltuielilor bugetare la un nivel care să permită respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar”.
Or, cât timp, potrivit art. 47 din Codul muncii, drepturile salariale cuvenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea, în speță primăria, măsura contestată în prezenta cauză contravine flagrant reglementării menționate, modalitatea aleasă, anume „detașarea” constituind o încercare de eludare a acestor prevederi.
Împrejurarea că nu este vorba despre o încadrare, ci doar de o detașare, nu prezintă relevanță, raportat la rațiunea și finalitatea reglementării ce instituie interdicția menționată mai sus, detașarea echivalând, din perspectiva care interesează, aceea a autorității publice și implicit bugetului acesteia, cu o angajare, fie și pe durată determinată, de un an.
Prin urmare, curtea consideră că prin dispoziția contestată se încearcă eludarea prevederilor legale mai sus menționate, astfel că – în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. – va admite prezentul recurs, va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și al anulării, în consecință, a Dispoziției nr. 270/30.06.2011 a Primarului .>
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant P. JUDEȚULUI TELEORMANîmpotriva sentinței civile nr. 301/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – secția C.,în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. CĂLMĂȚUIU și P. M..
Modifică sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și, în consecință:
Anulează Dispoziția nr. 270/30.06.2011 a Primarului .>
Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
PATRAȘ B. L. V. E. C. N. M.
GREFIER
CHIRĂNUȘ E.
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Jud. fond – V. V.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3193/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3737/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
