Despăgubire. Decizia nr. 5087/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5087/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 6949/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.5087
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.11.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR I. F.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta reclamantă S. DE C. MACEDO ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr.374/28.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimatul pârât S. R.- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR având ca obiect „despăgubiri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă S. DE C. MACEDO ROMÂNĂ prin avocat V. V. T. în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind intimatul pârât S. R.- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimatul pârât a fost citat cu un exemplar al motivelor de recurs și că recursul este netimbrat.
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și precizări în sensul că înțelege să se judece cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, succesorul C.C.S.D., sens în care solicită a se aprecia dacă se impune citarea acesteia sau rectificarea citativului.
Curtea, după deliberare, dispune rectificarea citativului în sensul că se va menționa în calitate de intimat pârât S. R. –Ministerul Finanțelor prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Interpelat, apărătorul recurentei reclamante învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Apărătorul recurentei reclamante S. DE C. MACEDO ROMÂNĂ solicită admiterea recursului astfel cum a fost precizat în privința calității procesuale pasive; pe de o parte față de soluția instanței de fond cu privire la admiterea excepției prematurității s-ar impune o casare cu trimitere spre rejudecare, iar pe de altă parte dacă se va aprecia că respingerea acțiunii reclamantei prin admiterea excepției prematurității este totuși o chestiune de fond în materia actuală atunci ca urmare a admiterii recursului solicită modificarea hotărârii recurate și pe fond admiterea cererii reclamantei astfel cum a fost precizată ca fiind întemeiată. Totodată a se avea în vedere că motivul față de care s-a admis excepția prematurității nu mai subzistă, hotărârea fiind raportată la Ordonanța 4/2012 aceasta și-a încetat efectele, iar în prezenta cauză nu s-a formulat întâmpinare pentru care să fi fost invocată o altă excepție a prematurității, referitoare la dispozițiile Legii 165/2013. Concluzionând, solicită a se observa că acțiunea reclamantei este admisibilă și fondată, în acest moment reclamanta deține o hotărârea definitivă și irevocabilă care constată calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul demolat, mai există o dispoziție dată de Primarul General al Municipiului București încă de 6 ani și există o acțiune înregistrată pe rol înainte de . Legii 165/2013, dispoziții ale acestei legi care se aplică și acțiunilor în curs de judecată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.09.2012, sub nr. _ , reclamanta S. DE C. MACEDO ROMÂNĂ a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul S. R. – MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtului să emită titlul de despăgubire cuprinzând creanța reprezentată de măsurile reparatorii în echivalent pentru imobilul din (fosta) Calea Rahovei nr. 29, Sector 5, compus din teren în suprafață de 27 mp și construcția demolată în suprafață construită desfășurată de 825 mp, în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea obligării pârâtului la plata de daune interese echivalente cu valoarea despăgubirilor, potrivit art. 1530 și 1531 din Noul Cod Civil;
- în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
Prin sentința nr.506/25.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, instanța a reținut următoarele:
La data de 15 martie 2012 a intrat în vigoare OUG nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 169 din 15 martie 2012, conform căreia „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”, dispozițiile fiind de imediată aplicare.
Având în vedere rațiunea adoptării acestui act normativ, astfel cum este ea precizată în chiar preambulul său:
„În contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza M. A. și alții împotriva României,
având în vedere urgența și necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului,
având în vedere faptul că în acest moment nu mai există un mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor și prin urmare se impune acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor (…)”, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților, promovată după . dispozițiilor legale prin care se suspendă procedurile de evaluare a imobilelor și de emitere a titlurilor de despăgubire sau de conversie, apare ca prematură, prin raportare la intenția declarată a legiuitorului de a identifica o soluție legislativă nouă pentru acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile persoanelor îndreptățite.
Instanța de fond a subliniat că analizarea pretinsului refuz nejustificat al autorităților pârâte sau a nesoluționării dosarului de despăgubiri într-un termen rezonabil, la acest moment, ar fi lipsită de eficacitate, în condițiile în care la data învestirii instanței procedurile erau deja suspendate, suspendare ce a fost prelungită ulterior, prin Legea nr. 117 din 4 iulie 2012, până la data de 15 mai 2013, inclusiv în privința emiterii titlurilor de plată, a căror suspendare fusese dispusă anterior prin OUG nr. 62/2010, iar instanța nu poate interveni peste dispozițiile legale adoptate pentru a cenzura o atitudine a autorității anterioară sesizării sale, pentru care nu poate dispune remedii adecvate, astfel încât demersul reclamanților până la adoptarea unei noi soluții legislative, apare ca prematur formulat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamanta S. DE C. MACEDO ROMÂNĂ, susținând că, în temeiul art. 304 ind.1 c.pr.civ., sentința civilă nr.374/28.01.2013 este netemeinică si nelegală, solicitând: casarea sentinței recurate si trimiterea dosarului la instanța competenta in vederea judecării pe fond a cauzei; obligarea intimaților parați la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, a arătat recurenta – reclamantă că hotărârea instanței de fond este nelegala si data cu aplicarea greșita a legii.
S-a susținut că, Curtea de Apel nu putea respinge cererea ca prematura, întrucât, așa cum rezulta din actele de la dosar, dosarul notificării, impreuna cu Dispoziția care constata dreptul la despăgubiri au fost inregistrate la ANRP - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, inca din anul 2009.
Potrivit art. 25 din Legea 10/2001, cererile privind restituirea unui imobil se soluționează in termen de 60 de zile. Dispoziția este deopotrivă aplicabila si in privința masurilor reparatorii in echivalent. In aceste conditii, Comisia Centrala avea obligația de a emite inca din 2009 titlul de despăgubire care cuprinde creanța ce reprezintă echivalentul valoric al imobilului.
Dreptul recurentei de a obține titlul de despăgubire si obligația corelativa a Comisiei de a emite Decizia ce cuprinde titlul de despăgubire s-au născut anterior intrării in vigoare a OUG 4/2012. Nesolutionarea in termen a unei cereri deschide calea acțiunii in instanța.
Prin urmare, vazand ca dreptul recurentei pentru care s-a adresat instanței trebuia recunoscut si dobândit in urma cu trei ani, acțiunea nu poate fi respinsa ca prematura.
Constatarea preluării abuzive a unui imobil de către stat naște in patrimoniul persoanei indreptatite un drept de creanța. Constituția României nu dispune in sensul ca in anumite perioade creanțele asupra Statului nu pot fi constatate sau garantate.
Pentru aceste considerente, recurenta a apreciat ca in mod greșit a aplicat Curtea dispozițiile OUG 4/2012 la situația de fata.
F. de toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei la instanța competenta sa soluționeze fondul cauzei.
In drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 ind.1 C. proc. civ.
La data de 18.11.2013, recurenta a depus precizări prin care a arătat că înțelege să se judece cu COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca succesor al CCSD, iar prin titlu de despăgubire se înțelege titlu de compensare prin puncte.
Intimata COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Curtea constată că obiectul litigiului îl formează pretenția reclamantei, constând în obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire cuprinzând creanța reprezentată de măsurile reparatorii în echivalent pentru imobilul din (fosta) Calea Rahovei nr. 29, Sector 5, compus din teren în suprafață de 27 mp și construcția demolată în suprafață construită desfășurată de 825 mp, în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea obligării pârâtului la plata de daune interese echivalente cu valoarea despăgubirilor, potrivit art. 1530 și 1531 din Noul Cod civil;
Astfel cum s-a reținut anterior, prima instanță a respins acțiunea reclamantei ca prematur formulată, cu motivarea că acțiunea reclamanților, promovată după . OUG nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, prin care se suspendă procedurile de evaluare a imobilelor și de emitere a titlurilor de despăgubire sau de conversie, apare ca prematură, prin raportare la intenția declarată a legiuitorului de a identifica o soluție legislativă nouă pentru acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile persoanelor îndreptățite.
Așa cum a reținut și instanța de fond, la data la care reclamanta a depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost cuprinsă între 15.03._13.
În acest sens a fost adoptată Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013. Conform acesteia, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, s-a înființat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care Comisia Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, se constată că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată acestor texte de lege, rezultă că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată. Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni apare ca fiind prematur formulată.
Apreciază instanța de recurs că soluția primei instanțe se impune a fi menținută, în raport de incidența în cauză, ulterior, a dispozițiilor Legii nr.165/2013.
Astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 50 din Legea nr.165/2013, la data intrării în vigoare a legii menționate se abrogă dispozițiile cuprinse în articolele 13, 14, 141, 142, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189 și articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară.
Ca atare, este evident că din momentul intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 întreaga procedură de stabilire a despăgubirilor, implicit procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost desființată, soluționarea dosarelor de despăgubire urmând a avea loc în condițiile și în termenele prevăzute de noul act normativ.
Prin urmare, solicitarea reclamantei, nu mai are niciun temei legal, dosarul de despăgubiri nr. 45854CC urmând a fi analizat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, conform procedurii prevăzute de Legea nr.165/2013.
De altfel, din întâmpinarea depusă de intimata pârâtă, rezultă că dosarul de despăgubire aferent Dispoziției nr._/2009 emisă de Primăria Municipiului București, a fost înregistrat în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 45854CC. Or, în urma analizei efectuată pe fondul dosarului s-a constatat necesitatea completării acestuia cu următoarele înscrisuri: înscrisuri din cuprinsul cărora să rezulte dacă imobilul a suferit modificări structurale, din anul 1950 și până în anul 1980; declarație autentificată, a persoanei îndreptățite, cu privire la suprafața și detaliile constructive ale imobilului notificat, declarație ce trebuie susținută de declarația autentificată a cel puțin unei terțe persoane.
În raport de aceste aspecte, reținând așadar că prin voința legiuitorului nu mai subzistă cadrul legal necesar executării obligațiilor fixate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, și de plano nu se poate reține existența unui refuz nejustificat în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor cu privire la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr.165/2013, se impune respingerea prezentului recurs în sensul celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă S. DE C. MACEDO ROMÂNĂ împotriva sentinței civile nr.374/28.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ Și Fiscal în contradictoriu cu intimatul pârât S. R.- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. I. F. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. CAB8
D. M. B.
The.red.I.F
2 ex
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 615/2013.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
