Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Sentința nr. 2827/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2827/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 115/2/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2827
Ședința publică din 27.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M.-C. I.
GREFIER - D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta L. ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI având ca obiect „contestație ordin”.
Dezbaterile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.09.2013 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 27.09.2013 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 09.01.2012 reclamanta L. ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI a contestat Ordinul Consiliului Concurenței nr.931/20.12.2011 referitor la accesul . la informații și documente confidențiale aflate în dosarul investigației declanșate prin Ordinul nr.211/08.09.2005 al Președintelui Consiliului Concurenței, cu modificările și completările ulterioare, disjunsă prin Ordinul nr.647/04.08.2011, având ca obiect posibila încălcare de către societățile active pe piața distribuției carburanților auto, benzina și motorina, angro și cu amânuntul, din România a dispozițiilor art. 5 alin1 din Legea concurenței nr.21/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare și a dispozițiilor art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin limitarea sau controlul producției, comercializării, dezvoltării tehnice sau investițiilor („Ordinul”),
În sensul acordării accesului:
- la informațiile/documentele furnizate Comisiei Europene, de C. Concurenței, cu privire la situația de fapt în speță;
- la corespondența propriu-zisă cu Comisia Europeană referitoare la caz.
În motivarea cererii, în fapt, în esență, se arată că L. a făcut obiectul unei investigații declanșată prin autosesizare în baza Ordinului nr.211/08.09.2005 al Președintelui Consiliului Concurenței, disjunsă prin ordinul nr.647/04.08.2011, cu privire la posibila încălcare de către societățile active pe piața distribuției carburanților auto, benzina și motorina, angro și cu amânuntul, din România a dispozițiilor art. 5 alin1 din Legea concurenței nr.21/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare și a dispozițiilor art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin limitarea sau controlul producției, comercializării, dezvoltării tehnice sau investițiilor.
Societatea reclamantă a fost invitată să își formuleze obiecțiunile la Raportul Consiliului Concurenței până la data de 16.12.2011, audierile urmând a avea loc în data de 21.12.2011.
Prin Ordinul nr.931/20.12.2011, C. Concurenței a acordat acces parțial la documentele confidențiale solicitate, iar cu referire la „Dosarul Autorități 5- Corespondență cu alte autorități”, au fost făcute disponibile unele documente din acest dosar.
Arată reclamanta, Ziarul Financiar din data de 22 decembrie 2011 (ziua imediat următoare celei în care au avut loc audierile în cadrul investigației în discuție), relatându-se interviul acordat de Președintele Consiliului Concurenței, se citează astfel:
„Punctul de vedere al Comisiei Europene asupra acestei investigații susține concluziile la care a ajuns C. Concurenței și recomandă sancționarea companiilor anchetate”.
„De obicei, în proporție substanțială de peste 50% plenul care dă verdictul asupra unei anumite investigații acceptă recomandările Comisiei Europene”, a mai precizat președintele Consiliului Concurenței.
Rezultă, prin urmare că, în speță, informații și documente subsumate formal titularilor „Corespondența cu Rețeaua Europeană de Concurență” și respectiv, „Colaborarea cu CE”.
Sunt în realitate parte a procesului decizional- absolut necesar a fi fost aduse la cunoștința L.,
În caz contrar fiind evident afectat dreptul de apărare al părții, care nu a avut posibilitatea să cunoască aceste informații și documente – cu privire la care C. Concurenței însuși recunoaște că se află în susținerea deciziei de sancționare.
În aceste condiții, apare cu claritate faptul că nu ne aflăm în fața unei simple „corespondențe” dintre Comisie/Rețeaua de Concurență și C. Concurenței care nu ar trebui să prezinte nici o relevanță pentru decizia ce ar fi adoptată - ci dimpotrivă,
Respectiva „corespondență” este evocată (anterior deliberării și pronunțării) ca susținând decizie de sancționare ( în proporție absolut majoritară) astfel că elementele conținute într-o atare corespondență devin absolut esențiale.
Este evident că ceea ce contează, în relația cu aceste informații și documente, îl reprezintă rolul teoretic „inofensiv” al acestora, prin raportare la:
- respectarea dreptului la apărare, a egalității armelor, contradictorialității - în contextul obligativității asigurării unui proces echitabil;
- natura juridică efectivă a colaborării dintre C. Concurenței și Comisia Europeană simpla titulară formală acordată de autoritate de „corespondență” sau „colaborare” nefiind de natură să acorde protecție în sens juridic, legal, raportat la principiile și drepturile fundamentale menționate.
- Or, autoritățile administrative nu se pot afla și nu se află în afara acestor principii și nu pot beneficia de puteri discreționare - de natură a încălca drepturile fundamental consacrate, anterior menționate.
- În drept: art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 47 și următoarele din Carte Fundamentală a Uniunii Europene, ca și principiile aplicabile/incidente și orice alte prevederi aplicabile.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâtul C. Concurenței s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că prin ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr.211/08.09.2005 s-a dispus declanșarea din oficiu a unei investigații având ca obiect „ posibila încălcare a Legii concurenței nr.21/1996 republicată de către societățile active pe piața petrolului și a produselor derivate din petrol, din România”.
În cadrul investigației având ca obiect posibila încălcare de către societățile active pe piața distribuției carburanților auto, benzina și motorina, angro și cu amânuntul, din România, a dispozițiilor art. 5 alin 1 din Legea concurenței nr.21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a dispozițiilor art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin limitarea sau controlul producției, comercializării dezvoltării tehnice sau investițiile în data de 30.11.2011 întreprinderea L. ROMÂNIA SRL și-a exercitat dreptul la acces la dosar.
Ulterior, prin Decizia nr.97/21.12.2011, autoritatea de concurență a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin 1 din legea concurenței nr.21/1996 și ale art. 101 alin 1 din Tratat de către reclamanta . împreună cu celelalte părți investigate, prin participarea la o înțelegere și/sau practică concertată având ca obiect renunțarea la comercializarea cu amânuntul a benzinei Eco Premium pe piața românească.
După data de 30.11.2011 ( moment la care s-a exercitat dreptul de acces la dosar), prin adresa înregistrată la C. Concurenței cu nr. RG-_/13.12.2011, rectificată prin adresa înregistrată cu nr. RG_/15.12.2011, . a solicitat, în vederea exercitării dreptului său la apărare, accesul și la anumite informații confidențiale aflate la dosarul investigației, asupra cărora, potrivit art. 44 alin 3 din Legea nr.21/1996, nu se extinde dreptul de acces la dosar. Printre aceste acte se regăsea și corespondența dintre C. Concurenței și Comisia Europeană.
În mod just, C. Concurenței a respins solicitarea reclamantei de acces la informațiile protejate, inclusiv la informațiile/documentele furnizate Comisiei Europene și corepondența cu aceasta, referitoare la caz. Astfel, respectiva corespondența, în care s-a materializat obligația de colaborare cu Comisia Europeană (aflată la pct.8 din dosarul de investigație al Consiliului Concurenței –Dosar Autorități 5 „Corespondență cu alte autorități), reprezintă corespondență cu Comisia Europeană în cadrul procedurii derulate în baza art. 11 din regulamentul CE nr.1/2003 al Consiliului privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzută la art. 81 și 82 din Tratat.
Ca atare, având în vedere ca respectiva corespondență s-a derulat în cadrul colaborării Consiliului Concurenței cu Comisia Europeană în cadrul investigației din speță de față, autoritatea de concurență era și este obligată să protejeze informațiile conținute în aceasta, conformându-se în acest mod prevederilor art. 27 par 2 din regulamentul CE nr.1/2003 potrivit cărora dreptul la acces nu include accesul la corespondența dintre Comisie și autoritățile de concurență ale statelor membre sau dintre acestea din urmă, inclusiv la documentele întocmite în temeiul art. 11 și 14.
Astfel, luând în considerare cele menționate anterior, reiese nu doar ca legislația națională în materie de concurență a prevăzut o derogare de la normele privind dreptul de acces la informațiile rezultate din sau în legătură cu activitatea unei instituții/autorități publice, dar instituirea la nivel european a unor astfel de prevederi care (oricum) prevalează față de dreptul național reprezintă garanția protejării relațiilor/raporturilor dintre Comisie și autoritățile naționale din statele membre în scopul de a da eficiență aplicării regulilor de concurență.
Atât dispozițiile imperative din Regulamentul nr.1/2003 cât și cele din Legea nr.21/1996 (art. 44 alin 3) au fost edictate cu respectarea tuturor drepturilor părților implicate într-o procedură cu autoritățile de concurență, inclusiv a dreptului la apărare pe a cărui pretinsă încălcare reclamanta își întemeiază, în mod eronat, solicitarea din prezentul dosar.
Prin urmare, nu există o prevedere legală care să stabilească o procedură rigidă, formalizată în ceea ce privește colaborarea între Comisia Europeană și autoritățile naționale de concurență.
Având în vedere toate aspectele menționate, prin ordinul nr.931/20.12.2011 C. Concurenței a refuzat în mod fundamentat accesul . la aceste informații protejate conform art. 44 alin 3 din Legea nr.21/1996 și al art. 27 par.2 din regulamentul nr.1/2003, întrucât:
- nu conțin informații necesare pentru exercitarea dreptului la apărare de către întreprinderea respectivă și
- dezvăluirea acestor informații ar fi de natură a prejudicia cooperarea dintre statele membre ale Uniunii Europene în cadrul Rețelei Europene de Concurență.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a respins acțiunea reclamantei pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că în fapt petenta a solicitat acordarea accesului la informațiile/documentele furnizate Comisiei Europene de C. Concurenței și la corespondența propriu-zisă cu Comisia referitoare la investigația declanșată prin Ordinul nr.211/08.09.2005 al Președintelui Consiliului Concurenței, întemeindu-și cererea pe disp. art. 6 din CEDO (drept la apărare, acces la instanță) și art. 47 din Carta Fundamentală a Uniunii Europene.
Cu privire la acordarea accesului la informațiile/documentele furnizate Comisiei Europene, de C. Concurenței, cu privire la situația de fapt în speță, la corespondența propriu-zisă cu Comisia Europeană referitoare la caz, Curtea a constatat că C. Concurenței a acordat acces parțial la documentele confidențiale solicitate (Ordinul nr.931/20.12.2011 al Consiliului Concurenței, fila 9 dosar), iar cu referire la „Dosarul Autorității 5-Corespondență cu alte autorități” au fost făcute disponibile unele documente din acest dosar.
Petenta și-a exercitat dreptul de acces la dosar în data de 30.11.2011, solicitând ulterior accesul la alte informații apreciate confidențiale de intimată, care i-a refuzat accesul conform art.44 alin. 3 din Legea nr.21/1996 (secrete de afaceri, informații confidențiale, documentele interne ale Consiliului Concurenței, ale Comisiei Europene sau ale autorităților de concurență ale statelor membre ale Uniunii Europene, corespondența dintre C. Concurenței și Comisia Europeană sau autoritățile de concurență ale statelor membre sau dintre acestea din urmă atunci când corespondența este inclusă în dosarul Consiliului Concurenței).
Referitor la sustinerile petentei cu privire la “inexistența unei simple corespondențe între Consiliu și Comisie…..și în realitate subsumarea informațiilor și documentelor procesului decizional al Consiliului, absolut necesar a fi fost adus la cunonștința L. pentru exercitarea dreptului la apărare”, Curtea a considerat că nu se poate evita aplicarea disp. art. 44 alin.3 din Legea nr.21/1996 privind existența unor categorii de acte/informații exceptate de la comunicare.
Referirea la interviul președintelui Consiliului într-un ziar de business în care comunica aspecte de principiu ale politicilor de sancționare ale Comisiei privind companiile anchetate nu poate conduce pe cale de interpretare la o comunicare a corespondenței, întrucât s-ar încălca interdicția prevăzută de art.44 alin.3.
Cu privire la argumentul intimatei că “Regulamentul nr.1/2003 și art.44 alin.3 din Legea nr.21/1996 au fost edictate cu respectarea tuturor drepturilor părților într-o procedură cu autoritățile de concurență, inclusiv a dreptului de apărare”, Curtea îl apreciază întemeiat, nefiind posibil pe cale de interpretare a unor afirmații din ziare ale Președintelui Consiliului să se ocolească aplicarea art.44 alin.3 și 4 din Legea nr.21/1996.
Inscrisurile depuse la filele 9-17 și 138-145 sunt emise de Președintele Consiliului în exercitarea legală a atribuțiilor sale, în speță nerezultând date privind încălcarea dreptului de apărare al petentei, cu atât mai mult cu cât s-a acordat prin aceste acte un acces parțial de consultare.
Pentru motivele de mai sus, văzând art.6 din CEDO, art.47 din Carta Fundamentală a Uniunii Europene, art.44 alin.3 și 4 din Legea nr.21/1996, se va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta L. ROMÂNIA SRL cu sediul ales în București, ..47-53, Europe House, . în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI cu sediul în București, Piața Presei Libere, nr.1, sector 1, ca nefondată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. - C. I. D. Ș.
Red. M.C.I
Tehnored.D.Ș. /4ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 543/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1553/2013.... → |
|---|
