Anulare act administrativ. Decizia nr. 2921/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2921/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 479/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2921
Ședința publică de la 20.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - L. C. - N.
JUDECĂTOR - F. ȘURCULESCU
JUDECĂTOR - A. J.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. S. C., împotriva deciziei civile nr.36/07.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații UM 0324 – I. pentru Situații de Urgență .D. G. al județului Teleorman, M. Administrației și Internelor și I. pentru Situații de Urgență București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul prin avocat E. V., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 6), lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 12.06.2013, intimatul I. pentru Situații de Urgență București a depus întâmpinare, iar la data de 14.06.2013 intimatul M. Administrației și Internelor a depus întâmpinare, ambii intimați invocând prin întâmpinări excepția inadmisibilității contestației în anulare, solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea procedează la comunicarea către contestator a copiilor celor două întâmpinări.
Contestatorul, prin avocat, arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul celor două întâmpinări.
Curtea acordă cuvântul pe excepția de inadmisibilitate invocată de intimați prin întâmpinări.
Contestatorul, prin avocat, solicită respingerea excepției de inadmisibilitate ca neîntemeiată, fiind îndeplinite condițiile impuse de prevederile art.318 C.pr.civ., arătând că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a contestației în anulare.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, având în vedere că instanța de recurs a avut în vedere la pronunțarea asupra excepției de tardivitate o dată greșită, față de împrejurarea că despre comunicarea hotărârii contestatorul a aflat ulterior, avocatul angajat inițial nu l-a înștiințat despre acest aspect, fapt ce a determinat și schimbarea avocatului, astfel culpa aparține unui terț și nu personal contestatorului.
Curtea, în temeiul art.150 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare, atât pe excepția de inadmisibilitate cât și pe fondul contestației în anulare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul M. S. C. a chemat în judecată pe pârâtul I. pentru Situații de Urgență „A.D. G.” al județului Teleorman, solicitând ca prin sentința ce va pronunța, să dispună:
- suspendarea de urgență și cu precădere a Ordinului nr._/I/22.06.2011 și a anexei la acesta privind modificarea raportului de serviciu începând cu data de 15.06.2011 prin punerea sa la dispoziția ISU „A.D. G.” al Județului Teleorman, emis cu exces de putere;
- suspendarea executării Ordinului nr._/I/14.09.2011 emis de același pârât și prin care s-a dispus cu exces de putere, modificarea unilaterala a raportului său de serviciu, prin trecerea în rezervă/concedierea, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ,conform art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, fiind inopozabil ca urmare a necomunicării legale a exemplarului nr. 1 original;
- înscrierea în fals cu privire la semnătura de adresă a ISU Teleorman cu nr._/16.09.2011, exemplarul nr. 1, semnătură ce a fost falsificată prin subscrierea de pe adresa de înaintare de un făptuitor necunoscut care s-a dat mincinos autor aparent, ,,împuternicit inspector Șef colonel S. L. S.”;
- obligarea pârâtului să-și îndeplinească obligația de a-i comunica exemplarul nr. 1, Original ,al actului administrativ individual de reîncadrare în funcția publică militară de subofițer operativ principal,cu loc de muncă în cadrul ISU „A.D.G.”Teleorman - Detașamentul de pompieri A. ,act emis în baza legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice;
- să se constate inopozabilitatea Ordinului nr._/I/22.06.2011 ,precum și a anexei la aceasta ,emis de conducerea I.S.U. Teleorman ,prin care a modificat unilateral raportul său de serviciu începând cu data de 15.06.2011 prin punerea la dispoziția UM 0324 ISU „AD G. „al județului Teleorman ,inopozabilitatea fiind consecința culpei pârâtei care nu a respectat regula de drept a comunicării legale ,raportul de serviciu fiind vădit nelegal modificat înainte de comunicarea actului administrativ respectiv, fiindu-i îngrădit și dreptul de acces la instanță și fiind lipsit de mijlocul de probă;
- să se constate nulitatea absolută ca act administrativ inopozabil a Ordinului nr._/I/22.06.2011 precum și anexei acestuia, emis de pârâtă, pentru violarea principiului legalității, neretroactivității legilor și a actelor administrative care se întemeiază pe lege fiind violată definiția actului administrativ prevăzut de art. 2 alin (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004;
- să se constate nelegalitatea trecerii în rezervă/concedierii dispuse prin Ordinul nr._/I/14.09.2011, ca urmare a: inopozabilității Ordinului nr._/I/14.09.2011, pentru necomunicarea exemplarului nr. 1 Original semnat și stampilat de către emitenți; nelegalității certificării exemplarului nr. 7 al Ordinului nr._/I/14.09.2011, și nelegalității comunicării din 16.09.2011, drept consecință a falsificării subscrierii de pe adresa de înaintare comunicată de ISU Teleorman sub nr._/16.09.2011;
- reîncadrarea sa, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate ,majorate și reactualizate și cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat;
- obligarea pârâtului la plata de daune interese de 500 lei/zi întârziere până la reîncadrare și plata integrală a despăgubirilor;
- să se anuleze cele trei acte administrative de Împuternicire din anul 2011 a Colonelului S. L. S. în funcția de inspector șef al UM 0324 - I. pentru Situații de Urgență „AD G.” al județului Teleorman
- obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 200.000 lei pentru nelegalitatea modificării lor succesive ale raportului său de serviciu, prin punerea la dispoziție și ulterior trecerea în rezervă, procedura legală de emitere și comunicare a acestor acte administrative fiind complet viciată ;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru îngrădirea dreptului său la informație, la plata de daune interese de 500 lei/zi întârziere până la comunicarea integrală și completă a tuturor informațiilor solicitate prin aceste cereri.
Prin Sentința civilă nr. 281/21 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal s-a dispus: admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție M. Administrației și Internelor și I. pentru Situații de Urgență, respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul I. pentru Situații de Urgență „A.D. G.” al județului Teleorman, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, respingerea ca nefondată a cererii reclamantului M. S. C., în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență „A.D. G.” al județului Teleorman.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât în mod eronat a fost respinsă ca nefondată cerea de chemare în judecată.
În ședința publică din data de 07 ianuarie 2013, Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului, în considerarea următoarelor argumente:
Conform dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ, astfel că, nerespectarea acestora atrage sancțiunea decăderii, conform art. 103 Cod procedură civilă.
În speță, sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de 12.01.2012, la domiciliul procesual ales reprezentat de Cabinetul individual de avocatură „T. Nicușor”, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal la data de 04.05.2012, data expedierii recomandatei la oficiul poștal fiind 02.05.2012.
În aceste condiții, Curtea constată că nu a fost respectat termenul legal de 15 zile pentru declararea recursului, astfel că, prin decizia civilă 36/7 ianuarie 2013 a admis excepția tardivității recursului și a respins ca tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul reclamant M. S., arătând următoarele:
Nu a avut cunoștință de textul sentinței civile atacate decât la data la care a efectuat copii ale dosarului de la arhiva Tribunalului Teleorman, respectiv la data de 18.04.2012, data care este, în fapt, data comunicării către el a hotărârii pronunțate de Tribunalul Teleorman și data de la care curge termenul de 15 zile pentru formularea recursului.
Aceasta deoarece, dupa aflarea soluției Tribunalului Teleorman, a reziliat contractul cu avocatul T. Nicușor, membru al Baroului Constituțional B. și a întrerupt orice legătură cu acesta.
Din acest motiv nu a avut cunoștință de transmiterea hotărârii din data de 9.04.2012,aceasta facându-se la sediul cabinetului avocatului din G., ..31, ., județul G. iar avocatul nu l-a înștiințat în niciun fel.Toate aceste sunt confirmate de colegii săi, T. C. M. și T. F.-C., care adeveresc faptul că a întrerupt orice comunicare cu avocatul T. Nicușor și că nu a avut cunoștință de comunicarea hotărârii,în acest sens depune la dosar declarațiile autentificate ale acestora, având nr. 45 și 46 din 11.01.2013.
Consideră că prin admiterea excepției tardivității, instanța a săvârșit o eroare materială deoarece a avut în vedere data de 9.04.2012 ca data a comunicării hotărârii în loc de data de 18.04.2012, data reală la care i s-a comunicat sentința pronunțată de Tribunalul Teleorman .Acest lucru reiese și din înscrisurile pe care le depun la dosar atașate prezentei cereri.
Totodată, consideră că, în contextul în care nu a avut cunoștință de comunicarea hotărârii din motive care nu țin de culpa personală iar instanța a admis excepția tardivității, îi este afectat dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României, fiind privat de judecarea pe fond a recursului formulat din motive independente de voința sa.
I. pentru Situații de Urgență „A.D. G." al județului Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, reprezentat de colonel S. L. S. - Inspector Șef, în calitate de intimat a formulat întîmpinare, față de contestația în anulare formulată de contestatorul M. S. C. împotriva Deciziei civile nr. 36/07.01.2013 în dosarul nr._, solicitând respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă pronunțarea ei este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
D. urmare, neînsușirea motivelor de casare de către instanță nu poate constitui motiv de anulare, cu atât mai mult cu cât trebuie distins între motivele de casare si argumentele arătate în sprijinirea acestora.
Art. 318, C. proc. civ. „are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de recurent, deoarece, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină."
Având în vedere dispozițiile art. 137, alin. 1, C. proc. civ. - instanța a analizat mai întâi excepția de procedură - excepția tardivității formulării recursului invocată de I.S.U. „A.D. G." al județului Teleorman, deoarece nerespectarea termenului imperativ in care trebuie să se facă recursul are drept consecință decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, dispărând totodată cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar.
Sentința Tribunalului Teleorman în dosarul nr._, ca și toate celelalte acte de procedură, au fost comunicate reclamantului pe adresa de domiciliu ales la Cabinetul individual de avocatură T. Nicușor, cu sediul în G., ..31, ., județul G., conform contractului de asistență juridică, nr._ din 01.08.2011, pe care îl atașează, apărător care de altfel a formulat și recursul în dosarul mai sus menționat.
Precizează faptul că reclamantul nu a informat Tribunalul Teleorman, secția CMASC AF, că ar fi încetat contractul de asistență juridică cu apărătorul ales.
Față de cele menționate în prezenta întâmpinare, solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației formulate, cu consecința menținerii Deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.
În cauză a formulat întâmpinare și I. G. pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.), cu sediul în București, .. 46, Sector 2,
solicitând respingerea contestației ca inadmisibilă, pentru aceleași considerente invocate și de celălalt intimat.
Examinând contestația în anulare formulată în cauză, sub aspectul motivelor invocate, Curtea apreciază că este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 318 C.p.c., invocate de reclamantul contestator în sprijinul contestației formulate, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Deși nu a indicat în mod expres, instanța a apreciat că recurentul contestator și-a întemeiat contestația pe art. 318 teza I, întrucât, instanța de recurs, nu a respins recursul pe fond și nu l-a admis în parte, de altfel, nici nu a cercetat niciunul dintre motivele de recurs, deoarece instanța de recurs s-a pronunțat în temeiul excepției tardivității.
În ceea ce privește prima teză a art.318, instanța apreciază că nici aceasta nu este îndeplinită, întrucât, în cauză hotărârea pronunțată în recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale.
În mod corect instanța de recurs a apreciat că recursul a fost declarat tardiv, față de data comunicării sentinței și față de data declarării recursului.
Așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 170 a dosarului de fond, sentința a fost comunicată reclamantului la sediul avocatului său ales, C. individual T. Nicușor, la data de 9.04.2012.
Deși recurentul contestator susține că nu i-a fost legal comunicată sentința întrucât a reziliat contractul cu avocatul, astfel încât a cunoscut despre această sentință tocmai la 18.04.2012, această susținere nu poate conduce la constatarea faptului că recurentul ar fi declarat recursul în termen.
Pe tot parcursul procesului a indicat domiciliul ales la sediul avocatului său și chiar și pentru ultimul termen de judecată din 21.03.2012, a depus note de concluzii, prin același avocat, astfel încât nu numai că nu a adus la cunoștința instanței rezilierea contractului cu avocatul său sau schimbarea de domiciliu procesual, dar, chiar a dovedit până la terminarea procesului că a avut același apărător, așa cum s-a arătat, inclusiv ultimele lucrări, respectiv notele de concluzii, fiind formulate prin același apărător.
Potrivit art. 93 C.p.c., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.
D. urmare, atâta vreme cât recurentul reclamant a avut domiciliu ales, în mod corect instanța i-a comunicat sentința la acest domiciliu.
Prin urmare, instanța de recurs nu a comis nicio greșeală materială la cercetarea recursului, astfel încât, potrivit art. 318 C.p.c., contestația în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul M. S. C., împotriva deciziei civile nr.36/07.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații UM 0324 – I. pentru Situații de Urgență .D. G. al județului Teleorman, M. Administrației și Internelor și I. pentru Situații de Urgență București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. C. - N. F. Șurculescu A. J.
GREFIER
C. A.
Red. LCN/CA
2 ex / 28.06.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 5529/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Alte cereri. Decizia nr. 3612/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
