Drepturi băneşti. Sentința nr. 1560/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1560/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 8387/90/2012
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1560
Ședința publică din data de 8 mai 2013
C. constituită din:
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de reclamanta F. V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Judecătoria Râmnicu V., cu sediul în Râmnicu V., Scuarul Revoluției, nr. 2, județul V., în contradictoriu cu pârâții M. J., cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. P., cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, T. V., cu sediul în Râmnicu V., Scuarul Revoluției, nr. 1, județul V. și C. N. PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în București, ., nr. 1-3, sector 1, având ca obiect „obligație de a face-plată indemnizație vechime”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în primă instanță;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
La data de 07.05.2013, prin C. Registratură, reclamanta a transmis pe fax o cerere de amânare a cauzei, în vederea angajării unui avocat.
C. respinge ca neîntemeiată cererea de amânare a cauzei formulată de reclamanta F. V. care a avut timp suficient să își angajeze avocat, din luna octombrie 2012 de când a fost înregistrată acțiunea pe rolul Tribunalului V..
C. invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale în raport de precizarea obiectului acțiunii făcute de reclamantă, prin răspunsul la întâmpinarea formulată de T. V.. Reclamanta nu înțelege să conteste ordinul de salarizare ci este vorba despre o acțiune în despăgubiri pentru discriminare conform art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 206/21.02.2013 a Tribunalului V. a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanței, dispunându-se declinarea cererii formulată de reclamanta F. V. în contradictoriu cu pârâții M. J., C. DE A. P., T. V. și C. N. PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, în favoarea Curții de A. București.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicitase obligarea pârâților la plata indemnizației rezultată ca urmare a atingerii vechimii maxime în funcția de magistrat, de 15 ani, începând cu data de 1 august 2012, concretizată în indemnizația calculată prin OMJ nr. 2861/C/2012 și diferența până la indemnizația efectiv acordată colegilor săi care, anterior acestei date, au îndeplinit aceeași condiție de vechime, invocând în sprijinul cererii sale discriminarea sa în raport de cei menționați.
Pentru a dispune în sensul declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de A. București, T. V. a reținut că ordinul nr. 2861/C/20.08.2012 emis de Ministrul Justiției, prin care reclamanta a fost încadrată în clasa de salarizare 104, ca urmare a trecerii în tranșa de vechime în funcție de la 15 la 20 ani și prin care au fost stabilite drepturile salariale ale acesteia, a fost emis în temeiul Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Or, potrivit disp. art. 7 alin. 2 din anexa VII cap. VIII din Legea nr. 284/2010. „(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de A. București, pentru celelalte hotărâri /…/”.
Prin urmare, reținând că, potrivit reglementării legale mai sus redate, personalul din sistemul justiției salarizat potrivit Legii nr. 284/2010, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, se poate adresa Curții de A. București, T. V. a admis excepția necompetenței sale materiale, dispunând declinarea în favoarea Curții de A. București.
În ședința publică de astăzi, C. a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în soluționarea prezentei cauze, în raport de obiectul acesteia.
Examinând cu precădere această excepție, curtea reține următoarele:
1. Prezenta cauză nu are ca obiect contestarea Ordinului nr. 2861/C/2012 al Ministrului Justiției, cu privire la modul de aplicare a legii în privința stabilirii drepturilor salariale ale reclamantei, pentru a fi incident textul art. 7 din anexa VII cap. VIII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, reținut ca incident de către T. V..
Potrivit acestui text, „(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.
(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de A. București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile”.
De altminteri, textul mai sus menționat, vizează competența specială și exclusivă a Curții de A. București în soluționarea plângerilor împotriva hotărârilor adoptate de M. Justiției în soluționarea contestațiilor împotriva ordinului ministrului de stabilire a drepturilor salariale.
Or, un atare act nu doar că nu a fost contestat, dar existența lui nici măcar nu a fost afirmată.
2. Dimpotrivă, după cum a precizat expressis verbis și reclamanta, în răspunsul la întâmpinare formulat în fața Tribunalului V., în exprimarea poziției sale procesuale față de excepția de necompetență materială invocată, „temeiul legal al cererii constă în încălcarea dreptului subiectiv al subsemnatei cu privire la principiul nediscriminării și egalității de tratament, aspect reglementat de Legea nr. 324 din 14 iulie 2006 pentru modificarea și completarea OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Mai mult, reclamanta precizează expres ca temei al cererii sale prevederile art. 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000, subliniind că „obiectul cererii de chemare în judecată este guvernat de principiul disponibilității, consacrat în disp. art. 129 alin. 6 C.pr.civ. și prevede că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii judecății, cadrul procesual este stabilit de către reclamant, care menționează în cererea de chemare în judecată persoanele cu care înțelege să se judece și obiectul cererii, adică ceea ce pretinde”.
3. În raport de obiectul și temeiul legal al cererii reclamantei, precizate o dată în plus de aceasta prin răspunsul la întâmpinare, curtea apreciază că T. V. nu a analizat chestiunea competenței în raport de acestea, procedând, de facto, la modificarea obiectul și temeiului cererii reclamantei, cu posibile consecințe negative asupra acesteia, relativ la respectarea rigorilor impuse de art. 7 din anexa VII cap. VIII din Legea nr. 284/2010, precum contestația prealabilă împotriva ordinului și contestarea nemijlocită a hotărârii adoptate în soluționarea acesteia, în termenul prescris de lege.
Or, potrivit disp. art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, „Persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului”.
În materia reglementată de OG nr. 137/2000, competența instanței de contencios administrative este circumscrisă de disp. art. 20 al ordonanței exclusiv la contestarea hotărârii Colegiului Director al CNCD dată asupra sesizării, prin aceasta din urmă persoana care se consideră discriminată având dreptul să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării, nu și acordarea de despăgubiri.
Prin urmare, curtea, în raport de prevederile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, coroborat cu art. 1 pct. 1 C.pr.civ. și art. 158 C.pr.civ., va declina competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Râmnicu V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină în favoarea Judecătoriei Râmnicu V. competența de soluționare a cauzei a cererii formulată de reclamanta F. V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Judecătoria Râmnicu V., cu sediul în Râmnicu V., Scuarul Revoluției, nr. 2, județul V., în contradictoriu cu pârâții M. J., cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. P., cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, T. V., cu sediul în Râmnicu V., Scuarul Revoluției, nr. 1, județul V. și C. N. PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în București, ., nr. 1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2013.
JUDECĂTOR | GREFIER |
N. M. | B. F. E. |
Red./dact. 2 ex.MN/MN
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1110/2013.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 3358/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
