Pretentii. Decizia nr. 2853/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2853/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 2730/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2853
Ședința publică de la 17 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - B. C.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - C. M. F.
GREFIER - G. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CĂLĂRSI, împotriva sentinței civile nr.1950 din 13.11.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași– Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. C. O., având ca obiect „anulare act administrativ fiscal-taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că părțile au solicita judecarea în lipsă conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2. Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._, reclamantul M. C. - O. cu domiciliul fiscal in ., si sediu ales pentru comunicarea actelor pe .. 23, ., Bucuresti, e-mail_, a chemat în judecată pe pârâta Administratiei Finantelor Publice a Mun. Calarasi cu sediul pe .-8, - Mun. Calarasi Jud. Calarasi - CP_ pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună anularea actului adminstrativ de forma decizia de calcul cu numarul_ din data de 08.08.2008 prin care s-a impus plata taxei de poluare, suma ce a fost incasata de Adm. Fin. Publice Mun. CALARASI ; anularea chitantei de plata Nr._ prin care s-a perceput taxa de poluare în suma de 4741 ron, ce este nelegala, netemeinica si abuziva in conformitate cu normele Europene; restituirea sumei de 4741 ron, inscrise atat in decizia de calcul aratata mai sus dar si in chitanta de plata a taxei de poluare, plus rata dobanzii legale de la momentul perceperii a taxei de poluare aratate.
Prin sentința civilă nr. 1950 din 13.11.2012, Tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâta AFP Călărași, a admis cererea reclamantului și a dispus anularea deciziei de calcul nr._/2008 și a chitanței nr._ prin care s-a încasat taxa de 4741 RON, dispunând restituirea acestei sume de către pârâtă, sumă la care se va calcula dobândă legală de la data perceperii ei și până la data plății efective.
În considerente, instanța de fond a reținut, cu privire la exceptia inadmisibilității actiunii pentru lipsa procedurii prealabile, dispozițiile Deciziei nr . 24 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Pe fond, instanța a constatat că pretenția pârâtei de a percepe părții reclamante taxă de poluare contravine dreptului comunitar care are prioritate in fata dreptului national astfel cum s-a reținut in cauzele T. si N. contra Romaniei.
Prin deciziile pronunțate în cauzele sus arătate CJUE a stabilit in mod neechivoc ca taxa pe poluare incalca prevederile art. 34,36 si 110 din TFUE si este, discriminatorie si ilegala.
Noua reglementare a Legii nr. 9/2012 modificata prin OUG nr. 1/2012 preia practice reglementarea anterioara.
În lumina jurisprudentei CJUE in cauza Simmenthal SPA,
paratul trebuie sa accepte ca legislatia nationala trebuie sa se armonizeze cu cea comunitara, sens in care are obligatia de a aplica direct și nemijlocit, dreptul comunitar.
Ilegalitatea de plata a taxei pentru emisiile poluante reținută de CJUE trebuie privită prin raportare la articolul 148 alin (2) din Constitutia Romaniei și articolul 34 si 110 alin (1) din Tratatul de Functionare al Uniunii Europene.
Potrivit textului constitutional amintit, „ ca urmare a aderarii, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare „.
Potrivit art.34 si 110 alin (1) din TFUE, "restrictiile cantitative la import si alte masuri ca efect echivalent sunt interzise intre statele membre „ respectiv,,nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produsele altor state de membre impozite directe sau de alta natura mai mari decat cele ce se aplica direct sau indirect, produsele nationale similare".
Raportat la art.34 din TFUE, condiționarea înmatriculării autovehiculelor de plata taxei de poluare instituie un efect echivalent restrictiilor la import.
Sunt astfel discriminate anumite produse care, la momentul tranzactiei, nu existau in Romania, ci in UE, fata de faptul ca aceasta taxa pentru emisiile poluante nu se aplica autovehiculelor de ocazie deja inmatriculate pe teritoriul national in cazul unei noi inmatriculari, in urma transferului proprietatii.
Totodată a fost încălcat și art 110 alin (1) din TFUE, întrucât se dorește prelevarea unei taxe care nu se percepe pentru produse identice care fac obiectul tranzactiilor auto din Romania.
Astfel, cei care doresc sa inmatriculeze pe numele lor autovehicule second hand deja inmatriculate pe teritoriul Romaniei si pentru care nu s-a platit niciodata taxa auto, nu sunt obligati la plata taxei pentru emisiile poluante in timp ce altii care sunt proprietari de autovehicule second hand din spatiul comunitar din spatiul comunitar nu pot obtine inmatricularea acestora fata a achita taxa pentru emisiile poluante.
Împotriva sentinței civile nr. 1950/13.11.2012 pronunțate de Tribunalul Călărași, a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Călărași, solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate si, pe cale de consecința, respingerea cererii de chemare in judecata formulate de reclamant.
Apreciază că, prin soluția pronunțata, instanța de fond in mod nelegal a dispus respingerea excepției inadmisibilității si admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
A arătat la judecata pe fond că în data de 08.08.2008 contestatorul a formulat cerere de calcul a taxei pe poluare pentru înmatricularea autoturismului marca OPEL, TIP VECTRA, norma de poluare E2, anul fabricației 1999, data primei înmatriculări 07.06.1999.
Cererea mai sus menționata a fost depusa de reclamant odată cu următoarele documente:- declarație pe propria răspundere;- copie de pe cartea de identitate a solicitantului;- copia talonului;- copia cârtii de identitate a vehiculului.
Urmare depunerii acestei cereri a procedat la emiterea Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/08.08.2008 însoțita de referatul de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, comunicate contestatorului prin remitere sub semnătura in ziua emiterii deciziei. Împotriva deciziei contestatorul nu a formulat contestație administrativa, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 si art. 205 din O.G. 92/ 2003 R privind codul de procedura fiscala, republicat, cu modificările si completările ulterioare.
F. de acest aspect, a invocat excepția inadmisibilitatii acțiunii formulate conform disp. art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala coroborate cu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 privind legea contenciosului administrativ.
Având in vedere faptul ca taxa pe poluare a fost încasata ca urmare a emiterii unei decizii de impunere, ce reprezintă titlu de creanțe, motivul restituirii invocat de către petent nu putea fi invocat decât pe calea contestației administrative.
In practica de specialitate, adresele emise de autoritățile administrative, în vederea informării solicitantului cu privire la măsurile care s-au luat pentru rezolvarea cererii sale, nu constituie acte administrative, ci doar operațiuni materiale tehnice.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 696/ 1995 a Curții Supreme de Justiție, acțiunile în anularea unor „adrese” ale autorităților administrative prin care se comunică reclamantului motivele pentru care nu a primit sumele cuvenite sunt folosite de multe ori pentru a acoperi o acțiune civilă în pretenții, de competența instanțelor de drept comun.
Pe fondul cauzei, precizează recurenta că OUG 50/ 2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în scopul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în val ori le-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Sistemul instituit de OUG 50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculul prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si rulajul mediu anual real al vehiculului, la care se poate adaugă, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului si a dotărilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci când este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduala a taxei menționate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculare anterior pe teritoriul național si au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/ 2008.
De asemenea, art.110 TFUE nu aduce atingere autonomiei fiscale a statelor membre.
Precizează că, în data de 13.01.2012, s-a publicat Ordinul nr. 28 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Actul normativ mai sus menționat reglementează, de asemenea, posibilitatea si condițiile restituirii taxei de poluare. Astfel, apreciază drept inadmisibila cererea de chemare in judecata.
In drept, a invocat 3041 C.p.civ.
Analizând motivele de recurs, actele depuse la dosar și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că în mod corect Tribunalul a admis acțiunea, față de constatarea încălcării dispozițiilor tratatelor europene de către legislația internă, cu mențiunea că în speță temeiul juridic al obligației de plată a sumei cu titlu de taxă de poluare este O.U.G. nr. 50/2008 (taxa fiind achitată în 2008).
Nu se rețin criticile recurentului referitoare la emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare, în condițiile în care la baza acestui act administrativ stau dispozițiile legii interne, a căror conformitate cu dreptul comunitar este analizată de instanță.
Soluția este confirmată de Hotărârea pronunțată de CJUE la data de 07.07.2011 în cauza N. împotriva României în care s-au reținut următoarele:
„Este cert că, din punct de vedere formal, regimul de impozitare în cauză în acțiunea principală nu face deosebire nici între autovehicule, în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale”. (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C 290/05 și C 333/05, R.., p. I_, punctul 47).
În ceea ce privește o taxă precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, este necesar, astfel cum Curtea a arătat deja la punctul 38 din Hotărârea din 7 aprilie 2010, T. (C 402/09, nepublicată încă în Repertoriu), să se examineze neutralitatea taxei în cauză, în special între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a acestei taxe.
Desigur, astfel cum a subliniat guvernul român, articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente (Hotărârile Nádasdi și Németh, punctul 49, și T., punctul 50, citate anterior).
În plus și cu siguranță, atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior. Această din urmă împrejurare nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme (Hotărârea T., citată anterior, punctul 51).
Cu toate acestea, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale (Hotărârea T., citată anterior, punctul 52 și jurisprudența citată).
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, este cert că vehiculele prezente pe piață într un stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și cu aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate de pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre constituie produse concurente (Hotărârea T., citată anterior, punctul 55 și jurisprudența citată).
Rezultă că, în pofida constatărilor efectuate la punctele 21 și 22 din prezenta hotărâre, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare (Hotărârea T., citată anterior, punctul 56).
Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește (Hotărârea T., citată anterior, punctul 60).
Având în vedere considerațiile care precedă, se reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut dispozițiile deciziei nr. 24/2011 adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, conform cărora procedura de contestare reglementată de art. 7 din OUG nr. 50/2008 aprobată prin legea nr. 140/2011, raportat la art. 205- 218 C.p.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.p.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CĂLĂRSI, împotriva sentinței civile nr.1950 din 13.11.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. C. O., ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. A. Ș. C. M. F.
GREFIER
G. P.
Red A.Ș.– 2 ex.
Tribunalul Călărași - Secția Civilă – jud.A.P.I.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 90/2013. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3064/2013.... → |
|---|
