Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1165/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 1165/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 26385/3/2010

DOSAR NR._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1165

Ședința publică din data de 18 martie 2013

Curtea constituită din:

Președinte C. P.

Judecător I. C. G.

Judecător E. I.

Grefier C. M.

Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții și intervenienții AL- B. M., A. C., A. C., A. I., A. R. O., A. A. C., A. A. C., A. A., A. L. Ș., A. E., A. G., A. O. R. E., A. M., A. D., A. I. LONGINA, A. L., A. M. M., A. M., A. P. I., A. M. S., A. D., A. C. L., A. A., A. A., A. V. M., A. F., A. I., B. C., B. C., B. E., B. M., B. I., B. E. D., B. C. ( M. ), B. A., B. C. E., B. T., B. S. I., B. C. C., B. E., B. V., B. G., B. M. E., B. M. R., B. E., B. R. C., B. L. A., B. B., B. D. P., B. G., B. I., B. G., B. G., B. N., B. I., B. L., B. M., B. L. E., B. L., B. M. G., B. D., B. L., B. F., BUDAȘCU L., B. G. R., B. G., B. M., B. N., B. L., B. I., B. E. G., C. S., C. C. D., C. A., C. E. M., C. L., C. A., C. C., C. N., C. C., C. E. S., C. T. M., C. G. C., C. D., C. E., C. F., C. G. D., C. R., C. M., C. C., C. G., C. M. C., C. M., C. R., C. N., C. C., C. M., C. V., C. B., C. TUDOTIȚA L., C. M., C. O., C. I. C. A., C. S. D., C. Ș., C. V. C., C. C., C. M. E., C. V., C. R. I., C. C. GLORIA, C. D., C. I. M., C. M. L., C. N., C. R., C. C. R., C. S. A., C. G., C. C., C. S. Ș., C. N. E., C. C., C. M. V., C. E., C. M. A., C. M., C. E. G., C. F. A., C. M. M., C. N. F., C. H., D. MICȘUNICA E., D. S. A., D. M. E., D. G., D. G., D. I., D. M. D., D. L., D. L., D. M. V., D. D., D. F., D. S., D. L., D. - C. B., D. F., D. M., D. E., D. L., D. L., D. M., D. C. G., D. C. P., D. F., D. N., D. M., D. M., D. E., D. C., D. L., D. R., D. M., D. P., D. A. FLORENȚA, D. M., D. V., D. G., D. M. I., D. M., D. A. S., E. A., E. C. G., E. S., ERCUȚA M., E. C., E. B., E. C., E. F., F. V., F. C. V., F. M., F. T., F. G., F. G., F. I., F. A. E., F. I., F. C., F. C., F. A., G. C., G. G. M., G. A. E., G. M., G. M., G. S., G. M., G. C., G. F., G. L. C., G. N. N., G. R., G. R., G. C. F., G. D., G. L., G. N., G. S., G. G. C., G. M., G. A. M., G. G. M., G. R. C., G. D., G. M. A., G. P., G. M., G. E. C., G. M., G. L., G. C., G. R., G. N., G. C., H. D., H. A. MARIELLA, H. M., H. C. B., H. L., H. R. I., I. M. L., I. D. A., I. F. L., I. P., I. S., I. M., I. M., I. M., I. M. L. F., I. C. F., I. I. - LA C.. AV. I. P., I. P., I. V., I. F., I. D., I. D., I. G., I. I. M., I. F. L., I. M., I. GRAȚIELA, I. T., I. F. C., I. D., I. L., I. M. M., I. G. P., I. I. D., I. R., I. C., I. D. M., I. M., I. C. M., I. I., I. C., J. D., J. D., J. M. C. - LA C.. AV. I. P., J. A. I., J. R. J., K. G. O., K. B. C., K. C. C., K. A. M., L. E., L. L. R., L. A., L. M. V., L. A., L. L., L. P. O., L. S., L. C., M. G., M. R. M., M. B., M. C. E., M. A., M. M. L., M. I. E., M. S. CHRISTINE, M. F., M. M., M. B. M., M. G., M. M. C., M. C., M. A. I., M. D. A., M. I., M. I. R., M. M., M. M., M. E., M. A., M. F., M. D., M. M. M., M. D., M. Z., M. A.-M., M. C., M. M. D., M. G., M. M., M. A. G., M. E., M. G., M. L. M., M. D., M. A., M. N., M. D. I. B., M. D., M. A. M., M. V., M. O., M. E., M. I., M. E. G., N. M., N. V. S., N. C. G., N. F. S., N. M., N. M., N. M. I., N. R. C., N. A., N. F., N. D., N. V., N. M., N. E., N. G., N. L., N. F. NICOL, N. G., N. G., N. C., N. C., N. F., N. G., N. M. C., N. I., O. A., O. T., O. D., O. G., O. M., O. S. M., P. C., P. M., P. V. M., P. E. A., P. M., P. G., P. C. M., P. I., P. S. C., P. G., P. M. A., P. F., P. V. - M., P. M., P. M., P. M., P. M., P. M., P. A. D., P. M. A., P. S., P. L., P. L., P. E., P. C. D., P. E., P. M., P. N., P. V., P. A. N., P. A. G., P. D., P. F. M., P. F. I., P. S. V., P. (B.) M. V., P. P., P. C. E., P. A., P. (P.) C., P. E. C., R. R. A., R. D. T., R. A. M., R. M., R. A. D., R. R., R. R., R. D. M., R. L. M., R. E. N., R. C. C., S. C., S. I., S. V., S. L., S. I. C., S. R., S. C., S. C., S. M. R., S. V., S. S. S., S. E. C., S. M., S. G., S. S., S. C., S. P., S. G., S. M. B., S. M., S. G. L., S. C., S. D. M., S. I., S. I., S. D., S. P. M., S. C. B., S. V., S. E., S. G., S. M., S. E., S. F. C., S. I. A., S. S. H., S. N., S. I., T. E., T. D. D., T. P. SOREL, T. S. A., T. D., T. G., T. M. E., T. A., T. C., T. I., T. V. G., T. A. A., T. V., T. F., T. E. I., T. G., T. M. M., T. C., T. A. D., T. D., T. E., T. M. A., T. R., T. T., T. V., T. C., T. C., T. S. A., T. M., T. R. M., T. A. G., T. C. C., T. C., T. G. L., T. G. D., U. I., U. I., U. V. O., U. V. A., V. A. C., V. V., V. I., V. M., V. I., V. A. D., V. M. V., V. F., V. M., V. M., V. C., V. C., V. I., V. G., V. V., V. F., V. E., V. M., V. B., V. G., V. P. M., V. R., V. V. D., V. R., V. C., V. M. C., Z. V., Z. A., Z. A., Z. I., Z. G., Z. B., Z. R. G., Z. M. D., Z. I., Z. L., Z. M., L. L., R. A. D., S. N., Z. A. R., I. M., M. M., N. M., D. C., Z. M., O. A., M. L. S., I. C., C. I., B. I., F. C., C. I., F. D., C. C., H. C. B., M. P. S., C. M. A., M. G., S. N. I., C. L., T. E., N. G. C., A. L., I. L. O., N. M., N. V. S., Ș. A. D., C. R. M., M. C., C. C., A. C., J. C., C. C., C. G., D. G., T. D., A. C. M., N. C., G. M., Z. D. F., Z. Ș., I. A. N., C. F. A., F. T., M. N., I. C., C. V., P. P., L. L., S. V. M., R. A., M. A. G., R. C. E., C. M. G., P. M., S. F. M., C. V. V., L. M. M., D. V., P. N., L. D., L. R., V. C. M., M. G., P. V., Ș. A. A., C. T., N. T., V.-D. V. F., D. A., C. M., P. I. A., M. P., D. C., M. A., L. I., V. S. R., U. F. M., E. D. C., M. R. M., B. M., B. A., A. C., I. C., D. C., U. V., P. M. R., M. C., A. A., M. M., T. Ș., O. C., C. L., I. V., M. E., C. M., D. A., R. E. N., N. L., E. F., H. I. L., T. A. A., T. D., P. O., I. T., M. L. F., C. D., C. E., M. D., R. M., M. F., S. S., D. M., A. R. C., K. C. C., N. R. M., C. C. L., V. M., C. V., F. R. M., S. A., M. M., D. E., C. E., B. A., C. N. V., C. A., E. M., D. M. A., G. C., C. N., N. M. C., D. M., C. M. L., R. M., M. D., H. L. G., I. A., B. C. E., L. C., C. C., M. A., T. R. M., G. A., U. D. C., B. M. D., B. E., M. I., A. B. A., B. A., B. A., C. A. N., C. M., D. C., I. S., M. R. I., P. N. A., Ș. D., S. G., V. L. A., S. C., G. C., I. M., G. L., S. T., B. V., I. A., C. A., R. A. M., B. A., G. A., O. M. I., S. D. E., A. D., N. G. M., C. C. A., I. G., C. A., B. E. G., I. GRAȚIELA, F. R., T. M., H. L. V., S. A., A. L., B. G., M. R., ILIUȚA N. D., B. C., B. N., D. I. A., C. S., B. C. M., S. S., T. F., R. M. V., B. D., G. G., A. E., C. N. F., M. C., T. O. M., G. A., D. F., L. G., A. M. împotriva Sentinței civile nr. 1090/16.03.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M. BUCUREȘTI.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții – reclamanți și recurenții – intervenienți, prin avocat I. P., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata – pârâtă P. M. București

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea acordă cuvântul pe cererea de repunere pe rol.

Apărătorul recurenților solicită admiterea cererii.

Curtea, după deliberare, admite cererea recurenților de repunere pe rol a cauzei. Nemaifiind alte cereri constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.

Apărătorul recurenților solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată. Referindu-se la motivele de recurs arată că în ceea ce privește tichetele cadou urmează a se constata că nu a existat condiționare de eveniment religios pentru acordarea acestora. A depus documentația prin care s-au acordat tichete cadou în lunile noiembrie și decembrie 2009. În ianuarie 2010 a fost oprită acordarea tichetelor față de dispozițiile O.U.G. nr. 114/2009. Referitor la acordarea celor două sporuri de câte 25%, suplimentul gradului și suplimentul treptei de salarizare, arată că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că s-a precizat acest capăt de cerere, care a fost întemeiat pe Acordul Colectiv de Muncă. Legea nr. 330/2009, intrată în vigoare la 09.11.2009, nu poate avea efect retroactiv, în această situație Acordul Colectiv de Muncă intrat în vigoare la 08.10.2009, trebuind a fi respectat până la împlinirea termenului. Instanța de fond nu recunoaște aceste drepturi nici măcar pentru perioada 08.10. – 09.11.2009, respectiv de la . Acordului Colectiv de Muncă până la . Legii nr. 330/2009. Se neagă aplicabilitatea conceptului de „speranță legitimă”. H.G. nr. 833/2007 și Decizia nr. 20/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiției nu au incidență în cauză.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ /CA/2010, reclamanții A. A., A. C., A. L., A. C. M., A. D., A. B. A., A. L., A. C., A. R. C., A. E., B. A., B. E., B. M., B. D., B. M. D., B. A., B. A., BIHALAR C. M., BIRSANEL N., B. I., B. C., B. G., BRINZEA C. E., B. A., B. A., B. V., B. E. G., C. L., C. M., C. M. L., C. S., C. A., C. N., C. V. V., C. R. M., C. L., C. C. L., C. E., C. N. V., C. I., C. V., C. C., C. M. A., C. I., C. A. N., CONSTANIN A., C. M., C. V., C. C. A., C. M. G., C. M., C. C., C. A., CRETAN C., C. D., C. E., C. G., C. T., C. C., C. F. A., C. N. F., D. A., D. V., D. C., D. C., D. I. A., D. E., D. A., D. M. A., D. F., D. G., D. C., DRAGULANESCU M., D. C., D. M., E. D. C., E. F., E. M., F. R., F. T., F. R. M., F. D., F. C., G. A., G. A., G. C., G. C., G. G., G. L., GRECESU A., G. M., H. I. L., H. L. G., H. L. V., H. C. B., I. C., I. G., I. L. O., I. A., I. N. D., I. V., I. C., I. M., I. S., I. G., I. T., I. C., I. A. N., I. M., I. A., J. C., KOMLODI C. C., L. G., L. I., L. M. M., L. D., L. L., L. L., L. CONSTANTA, M. M., M. R. M., M. P. S., M. I., M. M., M. R. I., M. C., M. C., M. L. S., M. E., M. N., M. A., M. F., M. A., M. D., M. C., M. A. G., M. L. F., M. G., MIRITESCU R., M. G., M. D., M. P., M. M., N. M., N. V. S., N. R. M., NEGRUTU L., N. T., N. C., N. M., N. G. CODRUT, N. M. C., N. G. C., O. M. I., O. A., O. C., P. P., P. V., P. I. A., P. M. R., P. M., P. N. A., P. N., R. A. D., R. A. M., R. C. E., R. D. M., R. I. M., RADUTA A., R. M. V., R. EMLIAN N., S. D., S. G., S. S., S. C., S. A., S. F. M., S. N. I., S. V. M., S. A. A., S. A. D., S. S., S. N., S. T., S. A., T. M., T. R. M., T. S., T. D., T. A. A., T. O. M., T. D., T. F., T. E., U. F. M., U. D. C., U. V. A., V. S. R., V. D. V. F., VATUI C. M., V. L. A., V. M., Z. M., Z. A. R., Z. D. F. și Z. S. au chemat în judecată pe pârâta P. M. București, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtei la remiterea retroactivă, către reclamanți, în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, a tichetelor-cadou în valoare de 600 lei/lună, pentru perioada ianuarie 2010 – la zi și ulterior pronunțării acestei hotărâri, până la încheierea unui nou Acord Colectiv de Muncă.

În subsidiar, s-a solicitat acordarea acestor tichete-cadou pentru perioada ianuarie 2010 – la zi și ulterior până la expirarea contractului colectiv de muncă 2009 – 2010.

În cauză au fost formulate cereri de intervenție în interes propriu de către intervenienții A. M., AL-B. M., A. C., A. I., A. R. O., A. A. C., A. A., A. L. S., A. E., A. G., A. OPRITESCU R. E., A. M., A. D., A. I. LONGINA, A. L., A. M. M., A. M., A. P. I., A. M. S., A. DRAGHITA, ARNAUTU C. L., A. A., A. A., A. V. M., A. F., A. I., B. C., B. C., B. E., B. M., B. I., B. E. D., B. C. (M.), B. A., B. C. E., B. T., B. SILIVA I., B. C. C., B. E., B. V., B. G., B. M. E., B. M. R., B. E., B. R. C., B. L. A., B. B., B. G., B. I., B. G., B. G., B. N., B. I., B. L., B. M., B. L. E., B. L., B. M. G., B. D., B. L., B. F., BUDASCU L., B. G. R., B. G., B. M., BURDUSA N., B. L., B. I., B. E. G., C. S., C. CECELIA D., C. A., C. E. M., C. L., C. A., C. C., C. N., C. C., C. E. S., C. T. M., C. G. C., C. D., C. E., C. F., C. G. D., C. R., C. M., C. C., C. G., C. M. C., C. M., C. R., C. N., C. C., C. M., C. V., C. B., C. T. L., C. M., C. O., C. I. C. A., COANDA S. D., C. S., C. V. C., C. C., C. M. E., C. V., C. R. I., C. C. GLORIA, C. D., C. I. M., C. M. L., C. N., C. R., C. C. R., C. S. A., C. G., C. C., C. S. S., C. N. E., C. C., C. M. V., C. E., C. M. A., C. M., C. E. G., C. M. M., C. H., D. MICSUNICA E., D. S. A., D. M. E., D. G., D. G., D. I., D. M. D., D. L., D. L., D. M. V., D. D., D. F., D. S., D. L., D.-C. B., D. F., D. M., D. E., D. L., D. M., D. C. G., D. C. P., D. F., D. M., D. E., DUMINICA C., D. L., D. R., D. M., D. P., D. A. F., D. M., D. V., D. G., D. M. I., D. M., D. A. S., E. A., E. C. G., E. S., E. C., ERGHELESCU B., ERGHELESCU C., ESAADAWI F., F. V., F. C. V., F. M., FLOARES T., F. G., F. G., F. I., F. A. C., F. I., FRASINEANU C., F. A., G. C., G. G. M., G. A. E., G. M., G. M., G. SANZIANA, G. M., G. C., G. F., G. L. C., G. N. N., G. R., G. R., G. C. F., G. D., G. L., G. N., G. S., G. G. C., G. M., G. A. M., G. G. M., G. R. C., G. D., G. M. A., G. P., G. M., G. E. C., G. M., G. L., G. C., G. R., G. N., G. C., H. D., H. A. MARIELLA, H. M., H. C. B., H. L., H. R. I., I. M. L., I. D. A., I. F. L., I. P., I. S., I. M., I. M., I. M., I. M. L. F., I. C. F., I. I., I. P., I. V., I. F., I. D., I. D., I. G., I. I. M., I. F. L., I. M., I. F. C., I. D., I. L., I. M. M., I. G. P., I. I. D., I. R., I. C., I. D. M., I. M., I. C. M., I. I., I. C., J. D., J. D., J. M. C., J. A. I., J. R. J., K. G. O., K. B. C., K. A. M., L. E., L. L. R., L. A., L. M. V., L. A., L. L., L. P. I., L. S., L. C., M. G., M. B., M. C. E., M. A., M. M. L., M. I. E., M. S. CHRISTINE, M. F., M. M., M. B. M., M. G., M. M. C., M. C., M. A. I., M. D. A., M. I., M. I. R., M. M., M. M., M. E., M. A., M. F., M. D., M. M. M., M. D., M. Z., M. A.-M., MESTESCU C., M. M. D., M. G., M. M., M. A. G., M. E., M. G., M. L. M., M. D., M. A., M. N., M. D. I. B., M. D., M. A. M., M. V., M. O., M. E., M. I., M. E. G., N. M., N. V. S., N. C. G., N. F. S., NAVRIGEAC M., N. M., N. M. I., N. R. C., N. A., N. F., N. D., N. V., N. M., N. E., N. G., N. L., NICOALESCU F. NICOL, N. G., N. G., N. C., N. C., N. F., N. G., N. I., O. A., O. T., O. D., O. G., O. M., O. S. M., P. C., P. M., P. V. M., P. E. A., P. MAGADALENA, P. G., P. C. M., P. I., P. S. C., P. G., P. M. A., P. F., P. V.-M., P. M., P. M., P. M., P. M., P. M., P. A. D., P. M. A., P. S., P. L., P. L., P. E., P. C. D., P. E., P. M., P. N., P. V., P. A. N., P. A. G., P. D., P. F. M., P. F. I., P. S. V., P. (B.) M. V., P. P., P. C. E., P. A., P. (P.) C., P. E. C., R. R. A., R. D. T., R. A. M., R. M., R. A. D., R. R., R. R., R. D. M., R. L. M., R. E. N., R. C. C., S. C., S. I., S. V., S. L., S. I. C., S. R., S. C., S. C., S. M. R., S. V., S. S. S., S. E. C., S. M., S. G., S. S., S. C., S. P., S. G., S. M. B., S. M., S. G. L., S. C., S. D. M., S. I., S. I., S. D., S. P. M., S. C. B., S. V., S. E., S. G., S. M., S. E., S. F. C., S. I. A., S. S. H., S. N., S. I., T. E., T. D. D., T. P. SOREL, T. S. A., T. D., T. G., T. M. E., T. A., T. C., T. I., T. V. G., T. A. A., T. V., T. F., T. E. I., T. G., T. M. M., T. C., T. A. D., T. D., T. E., T. M. A., T. R., T. T., T. V., T. C., T. C., T. S. A., T. M., T. R. M., T. A. G., T. C. C., T. C., T. G. L., T. G. D., U. I., U. I., U. V. O., U. V. A., V. A. C., V. V., V. I., V. M., V. I., V. A. D., V. M. V., V. F., V. M., V. M., V. C., V. C., V. I., V. G., V. V., V. F., V. E., V. M., V. B., V. G., V. P. M., V. R., V. V. D., V. R., V. C., V. M. C., Z. V., Z. A., Z. I., Z. G., Z. B., Z. R. G., Z. M. D., Z. I., Z. L. și Z. M..

Prin cererile de intervenție în interes propriu au fost solicitate aceleași drepturi ca și reclamanții.

Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 1090/16.03.2011, prin care a respins cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție în interes propriu ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

Din înscrisurile de la dosar, respectiv adeverințe emise de P. M. București și tabele nominale, rezultă că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte P. M. București.

Între această instituție, în calitate de angajator și funcționarii publici din cadrul aparatului de specialitate al Primarului General, reprezentați de Sindicatul „ Forum din Administrația Publică” și Sindicatul Liber al Salariaților din P. M. București s-a încheiat un Acord Colectiv de Muncă, înregistrat sub nr.3770 la 07.10.2009 la P. M. București.

Valabilitatea acestui act, stabilită în raport de durata exercițiului bugetar pe anul 2009, a fost prelungită, la data de 08.10.2010, când a fost înregistrat Actul adițional nr.1 la Acordul Colectiv de Muncă nr.3770/07.10.2009, și pe durata exercițiului bugetar 2010, rămânând valabil, potrivit alin.2 din art.2 modificat prin art.I al actului adițional, până la încheierea unui nou acord, după aprobarea bugetului local de venituri și cheltuieli pe anul 2011.

În Acordul Colectiv de Muncă nr.3770/07.10.2009, a cărui valabilitate s-a prelungit, așa cum s-a arătat se menționează la art. 31 alin. (6), acordarea unor „tichete cadou pentru motive de ordin social salariaților Primăriei M. București în valoare de 600 lei net/lunar, cu respectarea prevederilor din Regulamentul de acordare a tichetelor cadou și a tichetelor de creșă convenit de părți. Regulamentul de acordare a tichetelor cadou și a tichetelor de creșă constituie anexă la prezentul Acord colectiv de muncă.”

În Regulamentul de acordare a tichetelor cadou și a tichetelor de creșă s-a specificat foarte clar că aceste tichete cadou sunt numai pentru destinații sociale – art. 3 din Regulament -, fiind „bilete de valoare acordate angajaților, persoane fizice, care desfășoară activitatea în primăria M. București și aparatul de lucru al CGMB, numai pentru evenimentele prevăzute în prezentul Regulament și care se încadrează în categoria cheltuieli sociale” – art.4 din regulament, iar conform art. 6 din același act, anexă la Acordul Colectiv de Muncă nr. 3770/07.10.2009, deci parte componentă a acestui act, „Se acordă tichete cadou pentru motive de ordin social, în cuantum de 600 lei net/eveniment, pentru funcționarii publici și personalul contractual, cu ocazia următoarelor evenimente: Sfintele Sărbători de Paști; 1 Mai – Ziua Muncii; 9 Mai – Ziua Europei; Rusalii; 15 august – Sfânta M.; 1 Decembrie – Ziua Națională a României; Sfintele Sărbători de C. – 25 Decembrie.

Un prim aspect trebuie menționat, în raport de această reglementare: conținutul Acordului Colectiv de Muncă, împreună cu cel al regulamentului menționat dezvăluie faptul că edictarea acordului dintre părți s-a făcut în limitele reglementării instituției tichetelor cadou, reglementare realizată de Legea nr. 193/2006, în forma în vigoare la momentul adoptării acordului, în sensul că „Societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă” și art. 2 alin. (1), ”Tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale.”

Față de conținutul acestor prevederi și modul în care a fost stabilită, între părți, achitarea acestor tichete cadou, se constată că, în mod întemeiat pârâta a acordat tichetele cadou în luna noiembrie și decembrie a anului 2009 și nu le-a mai acordat în anul următor.

Astfel, în primul rând, nu se poate solicita plata ritmică a acestor tichete cadou, lună de lună, adică în continuare după decembrie 2009, din ianuarie 2010, așa cum lasă să se înțeleagă că ar solicita reclamanta, din modul de formulare al capătului 1 de cerere – „începând cu luna ianuarie 2010 până la zi” -, în primul rând pentru că rațiunea acordării lor rezidă, așa cum reiese din actele normative redate anterior, în acordarea cu titlu de cheltuieli sociale, adică o susținere materială a funcționarului public (și a personalului contractual, după cum rezultă din formulare, dar această categorie nu face obiectul prezentei analize judiciare) cu titlu excepțional, doar pentru anumite evenimente – cele enumerate în regulament.

Din acest punct de vedere, solicitarea reclamanților ca tichetele cadou să fie plătite începând cu ianuarie 2010, în condițiile în care, până la sărbătorile de Paști nu mai era nici un eveniment dintre cele pentru care s-a stabilit acordarea tichetelor cadou, nu se poate admite, problema punându-se dacă, în cursul anului 2010, pârâta a procedat corect, din punct de vedere legal (intern și european) neacordând tichetele cadou pentru evenimentele din categoria menționată în regulament.

Pârâta nu avea altă opțiune decât aceea de aplicare a OUG nr. 114/2009, care în art. I alin.1 prevedea „În bugetele pe anul 2010 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.”

Pentru a putea fi acordate aceste drepturi este absolut necesară alocarea fondurilor bugetare, dispozițiile Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice stipulând foarte clar în art. 4 alin. (2) că: Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) (lit. f bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat – cazul M. București – n.n.), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.

Cum, potrivit art. I alin.1 din OUG nr. 114/2009 nu erau alocate fonduri bugetare pentru acordarea tichetelor cadou, instituția publică nu putea să mai asigure funcționarilor săi publici aceste tichete cadou, în sensul arătat.

Mai mult chiar, în raport cu aceste prevederi legale, aplicabile la momentul adoptării Actului adițional nr. 1 din 08.10.2010 la Acordul Colectiv de Muncă nr. 3770/07.10.2009, ce prevedea acordarea acestor drepturi și pe durata exercițiului bugetar 2010, rezultă în mod clar că prevederile Acordului, astfel cum au fost completate prin actul adițional, sunt adoptate fără o bază legală, dispozițiile legale la momentul adoptării lui menționând nealocarea fondurilor pentru plata acestor drepturi.

Potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

În opinia primei instanțe, pentru a putea fi inclus și pretins în cadrul unui acord colectiv de munca, permis a fi încheiat la nivel de unitate între angajator și funcționarii publici, la nivelul anului 2009 până la 31.12.2010 și în continuare, un drept de natură salarială, în sensul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, adică și tichetele cadou, acest drept trebuie să fie reglementat de o dispoziție legală de salarizare a funcționarilor publici din domeniului respectiv, un drept nereglementat de un astfel de act normativ neputând fi negociat de părți și consacrat doar prin acordul colectiv de muncă, întrucât atâta timp cât drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt prevăzute de lege, în mod expres și limitativ, nu se pot adăuga prin simplul acord al părților alte sporuri ori prime care nu au fost recunoscute de legiuitor pentru acel sector de activitate, iar personalului bugetar nu i se pot recunoaște drepturi salariale prin voința instituției în interesul căreia prestează activitatea, consemnate în acorduri colective de muncă, ci numai drepturi prevăzute de acte normative.

Nici faptul că un astfel de acord colectiv de muncă a fost înregistrat la P. M. București nu înseamnă că se impune aplicarea dispozițiilor acestui act, în raport de prevederile unor acte normative cu forță superioară, așa cum este OUG nr. 114/2009, adoptată prin Legea nr. 263/2010 care nu permite, în condițiile nealocării exprese a sumelor de bani pentru aceste drepturi, plata către funcționarii publici a sumelor cu titlu de tichete cadou pentru evenimente menționate pentru fiecare an.

Pe de altă parte, în același sens cu privire la acordul colectiv de muncă, instanța are în vedere și dispozițiile art. 72 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, conform cărora autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.

Așadar, dispozițiile legale nu permit ca în cazul încheierii unui acord colectiv de muncă să se stipuleze clauze referitoare la alte aspecte decât cele enumerate expres și limitativ de textul menționat, în care nu se regăsesc dispoziții referitoare la drepturi bănești. Drepturile bănești acordate suplimentar angajaților nu pot fi asimilate fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, întrucât acestea reprezintă investiții pentru locul de muncă, iar nu pentru confortul personal al angajatului iar legea prevedea expres și limitativ de ce drepturi salariale puteau beneficia diferite categorii de personal bugetar, în perioada_10, inclusiv funcționarii publici, drepturi printre care nu se numără și cele pretinse de reclamanții din prezenta acțiune.

Prin . OUG nr. 114/2009, potrivit art. I alin. (1) și (2), instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii înființate pe lângă instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, li s-a interzis practic acordarea de tichete cadou, prin neprevederea în bugetele acestora pentru anul 2010, a unor sume cu o asemenea destinație.

Prin Deciziile nr. 492/2010, 1209/2010, 1300/2010, 1650/2010, 1653/2010, 89/2011, 154/2011, 173/2011, 253/2010, 257/2011, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate ale prevederilor OUG nr. 114/2009, astfel că, pe plan intern, acest act normativ era pe deplin aplicabil, cu consecința neacordării tichetelor cadou pentru reclamanți pentru perioada solicitată.

Atât în ceea ce privește cererea privitoare la tichetele cadou, cât și cele privitoare la acordarea suplimentului postului cât și, mai ales, cea privitoare la restituirea sumelor reținute prin diminuarea cu 25% în perioada iulie – decembrie 2010, în raport de legislația internațională invocată de către reclamanți și jurisprudența Curții Europene pe acest aspect, instanța a apreciat că nu se poate constata o încălcare nici a Declarației Universale a Drepturilor Omului și nici a art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană

Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat în sensul că statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat și poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (cauza Kechko c. Ucraina). Numai când o dispoziție legală este in vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate nu sunt respectate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare. Astfel, și în jurisprudența CEDO plata drepturilor salariale este condiționată de existența unor prevederi legale care să le recunoască, în lipsa suportului juridic, nici o instituție publică nu poate fi obligata la plata unor beneficii salariale (salariul de baza, sporuri sau alte indemnizații), astfel ca statul este suveran in materie de stabilire și acordare a plății pentru munca prestată de angajații săi, angajați bugetari.

În prezenta cauză, statul roman a instituit restricții bugetare prin nealocarea fondurilor pentru tichetele cadou, prin abrogarea prevederilor legale referitoare la acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare și prin diminuarea cu 25% a cuantumului salariului personalului bugetar prin Legea nr. 118/2010 și a justificat aceste măsuri în temeiul art. 53 din Constituție, urmare a evaluării Comisiei Europene.

Instanța a apreciat că, în raport de legislația internațională și jurisprudența născută pe baza acesteia, cu aplicabilitate directă și în dreptul intern, nu se poate constata în cazul de față o încălcare a Declarației Universale a Drepturilor Omului și a art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană.

În ceea ce privește diminuarea cu 25% a cuantumului brut al indemnizațiilor lunare de încadrare ale funcționarilor publici din cadrul Primăriei M. București, în plan intern, prin deciziile nr. 872/25.06.2010 și nr. 874/25.06.2010, Curtea Constituțională a apreciat că susținerea ce vizează neconstituționalitatea diminuării cu 25% a cuantumului salariului personalului bugetar este neîntemeiată, dreptul la munca fiind un drept complex care include și dreptul la salariu, care este o componentă „a dreptului la muncă și reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.

Întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, se constată că diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. O atare măsură se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.

Pentru ca restrângerea menționată să poată fi justificată trebuie întrunite, în mod cumulativ, cerințele expres prevăzute de art. 53 din Constituție, și anume: - să fie prevăzută prin lege; - să se impună restrângerea sa; - restrângerea să se circumscrie motivelor expres prevăzute de textul constituțional, și anume pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav; - să fie necesară într-o societate democratică; - să fie proporțională cu situația care a determinat-o; - să fie aplicată în mod nediscriminatoriu; - să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.

Curtea Constituțională a României a reținut că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei, ca un corolar al dreptului la muncă, este prevăzută prin legea criticată și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare.

De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din legea criticată a fost determinată de apărarea securității naționale, astfel cum rezultă din expunerea de motive a Guvernului. Este evident că securitatea națională nu implică numai securitatea militară, deci domeniul militar, ci are și o componentă socială și economică. Astfel, nu numai existența unei situații manu militari atrage aplicabilitatea noțiunii de "securitate națională" din textul art. 53, ci și alte aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului”.

Analizând excepția de neconstituționalitate invocată și prin prisma dispozițiilor CEDO, Curtea Constituțională a apreciat ca „…această amenințare la adresa stabilității economice continuă să se mențină, astfel încât Guvernul este îndrituit să adopte măsuri corespunzătoare pentru combaterea acesteia. Una dintre aceste măsuri este reducerea cheltuielilor bugetare, măsură concretizată, printre altele, în diminuarea cuantumului salariilor/indemnizațiilor/soldelor cu 25%”; „Curtea reține că restrângerea prevăzută de legea criticată este necesară într-o societate democratică tocmai pentru menținerea democrației și salvgardarea ființei statului. Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului, iar, pe de altă parte, măsura legislativă este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod”.

În ceea ce privește cele doua sporuri solicitate de către reclamanți, suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, instanța reține că acestea au fost introduse pentru prima data în Legea nr. 188/1999 prin modificările aduse prin art. XIII al Legii nr. 161/2003, cu începere din data de 01.01.2004, fiind prevăzute în art. 29, alin. (1) lit. c) și d) ale Legii nr. 188/1999 sub denumirile de „suplimentul postului” si „suplimentul gradului”.

Prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, începând cu data de 23.11.2004, aplicarea art. 29 din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată până la data de 31.12.2005.

Prin art. 48 din OG nr. 2/2006, aplicarea art. 29 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată în continuare, până în data de 31.12.2006.

Prin Legea nr. 251/2006, denumirea sporului prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. d) din Legea nr.188/1999 s-a schimbat din „suplimentul gradului” în „ suplimentul corespunzător treptei de salarizare”, cu începere din data de 01.01.2007.

În urma republicării din data de 29.05.2007, art. 29 din Legea nr. 188/1999 a devenit art. 31, cele doua drepturi salariale fiind reglementate de acest ultim articol.

Potrivit Legii nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 762 din 09.11.2009 dispozițiile legale ce menționau acordarea acestor sporuri, respectiv art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, au fost abrogate, așa cum rezultă din dispozițiile art. 50 din acest act normativ: „La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, încetează următoarele drepturi salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităților și instituțiilor publice: a) suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare;”.

Având în vedere aceste prevederi, se observă că, în ceea ce privește cererea reclamanților, pentru intervalul de timp 12.11.2009 ( . legii - trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial – art. 78 din Constituția României revizuită) – prezent nu poate fi admisă această cerere, neexistând vreun temei legal, în sensul celor arătate.

Dar nici pentru perioada anterioară, 07.10.2009 (data înregistrării Acordului Colectiv de Muncă) – 12.11.2009, în opinia instanței de fond, cererea reclamanților nu este întemeiată.

Conform Legii nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, „Art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581 și ale art. 601 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.”

Art. 3 din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, prevede: „Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii”.

Nu este însă obligatoriu ca toți funcționarii publici să beneficieze de toate cele patru componente ale salariului. Pe lângă salariul de bază, celelalte trei componente posibile ale salariului, trebuie stabilite prin reglementări speciale pentru fiecare categorie de funcționari publici. Reglementarea prevăzută de art. 31 din Legea nr. 188/1999 este doar cadrul general, salariile funcționarilor publici urmând a fi stabilite în concret, prin acte normative distincte, ce reglementează salarizarea în domeniul bugetar și condițiile de acordare a fiecărui spor sau supliment în parte.

Nu există nici un act normativ care să prevadă cuantumul suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare sau criteriile pentru acordarea acestor beneficii, iar prin solicitarea de acordare a acestor drepturi bănești, reclamanții solicită instanței crearea de norme de drept pe cale judiciară, deși prin mai multe decizii ale Curții Constituționale, respectiv nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 820/2008 și nr. 821/2008, s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară ori cu prevederi cuprinse in alte acte normative.

În legătură cu acest aspect, instanța de fond a apreciat că argumentul reclamanților că își întemeiază solicitarea strict pe dispozițiile Acordului Colectiv de Muncă nu poate fi primit, pentru că acest act nu se poate încheia decât în limitele și pe baza legislației care prevede acordarea drepturilor salariale pe care acesta le stabilește între părți, așa cum prevede în mod expres art. 25 din HG nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, act menționat și în preambulul Acordului Colectiv de Muncă nr. 3770/07.10.2009.

Este pe deplin aplicabilă, în acest sens, și Decizia nr. 20/21.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care a pronunțat, ca soluție în recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu pot fi acordate pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare

Din ambele perspective, atât cea internă cât și cea europeană redată anterior, nu se poate constata, cu privire la toate drepturile asimilate celor de natură salarială ale funcționarilor publici din cadrul Primăriei M. București solicitate în prezenta cauză, o încălcare de către stat a acestor drepturi și, pe cale de consecință, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată și art. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1090/16.03.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și intervenienții, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

În ceea ce privește acordarea tichetelor cadou pentru perioada 01.01 – 08.10.2010, s-au depus la dosar înscrisuri din care rezultă că s-au acordat aceste tichete cadou în lunile noiembrie și decembrie 2009, fără condiționarea existenței vreunui eveniment din cele enumerate de instanță.

În mod greșit instanța de fond a reținut că era nevoie, potrivit legii finanțelor publice, ca sumele necesare pentru acordarea tichetelor cadou să fie prevăzute în bugetul instituției. Nu se poate pune în sarcina reclamanților împrejurarea că respectivele sume nu au fost trecute în buget.

În ceea ce privește interdicția instituită prin OUG nr. 114/2009, prin care s-a interzis acordarea tichetelor cadou pe anul 2010, instanța nu a luat în considerare neajunsurile acestui act normativ și faptul că acesta vine în contradicție cu legi de forță superioară: Codul Muncii, Legea tichetelor de masă, Legea nr. 24/2000, iar în această situație nu poate avea întâietate de aplicare.

Deși Legea nr. 188/1999, coroborată cu Acordul colectiv de muncă determină concluzia existenței garantate a dreptului incident, instanța a susținut că existența în lege a dreptului nu reprezintă o garanție legală.

În mod eronat instanța de fond a apreciat că nu se încalcă legislația internațională în situația neacordării tichetelor cadou și a diminuării drepturilor salariale cu 25% pentru iulie – decembrie 2010.

Instanța nu a avut în vedere faptul că ingerința unui terț în contractul de muncă dintre părți se poate face doar în limita prevederilor europene în materie, iar dacă există un interes general pentru diminuări temporare, cel care a adoptat aceste măsuri este obligat la adoptarea unor măsuri reparatorii, ceea ce nu s-a întâmplat odată cu diminuarea veniturilor salariale.

Instanța a omis să explice cum este legal în raport cu dreptul european ca măsura diminuării veniturilor salariale să nu fie însoțită de măsuri reparatorii.

Referitor la acordarea celor două sporuri de câte 25%, suplimentul gradului și suplimentul treptei de salarizare, instanța nu a avut în vedere precizarea expresă a reclamanților, în sensul că acest capăt de cerere nu a fost întemeiat pe Legea nr. 188/1999, ci pe Acordul colectiv de muncă – legea părților.

La data de 08.10.2009, nici legea română și nici alt document internațional la care Statul Român este parte nu interzicea acordarea celor două sporuri.

Instanța nu a recunoscut acest drept nici pentru perioada 08.10 – 09.11.2009, respectiv de la . Acordului colectiv de muncă și până la . Legii nr. 330/2009, act normativ care nu poate avea efect retroactiv.

Susținerea potrivit căreia nu toți funcționarii publici trebuie să beneficieze de toate cele patru componente ale salariului de bază este chiar discriminatorie. Atât prin Legea nr. 188/1999, cât și prin Acordul colectiv de muncă, sunt enumerate drepturile pentru această întreagă categorie de salariați bugetari.

HG nr. 833/2007 nu are incidență în cauza de față, nefiind interzisă includerea celor două sporuri în Acordul colectiv de muncă.

Decizia nr. 20/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite nu are incidență în cauză, întrucât reclamanții nu au solicitat obligarea pârâtei la acordarea celor două sporuri în baza Legii nr. 188/1999, ci în baza Acordului colectiv de muncă.

Invocarea lipsei de diligență a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici privind cuantificarea în lege a celor două sporuri nu poate fi reținută, reclamanții nu au invocat Legea nr. 188/1999, iar lipsa de acțiune a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu le poate fi imputată.

Față de motivele arătate, recurenții au solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.

Intimata-pârâtă, deși a fost legal citată în cauză, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.

Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

Referitor la cererea reclamanților de acordare a tichetelor cadou pentru perioada 01.01 – 08.10.2010, în mod corect instanța de fond a interpretat și aplicat prevederile art. I alin. (1) din OUG nr. 114/2009 conform cărora, în bugetele pe anul 2010 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 și prin Legea nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.

În lipsa alocării fondurilor bugetare necesare acordării acestor drepturi în anul 2010, refuzul autorității pârâte de plată a tichetelor cadou pentru perioada 01.01 – 08.10.2010 este unul justificat.

În acest sens, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede faptul că sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.

Privitor la pretinsele contradicții dintre reglementarea cuprinsă în OUG nr. 114/2009 și acte normative cu forță juridică superioară, critica recurenților este neîntemeiată, față de jurisprudența Curții Constituționale reprezentată de Deciziile nr. 492/2010, 1209/2010, 1650/2010, 1653/2010, 89/2011, 154/2011, 173/2011, 253/2010 și 257/2011, prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr. 114/2009.

Referitor la diminuarea drepturilor salariale cu 25% pentru perioada iulie - decembrie 2010, prin Decizia nr. 872/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, Curtea Constituțională a decis că art. 1-8 și art. 10–17 din Lege sunt constituționale, că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu, iar diminuarea acestuia din urmă se încadrează în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.

Din perspectiva art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în lumina jurisprudenței CEDO, salariul, în principiu, este o valoare patrimonială care intră în câmpul de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1.

Diminuarea pentru o perioadă determinată, prin lege, a salariului personalului bugetar, constituie o atingere adusă dreptului de proprietate care nu corespunde însă nici unei măsuri de reglementare a folosinței bunurilor, fiind analizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului numai din perspectiva primei norme cuprinse în art. 1, respectiv a principiului respectării bunurilor. În acest context, Curtea urmărește numai dacă justul echilibru între interesul general și imperativele legale de protecție a drepturilor fundamentale ale individului a fost menținut, reducerea salariilor nefiind tratată ca o privare de proprietate, pentru care lipsa despăgubirii ar conduce la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.

Referitor la cele două sporuri solicitate de reclamanți, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în mod legal instanța de fond a constatat că nu există niciun act normativ care să prevadă cuantumul acestor sporuri și că reglementarea cuprinsă în art. 31 din Legea nr. 188/1999 constituie doar cadrul general, salariile funcționarilor publici urmând a fi stabilite în concret, prin acte normative care să prevadă condițiile de acordare a fiecărui spor sau supliment în parte.

Precizarea expresă a reclamanților, în sensul că acest capăt de cerere nu a fost întemeiat pe Legea nr. 188/1999, ci pe Acordul colectiv de muncă, nu poate conduce la o altă concluzie, întrucât acordarea acestor drepturi salariale se poate face numai în cadrul strict al legii, al actelor normative cu forță juridică superioară.

Or, în privința celor două sporuri solicitate de reclamanți, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia în interesul legii nr. 20/21.09.2009, că în lipsa unei cuantificări legale nu pot fi acordate pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, prin Hotărârea pronunțată la data de 10 mai 2012 în cauza A. și alții împotriva României, că pretinsele drepturi salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu pot fi considerate ca având temei suficient în jurisprudența internă, deoarece instanțele au dat interpretări diferite prevederilor legale relevante, având ca rezultat o divergentă persistentă în jurisprudența în materie. Curtea a constatat că Decizia în interesul legii din 21 septembrie 2009 a pus capăt divergențelor în materie și a confirmat că funcționarii publici nu aveau dreptul la sporurile pretinse. Concluzia Curții a fost că reclamanții nu dețineau un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1.

În concluzie, pentru considerentele arătate, Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod Procedură Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamanții și intervenienții AL- B. M., A. C., A. C., A. I., A. R. O., A. A. C., A. A. C., A. A., A. L. Ș., A. E., A. G., A. O. R. E., A. M., A. D., A. I. LONGINA, A. L., A. M. M., A. M., A. P. I., A. M. S., A. D., A. C. L., A. A., A. A., A. V. M., A. F., A. I., B. C., B. C., B. E., B. M., B. I., B. E. D., B. C. ( M. ), B. A., B. C. E., B. T., B. S. I., B. C. C., B. E., B. V., B. G., B. M. E., B. M. R., B. E., B. R. C., B. L. A., B. B., B. D. P., B. G., B. I., B. G., B. G., B. N., B. I., B. L., B. M., B. L. E., B. L., B. M. G., B. D., B. L., B. F., BUDAȘCU L., B. G. R., B. G., B. M., B. N., B. L., B. I., B. E. G., C. S., C. C. D., C. A., C. E. M., C. L., C. A., C. C., C. N., C. C., C. E. S., C. T. M., C. G. C., C. D., C. E., C. F., C. G. D., C. R., C. M., C. C., C. G., C. M. C., C. M., C. R., C. N., C. C., C. M., C. V., C. B., C. TUDOTIȚA L., C. M., C. O., C. I. C. A., C. S. D., C. Ș., C. V. C., C. C., C. M. E., C. V., C. R. I., C. C. GLORIA, C. D., C. I. M., C. M. L., C. N., C. R., C. C. R., C. S. A., C. G., C. C., C. S. Ș., C. N. E., C. C., C. M. V., C. E., C. M. A., C. M., C. E. G., C. F. A., C. M. M., C. N. F., C. H., D. MICȘUNICA E., D. S. A., D. M. E., D. G., D. G., D. I., D. M. D., D. L., D. L., D. M. V., D. D., D. F., D. S., D. L., D. - C. B., D. F., D. M., D. E., D. L., D. L., D. M., D. C. G., D. C. P., D. F., D. N., D. M., D. M., D. E., D. C., D. L., D. R., D. M., D. P., D. A. FLORENȚA, D. M., D. V., D. G., D. M. I., D. M., D. A. S., E. A., E. C. G., E. S., ERCUȚA M., E. C., E. B., E. C., E. F., F. V., F. C. V., F. M., F. T., F. G., F. G., F. I., F. A. E., F. I., F. C., F. C., F. A., G. C., G. G. M., G. A. E., G. M., G. M., G. S., G. M., G. C., G. F., G. L. C., G. N. N., G. R., G. R., G. C. F., G. D., G. L., G. N., G. S., G. G. C., G. M., G. A. M., G. G. M., G. R. C., G. D., G. M. A., G. P., G. M., G. E. C., G. M., G. L., G. C., G. R., G. N., G. C., H. D., H. A. MARIELLA, H. M., H. C. B., H. L., H. R. I., I. M. L., I. D. A., I. F. L., I. P., I. S., I. M., I. M., I. M., I. M. L. F., I. C. F., I. I. - LA C.. AV. I. P., I. P., I. V., I. F., I. D., I. D., I. G., I. I. M., I. F. L., I. M., I. GRAȚIELA, I. T., I. F. C., I. D., I. L., I. M. M., I. G. P., I. I. D., I. R., I. C., I. D. M., I. M., I. C. M., I. I., I. C., J. D., J. D., J. M. C. - LA C.. AV. I. P., J. A. I., J. R. J., K. G. O., K. B. C., K. C. C., K. A. M., L. E., L. L. R., L. A., L. M. V., L. A., L. L., L. P. O., L. S., L. C., M. G., M. R. M., M. B., M. C. E., M. A., M. M. L., M. I. E., M. S. CHRISTINE, M. F., M. M., M. B. M., M. G., M. M. C., M. C., M. A. I., M. D. A., M. I., M. I. R., M. M., M. M., M. E., M. A., M. F., M. D., M. M. M., M. D., M. Z., M. A.-M., M. C., M. M. D., M. G., M. M., M. A. G., M. E., M. G., M. L. M., M. D., M. A., M. N., M. D. I. B., M. D., M. A. M., M. V., M. O., M. E., M. I., M. E. G., N. M., N. V. S., N. C. G., N. F. S., N. M., N. M., N. M. I., N. R. C., N. A., N. F., N. D., N. V., N. M., N. E., N. G., N. L., N. F. NICOL, N. G., N. G., N. C., N. C., N. F., N. G., N. M. C., N. I., O. A., O. T., O. D., O. G., O. M., O. S. M., P. C., P. M., P. V. M., P. E. A., P. M., P. G., P. C. M., P. I., P. S. C., P. G., P. M. A., P. F., P. V. - M., P. M., P. M., P. M., P. M., P. M., P. A. D., P. M. A., P. S., P. L., P. L., P. E., P. C. D., P. E., P. M., P. N., P. V., P. A. N., P. A. G., P. D., P. F. M., P. F. I., P. S. V., P. (B.) M. V., P. P., P. C. E., P. A., P. (P.) C., P. E. C., R. R. A., R. D. T., R. A. M., R. M., R. A. D., R. R., R. R., R. D. M., R. L. M., R. E. N., R. C. C., S. C., S. I., S. V., S. L., S. I. C., S. R., S. C., S. C., S. M. R., S. V., S. S. S., S. E. C., S. M., S. G., S. S., S. C., S. P., S. G., S. M. B., S. M., S. G. L., S. C., S. D. M., S. I., S. I., S. D., S. P. M., S. C. B., S. V., S. E., S. G., S. M., S. E., S. F. C., S. I. A., S. S. H., S. N., S. I., T. E., T. D. D., T. P. SOREL, T. S. A., T. D., T. G., T. M. E., T. A., T. C., T. I., T. V. G., T. A. A., T. V., T. F., T. E. I., T. G., T. M. M., T. C., T. A. D., T. D., T. E., T. M. A., T. R., T. T., T. V., T. C., T. C., T. S. A., T. M., T. R. M., T. A. G., T. C. C., T. C., T. G. L., T. G. D., U. I., U. I., U. V. O., U. V. A., V. A. C., V. V., V. I., V. M., V. I., V. A. D., V. M. V., V. F., V. M., V. M., V. C., V. C., V. I., V. G., V. V., V. F., V. E., V. M., V. B., V. G., V. P. M., V. R., V. V. D., V. R., V. C., V. M. C., Z. V., Z. A., Z. A., Z. I., Z. G., Z. B., Z. R. G., Z. M. D., Z. I., Z. L., Z. M., L. L., R. A. D., S. N., Z. A. R., I. M., M. M., N. M., D. C., Z. M., O. A., M. L. S., I. C., C. I., B. I., F. C., C. I., F. D., C. C., H. C. B., M. P. S., C. M. A., M. G., S. N. I., C. L., T. E., N. G. C., A. L., I. L. O., N. M., N. V. S., Ș. A. D., C. R. M., M. C., C. C., A. C., J. C., C. C., C. G., D. G., T. D., A. C. M., N. C., G. M., Z. D. F., Z. Ș., I. A. N., C. F. A., F. T., M. N., I. C., C. V., P. P., L. L., S. V. M., R. A., M. A. G., R. C. E., C. M. G., P. M., S. F. M., C. V. V., L. M. M., D. V., P. N., L. D., L. R., V. C. M., M. G., P. V., Ș. A. A., C. T., N. T., V.-D. V. F., D. A., C. M., P. I. A., M. P., D. C., M. A., L. I., V. S. R., U. F. M., E. D. C., M. R. M., B. M., B. A., A. C., I. C., D. C., U. V., P. M. R., M. C., A. A., M. M., T. Ș., O. C., C. L., I. V., M. E., C. M., D. A., R. E. N., N. L., E. F., H. I. L., T. A. A., T. D., P. O., I. T., M. L. F., C. D., C. E., M. D., R. M., M. F., S. S., D. M., A. R. C., K. C. C., N. R. M., C. C. L., V. M., C. V., F. R. M., S. A., M. M., D. E., C. E., B. A., C. N. V., C. A., E. M., D. M. A., G. C., C. N., N. M. C., D. M., C. M. L., R. M., M. D., H. L. G., I. A., B. C. E., L. C., C. C., M. A., T. R. M., G. A., U. D. C., B. M. D., B. E., M. I., A. B. A., B. A., B. A., C. A. N., C. M., D. C., I. S., M. R. I., P. N. A., Ș. D., S. G., V. L. A., S. C., G. C., I. M., G. L., S. T., B. V., I. A., C. A., R. A. M., B. A., G. A., O. M. I., S. D. E., A. D., N. G. M., C. C. A., I. G., C. A., B. E. G., I. GRAȚIELA, F. R., T. M., H. L. V., S. A., A. L., B. G., M. R., ILIUȚA N. D., B. C., B. N., D. I. A., C. S., B. C. M., S. S., T. F., R. M. V., B. D., G. G., A. E., C. N. F., M. C., T. O. M., G. A., D. F., L. G., A. M. împotriva Sentinței civile nr. 1090/16.03.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă P. M. BUCUREȘTI, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. P. I. C. G. E. I.

GREFIER,

C. M.

Red. E.I.

Tehnored. R.B./2 ex./10.06.2013

Tribunalul București – jud. M. D.

← Despăgubire. Decizia nr. 5087/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI  Anulare act administrativ. Decizia nr. 5937/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1165/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI