Obligaţia de a face. Decizia nr. 2297/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2297/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 493/87/2012
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2297
Ședința publică din data de 27 mai 2013
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător E. I.
Grefier C. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții I. A., ENĂCHIOAIA M. V., C. S. D., Ț. T. J., N. G. împotriva sentinței civile nr. 903/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G., I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, G. R..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 20 mai 2013, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 27 mai 2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanții I. A., E. M. V., C. S. D., T. T. J. și N. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră G., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului să desecretizeze următoarele înscrisuri: dispozițiile prin care reclamanților le-au încetat raporturile de serviciu, actele care au stat la baza acestor dispoziții, actele care au stat la baza emiterii dispozițiilor de punere a reclamanților la dispoziția șefului IJPF Teleorman, extras din organigrama IJPF Teleorman anterior datei de 6.07.2011, extras din aceeași organigramă după data de 7.10.2011, extras din Statul de funcții pentru aceleași funcții și raportat la aceleași date, fișa postului pentru funcțiile ocupate de reclamanți anterior datei de 6.07.2011, fișa postului pentru funcțiile de agent operativ I și agent operativ II, funcții scoase la concursul din perioada 11-16 ianuarie 2012.
La data de 13.03.2012, reclamanții au formulat completare la acțiune, prin care au solicitat obligarea pârâtului să declasifice și alte înscrisuri, respectiv: fișa postului pentru fiecare reclamant pentru perioada punerii la dispoziție, actul administrativ prin care s-a dispus organizarea concursului din perioada 11-16 ianuarie 2012, pentru funcțiile publice de agent operativ I și agent operativ II.
La data de 27.04.2012, reclamanții au formulat o nouă completare la acțiune, prin care au solicitat introducerea în cauză a Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră, ca structură ierarhic superioară a ITPF G., emitentă a Dispoziției nr. 577/15.12.2011, precum și obligarea pârâților să le comunice dispozițiile de încetare a raporturilor de serviciu și a actelor de procedură prealabile întocmite, care au stat la baza emiterii deciziilor de încetare a raporturilor de serviciu și a căror declasificare au solicitat-o.
În ședința publică din data de 05.06.2012, instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârât a Guvernului și a dispus introducere în cauză a acestuia, față de acordul părților în acest sens.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 903/12.10.2012, prin care a dispus: admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul G. R. și respingerea cererii reclamanților față de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, respingerea cererii reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții I. T. al Poliției de Frontieră G. și I. G. al Poliției de Frontieră, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, aceasta presupune, cum în mod corect a arătat și pârâtul, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, reclamantul având obligația potrivit art. 112 din Codul de proc. civ. să arate împrejurările de fapt care l-au determinat să promoveze acțiunea în justiție, să arate în ce mod dreptul său subiectiv ori interesul său legitim au fost încălcate de către subiectul pasiv chemat în judecată.
G. R. a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, în baza prevederilor art. 16 ind. 1 din Legea nr. 554/2004, în considerarea solicitării reclamanților de a se dispune desecretizarea organigramei pârâtului I. Județean al Poliției de frontieră Teleorman (în prezent desființat) și statul de organizare al acestuia, apreciate inițial ca având clasificare “secrete de stat” .
Aceste două acte administrative sunt clasificate ca “secrete de serviciu” și nu “secrete de stat”, în condițiile art. 15 din Legea nr. 182/2002 și art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 585/2002, astfel că din această perspectivă, în baza art. 24 din hotărârea precizată, declasificarea informațiilor secret de serviciu este de competența conducătorilor unităților care le-au emis.
Tribunalul a reținut că, așa cum a arătat și pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră G. – fila 130, cele două acte administrative în discuție, nici măcar nu sunt emise de pârâtul G. R., ci de pârâtul I. G. al poliției de Frontieră, astfel că acesta din urmă are calitate procesuală pasivă potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 24 din H.G. nr. 585/2002.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a reținut că prin cererea introductivă, completată la data de 13 martie 2012 – fila 29, reclamanții au solicitat desecretizarea următoarelor înscrisuri: dispozițiile prin care reclamanților ne-au încetat raporturile de serviciu cu fostul IJPF Teleorman; actele care au stat la baza acestor dispoziții; actele care au stat la baza emiterii dispozițiilor de punere a reclamanților la dispoziția șefului IJPF Teleorman; extras din organigrama IJPF Teleorman anterior datei de 6 iulie 2011 privind funcțiile publice ocupate de subsemnații în cadrul IJPF Teleorman; extras din aceeași organigramă și privind aceleași funcții după data de 7 octombrie 2011; extras din statul de funcții pentru aceleași funcții și raportat la aceleași date; fișa postului pentru funcțiile ocupate de reclamanți anterior datei de 6 iulie 2011; fișa postului pentru fiecare dintre reclamanți pentru perioada punerii la dispoziție și actul administrativ prin care s-a dispus organizarea concursului din data de 11 – 16.01.2012 pentru funcțiile de agent operativ I –II.
Instanța de fond a mai reținut că dispozițiile de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamanților, nesecrete au fost comunicate acestora la data de 04.10.2011 – filele 76,78 – 81, iar posturile de agent operativ I și II nu au existat și corelativ nu au fost scoase la concursul de selecție organizat în perioada 11-16.01.2012 – fila 32, celelalte înscrisuri fiind calificate „secret de serviciu” – fila 36, cum de altfel arată și reclamanții – fila 3.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 3) din H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, pentru aplicarea legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, în concordanță cu interesul național, cu criteriile și standardele N.A.T.O, informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudiciu unei persoane juridice de drept public sau privat se clasifică secrete de serviciu.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 din hotărâre, în listele cu informații secrete de serviciu se includ informațiile care se referă la activitatea unității și care nu trebuie cunoscute decât de persoanele cărora le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, divulgarea lor putând prejudicia interesele unității.
Tribunalul a reținut că în baza art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 585/2002, clasificarea informațiilor, nivelele de secretizare și termenele de clasificare subzistă atâta timp cât dezvăluirea și diseminarea lor neautorizată ar putea prejudicia siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică sau interesele persoanelor juridice.
Din interpretarea acestor prevederi legale s-a reținut că rezultă în mod neîndoielnic că în cazul informațiilor clasificate se prezumă producerea unui prejudiciu, astfel că desecretizarea acestora nu se poate face decât în condițiile art. 20 alin. 1) și de către subiecții nominalizați de legiuitor la art. 24 din H.G. nr. 585/2002 nicidecum de către instanța de judecată care este chemată să aplice lege nu să legifereze.
Tocmai în această rațiune, art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 585/2002 prevede în mod expres că numai supraevaluarea sau subevaluarea nivelului de secretizare a informațiilor și a duratei pentru care au fost clasificate se pot contesta de către orice persoană fizică sau juridică română, în contencios administrativ.
S-a reținut că instanța nu a fost sesizată cu o acțiune care să aibă obiect în sensul – singurul legal, art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 585/2002.
Tribunalul a constatat că nu poate reține că în acest mod al secretizării unor informații de către pârâți se încalcă dreptul la apărare al reclamanților, întrucât acesta se poate realiza în condițiile art. 33 din H.G. nr. 585/2002, accesul la asemenea informații fiind permis cu respectarea principiului necesității de a cunoaște.
Împotriva sentinței civile nr. 903/12.10.2012 au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. Deși acțiunea a fost respinsă ca nefondată, din considerentele sentinței recurate rezultă că aceasta este inadmisibilă, existând astfel contradicții între considerente și dispozitivul hotărârii.
Din considerentele sentinței rezultă că obiectul acțiunii ar fi putut fi, în sensul reglementat de dispozițiile art. 17 din HG nr. 585/2002, decât contestarea supraevaluării sau subevaluării nivelului secretizării informațiilor sau durata acesteia și că acțiunea este inadmisibilă, în măsura în care nu are ca obiect singura solicitare apreciată de instanță ca fiind legală. Cu toate acestea, din dispozitivul hotărârii rezultă că acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
2. În mod neîntemeiat a fost respinsă acțiunea introductivă deși, în raport de probele administrate în cauză, aceasta este întemeiată.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții au solicitat desecretizarea înscrisurilor în temeiul cărora le-au încetat raporturile de serviciu, astfel încât să poată formula apărări în cauzele având ca obiect contestarea dispozițiilor de încetarea raporturilor de serviciu.
În mod greșit a reținut instanța de fond că dispozițiile de încetare a raporturilor de serviciu le-au fost comunicate. Dimpotrivă, atât din întâmpinarea depusă de intimatul ITPF G., cât și din înscrisurile evocate de tribunal rezultă că aceste acte sunt secret de serviciu și că le-au fost comunicate decât adrese prin care le-a fost adusă la cunoștință împrejurarea încetării raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării IJPF Teleorman.
Înscrisurile a căror desecretizare au solicitat-o conțin informații care, prin natura și conținutul lor, sunt destinate să le asigure informarea cu privire la măsura încetării raporturilor de serviciu, la motivele și temeiurile de fapt și de drept ale acesteia, împrejurări evocate pe parcursul procesului.
Refuzul declasificării și comunicării înscrisurilor semnifică restrângerea, în mod nelegal, a dreptului reclamanților de a cunoaște motivele și temeiul de drept al măsurii prin care au fost lipsiți de dreptul la muncă, împrejurare contrară art. 41 alin. 1 din Constituția R.. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor Legii nr. 182/2002, este interzisă clasificarea informațiilor care prin natura și conținutul lor sunt destinate să asigure informarea unei persoane asupra unei probleme de interes personal, cum este situația în cauza de față.
În concluzie, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii precizate.
Intimații-pârâți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Litigiul dedus judecății vizează refuzul pârâților I. T. al Poliției de Frontieră G. și I. G. al Poliției de Frontieră de a proceda la declasificarea înscrisurilor menționate în cererea de chemare în judecată și în cererea completatoare, refuz apreciat de reclamanți ca fiind unul nejustificat.
Prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța de fond reținut în mod legal faptul că refuzul pârâților de soluționarea favorabilă a cererii reclamanților nu este un refuz nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 20 alin. 1 din HG nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, informațiile se declasifică dacă:
a) termenul de clasificare a expirat;
b) dezvăluirea informațiilor nu mai poate prejudicia siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică, ori interesele persoanelor de drept public sau privat deținătoare;
c) a fost atribuit de o persoană neîmputernicită de lege.
Art. 24 din același act normativ prevede că informațiile secrete de serviciu se declasifică de conducătorii unităților care le-au emis, prin scoaterea de pe listele prevăzute la art. 8, care vor fi reanalizate ori de câte ori este necesar.
Prin urmare, declasificarea informațiilor se realizează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. a) – c), iar în cauza dedusă judecății refuzul declasificării informațiilor a fost motivat de neîndeplinirea condițiilor legale și de prejudicierea intereselor unității deținătoare și chiar a ordinii publice în situația în care o astfel de operațiune ar fi realizată.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a reținut posibilitatea conferită reclamanților de a contesta, în condițiile art. 17 din HG nr. 485/05.07.2002, supraevaluarea sau subevaluarea nivelului de secretizare a informațiilor și a duratei pentru care au fost clasificate, și nicidecum inadmisibilitatea demersului judiciar inițiat în această cauză ce are ca obiect refuzul nejustificat de soluționare a cererii de declasificare a informațiilor.
Prin urmare, nu există nicio contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței recurate.
Faptul că dispozițiile Legii nr. 182/2002 interzic clasificarea informațiilor care prin natura și conținutul lor sunt destinate să asigure informarea unei persoane asupra unei probleme de interes personal putea fi invocat de reclamanți pe calea contestației împotriva clasificării informațiilor, în condițiile art. 20 din acest act normativ, și nu în acest cadru procesual în care instanța a fost învestită să examineze existența/inexistența refuzului nejustificat de declasificare a informațiilor.
Prin urmare, Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții I. A., ENĂCHIOAIA M. V., C. S. D., Ț. T. J., N. G. împotriva sentinței civile nr. 903/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G., I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, G. R., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. E. I.
GREFIER,
C. M.
Red. E.I.
Tehnored. R.B./2 ex./27.06.2013
Tribunalul Teleorman – jud. M. M.
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 20 mai 2013
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător E. I.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții I. A., ENĂCHIOAIA M. V., C. S. D., Ț. T. J., N. G. împotriva sentinței civile nr. 903/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ G., I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, G. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul – reclamant N. G., personal și asistat de avocat (fără delegație), și intimatul – pârât I. T. al Poliției de Frontieră G., prin consilier juridic B. D. M., cu delegație pe care o depune la dosar, lipsind recurenții – reclamanți I. A., Enăchioaia M. V., C. S. D., Ț. T. J. și intimații – pârâți I. G. al Poliției de Frontieră și G. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul „registratură” au fost depuse, la data de 15.04.2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoarea de 0,15 lei, din partea recurentului – reclamant N. G., la data de 08.05.2013, întâmpinare, din partea intimatului – pârât I. T. al Poliției de Frontieră G., iar la data de 13.05.2013, întâmpinare din partea intimatului – pârât I. G. al Poliției de Frontieră.
Se comunică recurentului – reclamant N. G., prin avocat, câte un exemplar al întâmpinărilor depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Recurentul – reclamant N. G., prin avocat, arată că obiectul procesului vizează desecretizarea documentelor care au stat la baza încetării raporturilor de serviciu, documente necesare în dosarele ce au ca obiect desfacerea contractului de muncă. Solicită admiterea recursului și desecretizarea documentelor în vederea susținerii apărării în fața instanței ce are pe rol contestațiile la măsura desfacerii contractului de muncă.
Intimatul – pârât, prin consilier juridic, făcând referire la argumentele arătate în scris, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Teleorman, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 27 mai 2013.
Dată în ședința publică din data de 20 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. P. I. C. G. E. I.
Grefier,
C. M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3612/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 3582/2013.... → |
|---|
