Anulare act administrativ. Decizia nr. 1751/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1751/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 3037/98/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1751
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.04.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Fetești, împotriva sentinței civile nr.2532 F/08.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița –Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. D., intimata pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Ialomița și intimata chemată în garanție Administrația Națională a Fondului pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul N. D. a depus prin Serviciul registratură la data de 18.04.2013 întâmpinare la recursul formulat.
Curtea constată că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 19 iulie 2011, sub nr._, reclamantul N. D. a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE FETEȘTI, solicitând anularea deciziei nr.11 din 15 martie 2010, emisă de pârâta A.F.P. Fetești și obligarea acestora la restituirea sumei de 8.029 lei, actualizată cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea efectivă .
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pentru a înmatricula în circulație un autoturism second-hand marca VOLKSWAGEN PASSAT, fabricat în anul 1997, achiziționat dintr-un stat comunitar, Spania, a fost obligat de autoritățile române să achite suma de 8.029 lei, cu titlu de taxă poluare .
Reclamantul consideră că perceperea acestei taxe este contrară normelor Comunității Europene, întrucât are un caracter discriminatoriu, aplicându-se numai pentru autoturismele second-hand achiziționate de pe piața europeană, nu și autoturismelor similare achiziționate de pe piața națională .
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri .
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, Constituției României, Tratatul Comunității Europene, Legea nr.157/2005, Proiectul de lege nr.PL-x36/10.09.2008 al Ministerului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211//2003.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit înscrisurilor aflate la pagina nr.46 din dosar .
Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P. Ialomița a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii, formulând totodată și o cerere de chemare în garanție a pârâtei ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU .
În motivarea primei excepții, pârâta a invocat faptul că în cauză prin cererea formulată reclamantul nu atacă vreun act administrativ – fiscal emis de către pârâtă și nici nu solicită restituirea vreunei sume pe care pârâta ar fi perceput-o de la reclamant .
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii, aceasta este întemeiată pe faptul că reclamantul nu ar fi respectat procedura prealabilă reglementată de art.207 lu următoarele Cod procedură fiscală, în sensul că acesta nu a parcurs calea contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de A.F.P. Fetești, contestație care trebuia îndreptată la pârâta D.G.F.P. Ialomița .
În sfârșit, pârâta solicită chemarea în garanție a A.F.M., considerând că aceasta, în situația în care reclamantului i se admite acțiunea, va trebui să fie obligată la rândul ei să restituie către A.F.P. Fetești suma solicitată de reclamant și aceasta întrucât taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu, buget administrat de A.F.M.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea cererii reclamantului, motivat de faptul că, calculul și perceperea taxei de poluare are la bază O.U.G. nr.50/2008, act normativ în vigoare și care nu este în contradicție cu normele Comunității Europene.
La rândul său, pârâta A.F.P. Fetești, prin întâmpinare, a ridicat excepția inadmisibilității cererii reclamantului, folosind aceleași motive invocate de pârâta D.G.F.P. Ialomița, respectiv faptul că prealabil formulării prezentei acțiuni reclamantul nu a respectat dispozițiile art.205 și următoarele Cod procedură fiscală .
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând că prevederile O.U.G. nr.50/2008, în baza cărora s-a perceput taxa de poluare reclamantului sunt în concordanță cu normele Comunității Europene.
Soluționând cauza, Tribunalul Ialomița, prin sentința civilă nr.2328/F/07.11.2011, a admis ca fondată excepția ridicată de pârâta D.G.F.P. Ialomița și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul N. D., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă .
A respins excepția inadmisibilității cererii și a cererii de chemare în garanție a A.F.M., cereri formulate de pârâta D.G.F.P. Ialomița, ca fiind formulate de o persoană lipsită de calitate procesuală în cauză .
A admis de asemenea ca fondată excepția ridicată de pârâta A.F.P. Ialomița și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul N. D., împotriva pârâtei A.F.P. Fetești.
Recursul declarat de reclamant a fost admis în parte de Curtea de Apel București, potrivit deciziei civile nr.2113 din 21 mai 2012, în sensul casării hotărârii de fond numai în ceea ce privește soluția pronunțată în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Fetești, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe .
S-au menținut celelalte dispoziții ale soluției recurate .
S-a reținut de instanța de recurs că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.205 și următoarele Cod procedură fiscală și că nu este necesară procedura prealabilă reglementată de Legea nr.554/2004, fiind suficientă procedura stabilită de art.117 alin.1 Cod procedură fiscală .
La rejudecare, cauza a fost înregistrată sub același număr la data de 20 iulie 2012 .
Prin sentinta civila nr. 2532F/8.10.2012, Tribunalul I. a admis ca întemeiată cererea, a dispus anularea deciziei nr.11 din 15 martie 2010, emisă de pârâta A.F.P. Fetești, a obligat pe aceasta să restituie reclamantului suma de 8.029 lei contravaloare taxă auto achitată necuvenit și plata dobânzii legale, calculată potrivit art.124 Cod procedură fiscală, începând cu data de 8 iunie 2011 și până la plata efectivă a debitului .
In motivare, prima instanta a aratat ca potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului .
Așa fiind, excepția inadmisibilității cererii introductive, excepție reiterată de pârâta A.F.P. Fetești și faza de rejudecare, față de dispozițiile articolului mai sus invocat, nu mai poate fi actualizată, această chestiune de drept fiind dezlegată de instanța de recurs .
Pe fondul cauzei, cererea reclamantului N. D., împotriva pârâtei A.F.P. Fetești apare ca întemeiată .
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru vehicule, se datorează această taxă pentru cele din categoriile M(1) – M3 și N(1)-N (3), cel deținut de reclamant fiind de categoria M1 și neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România .
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
De altfel, în mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile O.U.G. nr.50/2008 încalca sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțand o hotarare preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucat regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încat descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie avand aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și repartizarea integrală a prejudiciului astfel suferit de reclamantă o reprezintă acordarea dobânzii legale, calculată potrivit art.124 și următoarele Cod procedură fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală, începând cu data de 8 iunie 2011 și până la plata efectivă .
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Administrația Finanțelor Publice Fetești.
In motivare, recurenta parata a aratat ca pentru a verifica daca reclamantul N. D. se incadreaza in prevederile art. 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (A.. 1 - în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitata de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 pâna la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008, cu modificările si completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultata din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculata în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxa plătită, numai către titularul obligației de plata, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România. A.. 2 - Sumele prevăzute la alin. 1 se restituie la cererea contribuabilului, adresata organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile OG nr. 92 / 2003, republicata, cu modificările si completările ulterioare. A.. 3 - Taxa rezultata ca diferența dintre suma achitata de contribuabil cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termenul de prescripție prevăzut de legea fiscala, pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi ), A.F.P. Fetești a procedat la calcularea taxei pentru reclamantul N. D., rezultând astfel suma de 10.948 lei, deci o suma mult mai mare decât cea pe care reclamantul a achitat-o conform OUG nr. 50 / 2008, respectiv suma de 8.029 lei, suma ce face obiectul prezentului dosar.
Potrivit O.U.G. nr. 50 / 2008, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, atat pentru autoturisme si autovehicule noi cat si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
In esența, nu sunt încălcate in cauza prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene si totodată ca, obiectul taxei de poluare este protejarea mediului, atat prin modul de utilizare cat si prin modul de impunere, tinandu-se cont ca elementele care staula baza acestuia, sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon.
O.U.G. nr. 50 / 2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art. 4 din O.U.G. nr. 50 / 2008 " obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România. "
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, organul fiscal a apreciat ca in speța nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 50 / 2008, România, stat membru al Comunității Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre ale Comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Ori, taxa de poluare instituita de dispozițiile O.U.G. nr. 50 / 2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, inteleg sa le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second - hand, impotrate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel incat nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Nu in ultimul rand, nu trebuie omis nici faptul ca instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România si Comisia Europeana, astfel incat nu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.
Taxa de poluare instituita prin O.U.G. nr. 50 / 2008, act normativ acceptat de Comisia Europeana, corespunde pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutra din punct de vedere fiscal. Ori, cata vreme chiar Comisia Europeana a recunoscut ca taxa de poluare instituita prin O.U.G. nr. 50 / 2008 corespunde normelor comunitare, apreciem ca nu pot fi reținute susținerile reclamantului, potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal si ca aceasta taxa contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Nici Curtea Europeana de Justiție a CE, nici Comisia Europeana nu au considerat vreodată ca taxa de poluare este nelegala, ca incalca tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificare modului de calcul si criteriile la care se raportează nivelul taxării. Apreciază ca, reclamantul trebuia sa producă probe din care sa rezulte ca taxele pe care le aplica statul roman sunt superioare celor din statul care reclamantul si-a achiziționat autoturismul.
Aceasta taxa de poluare nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate in România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele inmatriculate in celelalte state comunitare si neinmatriculate in România, dupa aducerea lor in tara. Pentru autovehiculele deja inmatriculate in România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează ca aceasta taxa de poluare se aplica doar ca urmare a achiziționării intracomunitare si este o taxa cu echivalent taxelor vamale de import.
Ministerul Mediului si Gospodăririi Apelor a demarat in februarie 2006 o . acțiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico-financiar bazat pe principiul ,,poluatorul plătește", care urma sa fie aplicata cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor in România, atat in cazul celor noi cat si in cazul celor rulate, achiziționate din afara tarii, dar si celor produse in România. Promovând o politica de armonizare cu legislația si directivele Uniunii Europene in materie de protecție a mediului, Guvernul României a susținut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule începând cu data de 01.01.2007.
Parlamentul României, la propunerea Guvernului, a decis instituirea unei taxe speciale pentru autovehicule care, in conformitate cu prevederile art. 214 r 1 -214" 3 din Codul fiscal, era plătită de orice persoana fizica sau juridica, care înmatricula pentru prima data in România un autoturism sau autovehicul.
F. de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule reglementat de O.U.G. nr. 50 / 2008, Comisia Europeana, prin avizul motivat din data de 28.11.2007, a considerat ca se incalca principiile Tratatului de Instituire a Comunității Europene, in sensul ca se aplica un regim discriminatoriu pentru autovehiculule second - hand achiziționate din alte state membre, invitând tara noastră sa adopte masurile necesare pentru a se conforma avizului menționat anterior in termen de doua luni de la primirea cestuia.
Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare si pentru stoparea continuării procedurii de constatare a neindeplinirii obligațiilor de stat membru, s-a produs abrogarea articolelor din Codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României mentinandu-si poziția ca trebuie evidențiata diferența dintre mașinile high si low poluatoare si a propus un proiect de ordonanța de urgenta a Guvernului.
Neadoptarea in regim de urgenta a O.U.G. nr. 50 / 2008 in conformitate cu cerințele din avizul motivat putea conduce la sesizarea Curții de justiție a Comunității. Comisia Europeana nu a constatat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul in sensul armonizării legislației romanești cu cea europeana.
F. de aceasta observație a Comisiei Europene, potrivit reglementarilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția interna, import sau din achiziții intracomunitare.
Atâta vreme cat Comisia Europeana a recunoscut ca taxa de poluare instituita prin O.U.G. nr. 50 / 2008 corespunde normelor comunitare, apreciază ca nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe " se constituie o discriminare a regimului fiscal si ca aceasta taxa contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. "
Procedura demarata de Comisia Europeana impotriva României a fost ridicata in data de 29.01.2009, urmare a faptului ca noua reglementare era compatibila cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Conform jurisprudentei constatate a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au in sistemul Tratatului instituind a Comunitatea Europeana ( TCE ) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import si export si a taxelor cu efect echivalent cuprinse in art. 25 din TCE. Finalizarea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor intre statele membre in condiții normale de concurenta prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii in privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de CEJ in cauzele Air Liquide Industries Belgium, C - 41 / 05, Brzezinski, C - 313 / 05).
De remarcat ca noțiunea de " impozit intern " are accepțiunea diferita de cea din dreptul intern, desemnând in jurisprudenta CEJ ( hotărârea Haar Petroleum, C -90 / 94, Weigel, C - 387 / 01 ), un sistem general de taxe interne aplicabil in mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea pronunțata in cauza Brzezinski, C - 313 / 05, ca o acciza care se aplica tuturor autoturismelor in temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu in temeiul faptului ca trec frontiera, nu constituie o taxa vamala la import si nici o taxa cu efect echivalent in înțelesul art. 25 din TCE, ci intra in sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor si trebuie, ca urmare, analizata in raport cu art. 90 din TCE.
Se recunoaște in mod constant in jurisprudenta comunitara libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiata pentru anumite produse, chiar similare in sensul art. 90, alin. 1 din TCE, in funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar daca urmăresc obiectivele compatibile cu exigentele tratatului si ale dreptului derivat si daca evita orice forma de discriminare, directa sau indirecta, in privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție in favoarea produselor naționale concurente (hotărârea outokumpu, C - 213 / 96, nadasdi si N. C - 290 / 05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 din TCE daca este conceput de maniera a exclude in orice ipoteza ca produsele importate sa fie taxate la un nivel superior fata de produsele naționale si daca nu are, in nicio situație, efecte discriminatorii ( hotărârea Comisiei din Luxemburg, C - 1 52 / 89, hotărârea Comisiei din G., C - 375 / 1995).
Așadar, este incidența încălcarea art. 90, alin. 1 din TCE atunci cand impozitul aplicat produsului importat si cel aplicat produsului național similar sunt calculate in mod diferit, ducând, chiar daca numai in anumite cazuri, la o impozitare superioara a produsului importat.
De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90 din TCE daca este suficient de precis, astfel incat se poate efectua in temeiul sau un calcul al deprecierii autovehiculului cat mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziție o cale de atac in fata instanțelor naționale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii ( cauza C - 393 / 1 998, A. Gomez Valențe C. Fazenda Publica ).
In cauza de fata rezulta din cuprinsul art. 3, alin. 1 din O.U.G. nr. 50 / 2008 ca taxa de poluare se aplica in cazul tuturor autoturismelor, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevăzute de art. 3, alin. 2 din O.U.G. nr. 50 / 2008, pe baza unor criterii ce privesc destinația lor si nu proveniența.
Nu se realizează insa o discriminare intre autoturismele second - hand importate din statele comunitare si acestea, in condițiile in care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale incorporate in valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, c 31 3 / 05).
Sistemul de taxare stabilit prin O.U.G. nr. 50 / 2008 este suficient de precis in ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului ( emisia de CO 2, capacitatea cilindrica etc....), aceste elemente fiind considerate in jurisprudenta Curții Europene de Justiție drept criterii obiective ce pot fi folosite . taxare bazat pe o grila de impozitare ( cauza Nadasdi, C - 290 / 2005 ).
Examinand recursul declarat de recurenta parata, Curtea retine ca pentru a înmatricula în circulație un autoturism second-hand marca VOLKSWAGEN PASSAT, fabricat în anul 1997, achiziționat dintr-un stat comunitar, Spania, reclamantul a fost obligat să achite suma de 8.029 lei, cu titlu de taxă poluare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in normale legale privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Autoturismul nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin 2 si art. 9 alin.1). Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art. 4 lit. a), fara ca textul sa faca distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second - hand.
Deoarece OUG nr. 50 a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art.14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta (art.5 alin 1).
Conform jurisprudentei Curții de Justiție Europene (Comisia c. H„ cauza C-375/95; I. Ev cauza C-90/94), dispozițiile fiscale naționale nu pot fi considerate compatibile cu dreptul comunitar decât in măsura in care exclud orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor impozite mai mari decat produsele naționale similare si sunt in mod evident nediscriminatorii.
Aceasta situație nu poate fi reținuta in speța întrucât doar produsele importate sunt taxate, desi taxa se intitulează „de poluare" si ar trebui sa vizeze toate autoturismele care poluează.
In aceste condiții, facand aplicarea mutatis mutandis a hotărârii pronunțate recent de Curtea de Justiție Europeana in afacerea Comisia c. Austria, cauza C-524/07 (discriminarea autoturismelor importate, prin impunerea unor condiții de înmatriculare mult mai stricte decât pentru autoturismele deja înmatriculate in Austria), urmează a se aprecia ca dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 contravin dreptului comunitar.
In cauza sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național.
Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 25, 28 si 90 din Tratatul CE urmăresc eliminarea taxelor vamale, a taxelor cu efect echivalent, a restricțiilor cantitative si a masurilor fiscale interne care ar impieta in vreun fel asupra liberei circulații a mărfurilor. In aceasta ambianta, trebuie observat ca potrivit reglementarii naționale, taxa de poluare se datorează doar de către — proprietarii autoturismelor Înmatriculate pentru prima data in România, nu si de către proprietarii autoturismelor deja inmatriculate in România, cu ocazia schimbării proprietarilor si a noii înmatriculări.
Dispozițiile art. 90 din Tratatul CE urmăresc garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire M concurenta dintre produsele interne si produsele importate.
Taxa de poluare instituita prin O.U.G. nr. 50/2008 este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, orientând astfel fiscal cumpărătorii fie spre autoturisme second - hand deja Înmatriculate in România, fie spre autoturisme noi produse in România.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat prin Decizia D./Enel (1964), ca legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa conducă la anularea Iui, data fiind natura sa originala si speciala, fara a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fara ca baza legala a Comunității insasi sa fie pusa la îndoiala.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar si dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului național ulterior - or, in speța, taxa pe poluare a fost introdusa in legislația interna de abia in anul 2008.
De asemenea, in cauza Simmenthal (1976), s-a stabilit ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fara a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe Ia o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in România, dar se percepe aceasta taxă de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este Înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate . membru: cumpărătorii sunt orientali din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate in România.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or, dupa aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (D., hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, D. Co-G. SRL c. B. delle finanze dello Stato - in speța, taxa menita sa descurajeze importul de banane in, Italia).
Astfel, taxa de poluare are un caracter nelegal, fiind in vădita contradicție cu prevederile Tratatului CE, cu jurisprudenta constanta a CJCE si cu dispozițiile Constituției României, astfel ca se impune anularea actului administrativ fiscal vătămător pentru subsemnatul, cu consecința obligării paratelor Ia restituirea taxei încasate fara temei legal si la plata dobânzilor aferente acestei sume.
Din aceste motive, in baza art. 304 pct. 9, 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Fetești, împotriva sentinței civile nr.2532 F/08.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița –Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. D., intimata pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Ialomița și intimata chemată în garanție Administrația Națională a Fondului pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,19.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR U. D. B. V. V. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul Ialomița
Secția Civilă
Jud. fond A. B.
Red. jud. V.B./2 ex./7.05.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1391/2013.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1110/2013.... → |
|---|
