Despăgubire. Decizia nr. 3193/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3193/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 3393/116/2012
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.3193
Ședința publică de la 02 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. M. B.
JUDECĂTOR - G. A. F.
JUDECĂTOR - R. M. V.
GREFIER - S. Ș.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.270 din 31.01.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – reclamanți G. I., F. R. și G. V..
P. are ca obiect - „despăgubire – prima transă 40%”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații – reclamanți G. I., F. R. și G. V., reprezentați de avocat R. N., în baza împuternicirii avocațiale nr._/22.08.2013, emisă de Baroul București, aflată la fila 20 în dosar, lipsind recurenta – pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 23.08.2013 intimații – reclamanți au depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Intimații – reclamanți, prin apărător, învederează faptul că prin sentința civilă nr.270/2013 din 31.01.2013 Tribunalul a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta la plata sumei de 64.945,63 lei reprezentând prima tranșă de 40% din contravaloarea drepturilor bănești acordate prin Hotărârea nr.201/06.04.2001 a Comisiei Județene Călărași, validată prin Decizia nr.561/2008, actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data emiterii și până la plata efectivă.
Intimații – reclamanți, prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică sentința recurată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 270/31.01.2013, Tribunalul Călărași – Secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții G. I., G. V. și F. R. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și a obligat pârâta către reclamanți la plata sumei de 64.945,63 lei reprezentând prima transă de 40 % din c/valoarea despăgubirilor bănești acordate prin Hotărârea nr.201/06.04.2001 a Comisiei Județene Călărași, validată prin Decizia nr.561/2008, actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum, calculată pentru perioada de la 10.04.2008 până la achitarea efectivă.
În motivarea sentinței, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
„Prin cererea introdusă la această instanță la data de 28.12.2012 și înregistrată sub nr._ reclamanții G. I. domiciliată în Călărași, .. 55 jud. Călărași, G. V. domiciliat in Călărași, ., ., apt. 21 jud. Călărași, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura și F. R. domiciliată în Călărași, . nr. 55 jud. Călărași, au chemat în judecată pe pârâta A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților (Serviciul pentru Aplicarea Legii 9/98), cu sediul in București, Calea Florească, nr. 202, sector 1 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 64.945,63 lei reprezentând prima transă de 40 % din c/valoarea despăgubirilor bănești acordate în temeiul L.9/1998 conform Deciziei nr.561/2008, actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Decizia nr. 561 din 10.04 2008 s-a validat Hotărârea nr. 201/06 04 2001 emisă de Comisa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Călărași si s-a dispus plata de compensații în cuantum de 162 364,07 lei către cei trei beneficiari G. V., G. I. si F. R.. Au mai arătat reclamanții că în aceeași decizie se preciza la art. 2 că suma acordata cu titlu de compensații va fi eșalonată in conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998, plata compensațiilor urmând a se efectua de către Direcția financiar-administrativa si resurse umane din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Conform comunicatului anexat emis de ANRP plata sumei de 64 945,63 lei reprezentând 40% din totalul compensației acordate se va efectua in conformitate cu art. 38 alin 5 lit. c din HG NR 753/1998 cu modificările si completările ulterioare,iar restul sumei urmând a fi plătită in cursul anului următor.
Au precizat reclamanții că deși a fost întocmita toată documentația solicitata si pârâta a fost notificata in repetate rânduri pentru plata sumei de 64 945,63 lei, aceasta nu a fost efectuata nici pana la aceasta data, pârâta invocând că plata se face in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație la bugetul de stat.
În drept au invocat dispozițiile Lg. 9/98, HG. 753/1998, art.44 din Constituția României.
În dovedirea cererii reclamanții au propus administrarea dovezii cu înscrisuri și au depus la dosar acte care se regăsesc la filele 5-17 din dosar.
La data de 31.01.2013 pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, a formulat întâmpinare prin care a precizat că în temeiul art. 6 alin 7 din O.U.G. nr. 25/2007, Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr.561/10.04.2008, prin care s-a validat Hotărârea nr. 201/2001 emisă de Instituția Prefectului Județului Călărași acordându-se compensații bănești în cuantum de 162.364,07 lei.
Așa cum este precizat și în Comunicarea care însoțește Decizia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, suma acordată cu titlu de compensație urmează să fie eșalonată în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007. Având în vedere dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004 potrivit cărora "compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație in bugetul de stat"(...), rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Se arată de asemenea că potrivit art.38 alin. (5) și (6) din H.G 753/1998 astfel cum a fost modificată prin H.G nr.1277/2007, compensațiile bănești se achită astfel:a)integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b)eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei, c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei; în al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților G. I., F. R. și G. V. de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, invocă prevederile art. 5 din H.G. nr. 286/2004 potrivit cărora „compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998." Astfel, suma va fi actualizată conform dispozițiilor art. 5 din H.G. 286/ 2004 coroborate cu prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 în raport cu indicele de creștere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior. A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
Solicită totodată a se avea în vedere că Lg.9/1998 privind acordarea de compensații, cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C., la 7 septembrie 1940, astfel cum arată și titlu ei, este o lege de reparație specială, ale cărei dispoziții sunt de strictă interpretare. Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 9/1998 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro. Menționează pârâta că până la sfârșitul, anului 2009, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților i-a fost alocată, pentru plata despăgubirilor, de către Ministerul Finanțelor Publice ordonatorul principal de credite, o sumă totală de_ lei, astfel:_ lei în anul 2007;_ lei în anul 2008; 157,995.000 - lei în anul 2009.
Menționează pârâta că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente și Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau râmase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
În raport de probatoriul administrat instanța va pronunța o soluție de admitere în parte a acțiunii reclamanților pentru următoarele considerente.
Cererea reclamanților vizează actualizarea compensațiilor bănești acordate prin Hotărârea nr. 201/06.04.2001 a Comisiei Județene Călărași pentru aplicarea L. 9/1998, validată prin Decizia nr. 561/10.04.2008.
Așa cum însăși pârâta admite prin întâmpinarea depusă la 31.01.2013, suma nu a fost achitată reclamanților la momentul introducerii cererii deși are caracter cert, lichid și exigibil și este cuvenită reclamanților fiind respectate întru totul prevederile L.9/1998.
Conform art. 8 alin.2 din L.9/1998, în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul stabilit prin hotărâre de validare, în caz contrar suma urmând a fi actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data emiterii si până la plata efectivă.
În același sens, al despăgubirii integrale și efective a fost de altfel pronunțată în RIL sub nr.21/2007 de către ICCJ și decizia care obligă la actualizarea valorii de despăgubire atât pentru perioada dintre data hotărârii Comisiei județene și cea a validării cât și pentru intervalul scurs în continuare până la data încasării efective a despăgubirilor de către reclamanți.
Așa fiind tribunalul urmează a admite acțiunea formulată de reclamanții G. I., G. V. și F. R. împotriva pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și a obliga pârâta către reclamanți la plata sumei de 64.945,63 lei reprezentând prima transă de 40 % din c/valoarea despăgubirilor bănești acordate prin Hotărârea nr.201/06.04.2001 a Comisiei Județene Călărași, validată prin Decizia nr.561/2008, actualizată în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum, calculată pentru perioada de la 10.04.2008 până la achitarea efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 10/2013, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
Totodată, a învederat că, potrivit alin. 2 prevederile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
Din analiza celor două texte, reiese fără echivoc intenția statului român de a eșalona plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 și neachitate (chiar și parțial), pe o perioadă de 10 ani. Cu privire la exigibilitatea acestor tranșe, două ipoteze avute în vedere, respectiv ipoteza în care titlul de plată urmează a fi emis, în această situație prima tranșă fiind exigibilă în anul următor emiterii titlului și, respectiv, ipoteza în care titlul de plată a fost emis anterior intrării în vigoare a ordonanței, în această situație prima tranșă fiind exigibilă începând cu 01 ianuarie 2014.
Prin urmare, creanța stabilită prin Decizia nr. 561/2008 emisă de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu este exigibilă în momentul de față.
Aș acum rezultă și din nota de fundamentare a OUG nr. 10/2013, reglementarea modalității de plată eșalonată a cuantumului despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 190/2003 și Legii nr. 393/2006 este rezultatul efectului sistematic, structural pe care acestea îl au asupra bugetului de stat, având în vedere, pe de o parte, necesitatea respectării țintei de deficit bugetar asumate, iar pe de altă parte, necesitatea respectării drepturilor persoanelor îndreptățite la despăgubiri potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, prin aplicarea unor modalități de plată care să permită despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite.
Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, întrucât statul român nu numai că nu refuză plata acestor despăgubiri, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute în deciziile de plată și hotărârile prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor.
Plata eșalonată a creanțelor asupra statului nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care un stat o poate aplica.
Concluzia care se impune este aceea că statul nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor stabilite prin deciziile de plată și hotărârile emise în temeiul Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, precum și Legii nr. 393/2006, și nu refuză plata acestora.
Măsura criticată este mai degrabă una prin care se garantează realizarea dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. 2 din Constituție, în condițiile respectării țintei de deficit bugetar asumate. Rezultă că prin eșalonarea stabilită statul nu afectează esența dreptului de proprietate, nu aduce atingere substanței acestui drept și cu atât mai puțin nu neagă existența acestuia.
2. În realizarea funcțiilor sale, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate abuziv de către regimul comunist.
În reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicat al Statului Român.
Având în vedere practica constată de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr.9/1998 și Legii nr. 290/2003.
Din acest motiv, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților se află în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.
3. Cu privire la plata actualizării compensațiilor, face următoarele precizări:
Prin art. 1 alin. 4 din OUG nr. 10/2013, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat n situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe.”
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, raportat la dispozițiile art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.
Intimații-reclamanți G. I., F. R. și G. V., legal citați, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, arătând, în esență, că: suma nu a fost achitată intimaților la momentul introducerii cererii în condițiile în care suma solicitată este certă, lichidă și exigibilă și este convenită cu respectarea prevederilor Legii nr. 9/1998, iar existența ei nu a fost în niciun fel contestată de recurenta-pârâtă; susținerile recurentei-pârâte în contextul intrării în vigoare a Ordonanței de urgență nr. 10/_ sunt neîntemeiate, având în vedere că procesul a fost declanșat la 28.12.2012 și soluționat la 31.01.2013, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la data când a fost pornit, în condițiile în care dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din acest act normativ nu prevăd expres că noua reglementare se aplică și proceselor în curs și implicit unei situații în care pricina a fost soluționată în primă instanță până la . OUG nr. 10/2013, iar verificarea și analizarea amănunțită a litigiului, a tuturor aspectelor relevante guvernată de dispoziții speciale ale ordonanței care reglementează pe viitor modalitatea de plată eșalonată a cuantumului despăgubirilor validate sau în curs de validare emise de A. Națională și nicidecum cele stabilite prin hotărârea pronunțată de instanța care a constatat nepunerea în aplicare a unor dispoziții legale de către această autoritate. Mai arată intimații-reclamanți că raționamentul recurentei tinde să justifice numai inexistența discriminării între beneficiarii acestor prevederi legale, prin aplicarea mecanică a unor considerente eminamente teoretice cuprinse într-o notă de fundamentare a OUG nr. 10/2013, în vreme ce instanța a răspuns unor pretenții și situații de fapt concrete, iar soluția a fost dată după o analiză pertinentă.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate noi probatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita învestirii și în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat este întemeiat, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, întrucât după data pronunțării sentinței recurate a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, care modifică condițiile și termenele de plată a despăgubirilor.
Curtea apreciază că aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor acestei ordonanțe reprezintă un motiv de ordine publică, care, deși nu a fost invocat de recurentă, va fi avut în vedere din oficiu la soluționarea prezentei cereri de recurs, conform prevederilor art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Astfel, la data de 28 februarie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 114 OUG nr. 10 din 27 februarie 2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, precum și ale Legii nr. 393/2006.
Din cuprinsul acestui act normativ, Curtea reține ca având relevanță în prezenta cauză dispozițiile art. I alin. 1-4, potrivit cărora:
„(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006 se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
(3) Prin titlu de plată se înțelege hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006.
(4) Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe”.
De asemenea, prin art. IV pct. 3 din ordonanță, la data intrării în vigoare a acesteia, s-au abrogat expres dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, care prevedeau că „despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. 4 sau 6, respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maxim 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. 1”.
Totodată, prin art. V lit. d din ordonanță, la data intrării în vigoare a acesteia, s-au abrogat expres dispozițiile art. 18 alin. 5 și 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, aprobate prin HG nr. 1.120/2006, care prevedeau următoarele: “compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilordepășește 100.001 lei. Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Curtea mai constată că, în preambulul OUG nr. 10/2013, s-a prevăzut că aceste modificări ale regimului de plată a despăgubirilor sunt necesare, în viziunea emitentului (Guvernul României), „luând în considerare dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește plata despăgubirilor acordate potrivit celor trei legi de reparație, ținând seama de faptul că nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, precum și având în vedere faptul că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”.
Prin urmare, având în vedere că până la data judecării prezentului recurs a fost adoptată și a intrat în vigoare OUG nr. 10/2013, care modifică regimul de plată a despăgubirilor acordate, printre altele, în baza Legii nr. 290/2003, Curtea constată că dispozițiile acestei ordonanțe se aplică prezentei cauze, fiind vorba despre incidența unui motiv de ordine publică care a fost invocat și analizat din oficiu.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 și 3 teza I raportat la art. 304 pct. 9, 304¹ și 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 64.945,63 lei, în condițiile și termenele prevăzute de art. I din OUG nr. 10/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.270 din 31.01.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – reclamanți G. I., F. R. și G. V..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că obligă pârâta la pata către reclamanți a sumei de 64.945,63 lei, în condițiile și termenele prevăzute de OUG nr.10/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. B. G. A. F. R. M. V.
GREFIER,
S. Ș.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2696/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 155/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
