Anulare act administrativ. Decizia nr. 5937/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5937/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 4890/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVLĂ NR. 5937
Ședința publică din data de 19 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți C. I. și O. D. împotriva sentinței civile nr. 228/16.01.2012 pronunțată de C.-SCAF, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată în recurs, la data de 17.12.2013 prin Departamentul Registratură a depus intimatul-pârât cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs.
Curtea respinge cererea formulată de către intimatul-pârât în sensul comunicării motivelor de recurs, având în vedere că acestea au fost comunicate în fața ÎCCJ, conform dovezii de comunicare din data de 05.05.2012 aflată la dosarul ÎCCJ, fila 11.
Curtea constată că a operat, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 165/2013, transmisiunea legală a calității procesuale de la CCSD la COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, care a preluat atribuțiile fostei C.C.S.D.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de către recurenții-reclamanți, Curtea reține cauza spre deliberare și pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 228/16.01.2012, C.-SCAF a respins ca nefondate petitele 1 și 2 din acțiunea formulată de reclamanții C. I. și O. D., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR (prin care s-a solicitat: să se constate că Dispoziția nr.6790/14.11.2006 emisă de Primarul General al Municipiului București este un act juridic irevocabil cu privire la calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților și cu privire la bunul imobil pentru care s-au propus măsuri reparatorii, anume imobilul situat în București, Șoseaua V. nr. 26, sect. 3, compus din teren în suprafață de 166,30 m.p. și construcție demolată și obligarea pârâtului S. R. prin CCSD la efectuarea controlului de legalitate în sensul analizării dosarului înregistrat la ANRP sub nr._/CC sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului situat în București, Șoseaua V. nr. 26, sect. 3, compus din teren în suprafață de 166,30 m.p. și construcție demolată pentru care s-au propus măsuri reparatorii prin Dispoziția PMB nr. 6790/14.11.2006) și a respins, ca prematur petitul 3 din acțiune privind transmiterea dosarului către un evaluator și emiterea titlului de despăgubire.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din adresa emisă de A.N.R.P. nr._/_/_/2020/3565/5925/L 10/20.07.2009 rezultă că dosarul cuprinzând dispoziția emisă de Primarul General al Municipiului București cu nr.6790/2006 a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC și până la momentul redactării prezentului înscris nu a fost atribuit unui consilier din cadrul A.N.R.P. în vederea analizării și transmiterii către un evaluator autorizat.
Cele 2 petite ale acțiunii referitoare la constatarea dispoziției emisă de Primarul General al Municipiului București ca fiind un act juridic irevocabil și obligarea la efectuarea controlului de legalitate sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură se constată ca fiind neîntemeiate deoarece în speță etapa transmiterii și înregistrării dosarului prev. de art.16 alin.1 și 2 din Cap. V Titlul VII din Legea nr.247/2005 astfel cum au fost modificate și completate prin OUG nr.81/2007.
În speță, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ce-i privește pe reclamanți în sensul că dosarul aferent dispoziției nr.6790/14.09.2006 a fost transmis Secretariatului C.C unde a fost înregistrat sub nr._/CC.
Totodată, dosarul a fost analizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, astfel încât petitele 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată se constată ca fiind nefondate, deoarece autoritatea pârâtă a procedat conform procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr.247/2005 cu modific. și complet. ulterioare.
Referitor la cel de-al treilea petit al cererii privind transmiterea dosarului către evaluator și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, Curtea a pus în discuție din oficiu, în rap. de art.137 alin.1 Cod pr.civ., excepția prematurității cererii.
Astfel, dosarul aferent dispoziției emisă de Primarul General al Municip București a fost transmit Secretariatului C.C. fiind astfel declanșată procedura administrativă reglementată din Titlul VII din Legea nr.247/2005, dosarul fiind analizat și constatându-se că trebuie completat cu o . înscrisuri din care să rezulte descrierea imobilului construcție care a și fost demolată.
Prin adresa nr._/CC/ 9.05.2011 aflată la fila 29 -30 din dosar, Comisia Centrală a solicitat completarea dosarului cu înscrisuri din care să rezulte descrierea imobilului construcție demolată
De asemenea, s-a solicitat copia Decretului de expropriere – demolare nr.79/1988 și Anexa și copia Decretului de expropriere nr.112/1989 și Anexa aferentă necesare în analiza dosarului de despăgubiri, de asemenea, s-a indicat Primăriei Municipiului București să solicite persoanelor îndreptățite o declarație autentificată în care să precizeze dacă pt. imobilul în cauză s-au încasat despăgubiri și în caz afirmativ să precizeze cuantum și data încasării lor.
Prin urmare, refuzul autorității pârâte de a transmite dosarul la evaluator și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este justificat, motivat fiind de lipsa înscrisurilor menționate mai sus și care este evident că prezintă relevanță în vederea emiterii titlului de despăgubiri.
Pentru considerentele expuse se va admite excepția prematurității petitului 3 al acțiunii privind transmiterea dosarului către evaluator și se va respinge ca fiind prematur formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanți C. I. și O. D., solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei la parcurgerea etapelor procedurii administrative prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform petitului cererii principale.
În motivare, arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, având în vedere că cererea de despăgubiri a fost înregistrată sub nr._/CC cu aproximat 5 ani înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ, timp în care autoritatea pârâtă nu a întreprins niciun demers pentru urmarea procedurii. În dosarul administrativ există suficiente probe care permit evaluarea imobilului, în condițiile HG nr. 270/2007. Lăsarea în nelucare a dosarului timp de aproape 5 ani, încalcă dreptul de proprietate al reclamanților, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția EDO.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ.
Prin încheierea nr. 2417/28.02.2013, ÎCCJ a scos de pe rol recursul, înaintându-l spre competentă soluționare C.-SCAF, în temeiul art. XXIII alin. 2 și alin. 4 din Legea nr. 2/2013.
Recursul a fost înregistrat pe rolul C.-SCAF la data de 26.03.2013.
În temeiul prev. art. 17 din Legea nr. 165/2013, calitatea procesuală a intimatei-pârâte s-a transmis Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, Curtea luând act de această transmitere legală a calității procesuale.
Analizând recursul, Curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial Legea nr. 165/2013privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, se instituie regula imediatei aplicări a noilor dispoziții referitoare la procedura de soluționare a cererilor de despăgubiri (formulate în temeiul Legii nr. 10/2001) tuturor cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum este și cauza de față.
De asemenea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit art. 50 din lege, s-au abrogat articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii noi.
Astfel, reglementarea legală a procedurii administrative avută în vedere de instanța de fond este parțial abrogată la data soluționării prezentului recurs și înlocuită cu o procedură nouă prevăzută în Legea nr. 165/2013 (art. 21 și urm.).
Acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, prin voința legiuitorului încetând să existe cadrul legal pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare. În noua procedură, Secretariatul CNCI este investit cu verificarea dosarelor și din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale putând solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ:
„În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina intimatei pârâte în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, respectiv în vederea soluționării pretențiilor recurentei-reclamante, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
În aceste condiții, ca urmare a intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe trebuie menținută, cu motivarea din prezenta decizie.
Refuzul nejustificat de soluționare a cererii în contextul prevederilor Titlului VII a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi valorificat în condițiile noii proceduri, date fiind modificările importante intervenite referitoare la verificarea legalității stabilirii existenței dreptului la despăgubiri, evaluarea imobilelor și emiterea deciziei de compensare în locul titlului de despăgubire, inclusiv din perspectiva termenelor instituite de noua lege. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
Aceste argumente conduc, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., la respingerea recursului ca nefondat și împiedică analizarea motivelor de recurs, care toate se raportează la reglementarea legală anterioară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenții-reclamanți C. I. și O. D., cu sediul în sector 5, București, .-138, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. V.E.C./ Tehnored. B.A.I.
Judec. Fond U. D.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2541/2013.... → |
|---|
