Anulare act administrativ. Decizia nr. 801/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 801/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 792/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia civilă nr. 801
Ședința publică din 21.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. C.
JUDECĂTOR: R. M. C.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul – reclamant F. P. împotriva sentinței civile nr. 1283/03.07.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul, personal, și pârâta reprezentată prin consilier juridic Sencu A. care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata a depus prin serviciul registratură întâmpinare, în 2 exemplare, după care:
Recurentul depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea comunică recurentului un exemplar al întâmpinării depuse de intimată.
Recurentul depune motivele de recurs la dosarul cauzei.
Curtea califică excepția nemotivării recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, ca fiind excepția nulității recursului și acordă cuvântul părților pe aceasta.
Intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției nulității recursului .
Recurentul solicită să se aibă în vedere că nu are studii juridice și nu a cunoscut termenul în care ar trebui motivat recursul.
Curtea reține cauza spre soluționarea excepției nulității recursului.
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr. 1283/3.07.2012, Tribunalul Călărași – Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul F. P. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură -Centrul Județean Călărași.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.097/09.03.2012 pârâta a respins contestația administrativă formulată de reclamant împotriva proceselor verbale de constatare nr.1631 și nr.1632/30.01.2012, dispunând recuperarea debitului în sumă de 13.670 lei stabilit prin aceste procese verbale.
De asemenea, se reține că debitul reprezintă sprijinul financiar acordat de stat reclamantului pe perioada anilor 2008-2010, iar suma a fost încasată necuvenit deoarece în anul 2007 a formulat o cerere de acordare a sprijinului financiar, iar declarația pe proprie răspundere nu a corespuns realității, fiind descoperite debite restante la bugetul local, confirmate de primărie prin adresele reținute în decizia nr.097/2012.
Pe cale de consecință, au fost încheiate procesele verbale de constatare a debitului datorat sub forma sprijinului financiar încasat în anul 2007, nr._/25.11.2011 pentru suma de 1.470 lei și nr._/25.11.2011 pentru suma de 2.800 lei, care nu au fost contestate în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, contestația fiind formulată la data de 04.04.2012, cu o zi înainte de înregistrarea prezentei acțiuni (fila 100 din dosar), respinsă ca tardiv formulată de pârâtă, însă nu a fost depusă și decizia de respingere.
În condițiile în care legalitatea actelor fiscale contestate în prezenta cauză se verifică în raport de data emiterii lor, tribunalul apreciază că nici nu mai are relevanță juridică faptul că, după comunicarea deciziei nr.097/2012, reclamantul a formulat contestație împotriva proceselor verbale de constatare privind sprijinul acordat pe anul 2007, în condițiile în care a formulat-o tardiv, iar soluția era previzibilă.
În concluzie, tribunalul reține că la data emiterii deciziei nr.097/2012, ce face obiectul contestației în prezentul dosar, reclamantul nu a contestat actele privind sprijinul acordat pe anul 2007, motiv pentru care se constatată că ceea ce s-a stabilit de pârâtă pe perioada 2008-2010 nu este decât consecința juridică a faptului că cererea pe anul 2007 a fost declarată neeligibilă.
Cum sancțiunea legală prevăzută într-o astfel de situație este cea prevăzută de art.12 indice 1 alin.1 din OUG nr.125/2006 modificată și completată prin Legea nr.139/2007, respectiv interdicția de a nu mai beneficia de sprijin pe o perioadă de 3 ani, este evident că actele emise de pârâtă sunt legale.
Referitor la apărarea reclamantului, în sensul că a plătit toate datoriile la bugetul local aferente anului 2007, tribunalul o înlătură, deoarece această apărare putea fi formulată numai dacă se contesta în termen legal și constatările privind anul 2007, or această situație de fapt nu face obiectul analizei în prezentul dosar.
Pe cale de consecință, tribunalul reține că prin necontestarea în termenul legal a proceselor verbale nr._ și nr._/25.11.2011, s-a dat eficiență juridică interdicției de drept, astfel că sprijinul financiar încasat pe anii 2008-2010 trebuie restituit împreună cu accesoriile fiscale.
În concluzie, instanța de fond a constatat că pârâta a făcut dovada că definitiv s-a constatat că în anul 2007, reclamantul nu îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru a beneficia de sprijin financiar din partea statului, drept pentru care consecința juridică este cea de restituire de către acesta a sumelor în casate cu acest titlu pe următorii 3 ani, respectiv 2008-2010, precum și a accesoriilor fiscale, conform art.12 indice 1 alin.1 din OUG nr.125/2006 modificată și completată prin Legea nr.139/2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, dar nu a motivat cererea de recurs în acest termen, depunând la dosar abia la termenul din 21.02.2013 o cerere conținând critici cu privire la sentința recurată.
Intimata – pârâtă a invocat excepția nemotivării recursului, pe care instanța a calificat-o ca fiind excepția nulității recursului pe care o va admite, față de următoarele considerente:
Potrivit art. 303 alin.1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2, respectiv motivele de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs care este obligată să le pună în dezbaterea părților.
Recurentul nu a motivat recursul înăuntrul termenului de recurs care este de 15 zile, conform art. 301 Cod procedură civilă și curge de la comunicarea hotărârii, respectiv de la 12.07.2012, iar în cauză nu există motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate de instanță din oficiu.
În consecință, Curtea va admite excepția nulității recursului și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității recursului.
Constată nul recursul formulat de recurentul – reclamant F. P. împotriva sentinței civile nr. 1283/03.07.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ – CENTRUL JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. C. R. M. C. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.C.C.M./Tehnored.R.M./2ex./07.03.2013.
Jud. fond: N. M. T., Tribunalul Călărași
| ← Pretentii. Decizia nr. 3819/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3660/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
